Mihăileanca, Secureni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Mihăileanca
Михалкове
—  Sat  —
Mihăileanca se află în Regiunea Cernăuți
Mihăileanca
Mihăileanca
Mihăileanca (Regiunea Cernăuți)
Poziția geografică
Mihăileanca se află în Ucraina
Mihăileanca
Mihăileanca
Mihăileanca (Ucraina)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 48°34′12″N 27°18′48″E / 48.57000°N 27.31333°E / 48.57000; 27.3133348°34′12″N 27°18′48″E / 48.57000°N 27.31333°E / 48.57000; 27.31333

ȚarăUcraina Ucraina
RegiuneCernăuți
RaionSecureni
ComunăMihăileanca

cod KOATUU[*]7324086001
Atestare1620

Altitudine246 m.d.m.

Populație (2007)
 - Total2139 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal60234

Prezență online

Mihăileanca, întâlnit și sub forma Mihalcova (în ucraineană Михалкове, transliterat: Mîhalkove) este un sat reședință de comună în raionul Secureni din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are 2,139 locuitori, preponderent ucraineni.

Satul este situat la o altitudine de 246 metri, în partea de nord a raionului Secureni, pe malul drept al râului Nistru.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Localitatea Mihăileanca a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Mihalcău. Prima atestare documentară datează din anul 1620. După 1711, a fost ocupată de turci, devenind parte din raiaua Hotinului a Imperiului Otoman. În anul 1762 a fost construită aici o biserică de lemn [1].

Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 18061812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o gubernie împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău[2]).

La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Mihalcova (denumirea rusificată a satului Mihalcău) făcea parte din Ocolul Nistrului de jos a Ținutului Hotin [3].

După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Mihăileanca a făcut parte din componența României, în Plasa Secureni a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni.

Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august 1940, a fost înființată RSS Moldovenească, iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Cernăuți, prin alipirea părții de nord a Bucovinei cu Ținutul Herța și cu cea mai mare parte a județului Hotin din Basarabia [4].

În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți.

Începând din anul 1991, satul Mihăileanca face parte din raionul Secureni al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 7 (0+7), reprezentând 0,34% din populație [5]. În prezent, satul are 2.139 locuitori, preponderent ucraineni.

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența lingvistică a localității Mihăileanca

     Ucraineană (98,6%)

     Alte limbi (1,12%)

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Mihăileanca era vorbitoare de ucraineană (98,6%), existând în minoritate și vorbitori de alte limbi.[6]


1930: 2.187 (recensământ)[7]
1989: 2.076 (recensământ)
2007: 2.139 (estimare)

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]