Sari la conținut

Mariana Mihuț

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mariana Mihuț
Date personale
Născută (83 de ani)
Chișinău
Căsătorită cuVictor Rebengiuc (din ) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Premii
Ordinul Onoarei (2024) Modificați la Wikidata
Prezență online

Mariana Mihuț (n. , Chișinău, România) este o actriță română de film, radio, teatru, televiziune și voce. Este căsătorită cu actorul Victor Rebengiuc, din anul 1965, cu care are un fiu, Tudor Rebengiuc (n. 1975).

Mariana Mihuți, așa cum este trecută în acte, s-a născut în Chișinău, la data de 07 noiembrie 1942, tatăl - Pantelimon Guțu, absolvent al Acadamiei Comerciale din București, a fost contabil, mama, Elena, a lucrat ca funcționar.[1]

Cel de-al doilea Război Mondial precum și prizonieratul tatălui său îi obligă familia să se refugieze în România mai întâi la Severin, apoi la Râmnicu-Vâlcea și mai apoi la Pitești. În perioada 1949-1960 urmează cursurile Liceului „Zinca Golescu” din Pitești. A absolvit Institutul de Teatru și Film „I. L. Caragiale” din București (1960–1964), clasa Pop Marțian - Octavian Cotescu cu examen de diplomă dublu: Natașa din „Cei din urmă” și Audrey din „Cum vă place”.[2] De altfel, alături de colegii ei - Ion Caramitru, Valeria Seciu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Rodica Mandache, Virgil Ogășanu - face parte din prima promoție de actori „școliți” de Octavian Cotescu.

Activitate profesională

[modificare | modificare sursă]

După absolvirea Institutului este angajată, cu dispensă de „stagiu în provincie”, la Teatrul Giulești pe scenă căruia debutează cu rolul Gabby Maple din piesa „Pădurea împietrită”. Debutează în film, în anul 1965, cu rolul Martei din filmul „Pădurea spânzuraților”, rol în care a distribuit-o regizorul Liviu Ciulei.[3]

În perioada 1964-1972 este actriță la Teatrul Giulești, azi Odeon, dar are și colaborări cu Teatrul „Constantin Nottara” și cu Teatrul Național „I. L. Caragiale”.

Din anul 1972 este actrița Teatrului „Lucia Sturza Bulandra”, unde, inițial, a fost invitată să joace în piesa „Revizorul”, în regia lui Lucian Pintilie, spectacol jucat numai de trei ori, fiind interzis[4].

Interpretează numeroase roluri și în teatrul radiofonic, teatrul TV și cinematografie.

În 1973, un grup restrâns de actori ai Teatrului „Lucia Sturza Bulandra”(Mariana Mihuț, Florian Pittiș, Ion Caramitru), împreună cu formația Sfinx, realizează un spectacol de muzică și poezie, un spectacol interactiv de improvizație, ce se bazează pe legătura directă cu publicul. Spectacolul s-a produs la Casa studenților din Iași, Clubul Institutului Politehnic București sau la Liceul nr. 24[5].

Roluri în piese de teatru TV

[modificare | modificare sursă]
  • "Idioata"
  • "Cadavrul viu"
  • "Aici nu doarme nimeni"
  • "Nebunia lui Pantalone"
  • "Ciuta"
  • "O scrisoare pierdută"
  • "Improvizația de la Versailles"*
  • "Îngerii triști"
  • "Ursul"
  • "D-na Ministru"
  • "Piatra din casă"

Roluri în teatru

[modificare | modificare sursă]

Selecție din rolurile jucate în perioada 1963 -2004:[6]

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]
  • Premiul UNITER pentru interpretare feminină – "Merlin", 1991
  • Premiul UNITER pentru interpretare feminină – "Ursul", 1992
  • Premiul UNITER pentru interpretare feminină – "Copilul îngropat", 1996
  • Premiul UNITER de Excelență, 1997
  • Premiul orașului București pentru "O batistă în Dunăre" , 2000
  • Premiul "Cea mai bună actriță" Brașov, 2004
  • Premiul UNITER pentru interpretare feminină – "Sorry", 2009
  • Premiul UNITER pentru întreaga activitate, 2017
  • Premiul UNITER pentru interpretare feminină – "Regele moare", 2018
  • Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[7]
  • Ordinul de Onoare conferit de către președinta Republicii Moldova, Maia Sandu (Chișinău, 10 septembrie 2024) „În semn de înaltă apreciere a dăruirii profesionale de-a lungul impresionantei cariere, pentru contribuție substanțială la dezvoltarea și promovarea teatrului, cinematografiei și radioteleviziunii românești, pentru interpretarea inconfundabilă a unor roluri menite să descopere personaje emblematice din literatura română și universală, precum și pentru implicare activă la consolidarea dialogului cultural dintre Republica Moldova și România”[8]
  1. ^ Anca Hațiegan. „Mihuț, Mariana”. dmtr.ro. Accesat în . 
  2. ^ Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. p. Meronia. 
  3. ^ Sîrbu, Eva (). „Mariana Mihuț: Eu sunt o „pată de culoare"”. Actorii noștri : Interviuri uitate – 33 dintr-un deceniu. 1. București: Editura Ara. pp. 159–165. 
  4. ^ „www.societateamuzicala.ro”. Societatea muzicală. Accesat în . 
  5. ^ Stanca, George (). Pionier în POP, ROCK, FOLK: nașteri și chiuretaje. București: Semne. p. 50. 
  6. ^ Morariu, Mircea (). Cu și despre Mariana Mihuț. Fundația Culturală Camil Petrescu. pp. 315–328. 
  7. ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 2, anexa 2, d) 17.
  8. ^ „Decret nr. 1615-lX privind conferirea „Ordinului de Onoare" doamnei Mariana MIHUȚ și domnului Victor REBENGIUC” (PDF). presedinte.md. . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Articole biografice

Interviuri