Ultima frontieră a morții

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ultima frontieră a morții
Genrăzboi
RegizorVirgil Calotescu
ScenaristNicolae Jianu
DistribuitorRomâniafilm
StudioCasa de Filme 4
MontajMioara Jana Ionescu
SunetAlexandru Ureche
MuzicaAnton Șuteu
ScenografieMircea Ribinschi
CostumeOltea Ionescu
DistribuțieMariana Mihuț
Ion Dichiseanu
Florin Piersic
Mihai Mereuță
Emanoil Petruț
Premiera20 august 1979
ȚaraRSR R.S. România
Limba originalăromână
Prezență online

Ultima frontieră a morții este un film de război românesc din 1979, regizat de Virgil Calotescu. Acest film este inspirat din Masacrul de la Moisei, Maramureș, unul dintre cele mai violente masacre antiromânești din Transilvania de Nord, care a avut loc la 14 octombrie 1944. Rolurile principale sunt interpretate de Mariana Mihuț, Emanoil Petruț, Ion Dichiseanu, Florin Piersic, Mihai Mereuță.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Conform opiniei criticului Bujor T. Râpeanu, Ultima frontieră a morții este un "film de rezistență. Evocare, în cheie dramatică, a evenimentelor istorice petrecute în satul maramureșean de graniță Moisei, unde, în toamna anului 1944, trupele germane și hortiste au executat majoritatea populației și au incendiat localitatea, ca represalii organizate de Rezistență împotriva fortificațiilor din zonă."[1]

Geneza filmului[modificare | modificare sursă]

Decupajul datează din 1977, când potrivit avizului Asociației cineaștilor, se efectuează o seamă de reduceri. Înaintat C.C.E.S. (Consiliul Culturii și Educației Socialiste) la 13/10/1977, decupajul este aprobat – după modificări – la 12/04/1978, ca film de plan pentru 1979.

Filmul intră în producție la 25/04/1978 cu titlul de lucru ”Moisei (Ultima frontieră a morții)” (2.600 mu, deviz limită de 4,9 milioane lei).

Filmările încep la 26/09/1978 la Moisei – Maramureș și se încheie la 22/11/1978 (39 zile de filmare, 2.600 mu).

Vizionat de conducerea C.C.E.S. și de Comisia ideologică la 23/03/1979, când sunt formulate observații de modificare, care trebuie să fie executate până la 10 aprilie. Modificările vizează detalii de imagine și postsincron, introducerea unor replici din off, revizuirea pronunțării germane și a consecvenței convenției privind limba vorbită de diverse personaje. După o vizionare – probabil cu Comisia ideologică – la 25/07/1979, se mai cere scoaterea câtorva planuri de interior biserică. Inițial, se tratează realizarea muzicii cu Gheorghe Zamfir, dar nu se ajunge la un contract, întrucât C.C.E.S. refuză imprimarea acesteia cu formația compozitorului.[1]

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Ștefan Radof – Anonimul

Dan Bubulici – șef hortist

Florin Piersic – Moise Gâldău

Emanoil Petruț – Andrei Coman

Mariana Mihuț – Iulia, soția sa

Ion Săsăran – Vlașin, tatăl ei

Ion Dichiseanu – maiorul Dietrich Körner

Siegmund Siegfried – Gaspar

Stelian Stancu – Ion Simedrea

Zoltán Vadász – Vălean

Mihai Mereuță – bătrânul Brad

Ștefan Török – Kovacs

Alexandru Lungu – Gavrilă

Vlad Rădescu – Baciu

Cornel Gârbea – Ursu

Romulus Bărbulescu – Grad

Gheorghe Novac – ostaticul

Romulus Vulpescu – preotul din sat

Dan Chișu – Cornea

Gheorghe Naghi – primarul

Norocel Dumitriu – Ivașcu

Anton Tauf – Haidu

Ion Anestin – șeful de post

Horea Popescu – director de mină

Petre Tanasievici – ostatecul colțos

Tudor Gheorghe – primul patriot

Costel Constantin – alt patriot

Premii[modificare | modificare sursă]

Florin Piersic a obținut Premiul pentru Cel mai bun actor actor într-un rol secundar la Festivalul Național de Film de la Mamaia, la propunerea regizorului Liviu Ciulei."Regizorul Liviu Ciulei a fost președintele juriului, la Mamaia, și m-a susținut pentru decernarea acestui premiu", a declarat Florin Piersic într-un interviu.[2]

Actorul Florin Piersic mărturisește că "[..] am jucat într-un film care se numește „Ultima frontieră a morții”, în care am fost distribuit de Virgil Calotescu. Interpretam rolul unui invalid de război. Fiul meu, Florin junior - care este priceput în profesia de actor, o iubește și o practică - mi-a mărturisit ca nu îi vine să creadă ce personaj am făcut, dovada cea mai bună fiind faptul că marele regizor Liviu Ciulei mi-a conferit, pentru acest rol, Premiul pentru rolul secundar."[3]

Opiniile criticii[modificare | modificare sursă]

Călin Căliman: "Un zguduitor moment de viață petrecut în toamna anului 1944, la Moisei, în Maramureș, evocat de scenaristul Nicolae Jianu, dar insufiecient reliefat artistic, în ciuda unor interpreți veridici (Mariana Mihuț, Ion Dichiseanu, Emanoil Petruț, Stelian Stancu, Zoltan Vadasz, Florin Piersic, Mihai Mereuță, Ștefan Radof) și a aceluiași operator de talent, Vivi Drăgan Vasile)."[4]

Eva Sârbu: "Între negativul Gaspar (Siegfried Siegmund), translatorul lui Korner și negativul Gildău, personaj jumătate nebun, jumătate viclean, în ansamblu dezgustător și jalnic (din care Florin Piersic face un șocant rol de compoziție), unul frumos și rece, celălalt slut și cu mințile înfierbântate de nebunie, se creează o legătură intimă dar vizibilă: ei sunt cele două fețe ale fanatismului. După cum aghiotantul lui Korner (Ștefan Radof) realizează, prin buna lui credință și intenție, legătura dintre poporul pe care-l reprezintă și poporul chinuit al Moiseiului. Fără îndoială, distribuția este punctul forte al filmului și cea mai importantă demonstrație de intuiție regizorală a lui Virgil Calotescu."[5]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Bujor T. Râpeanu, ”Filmat în România”, Editura Fundației Pro, 2005
  2. ^ http://www.rtv.net/florin-piersic-liviu-ciulei-a-fost-un-titan-un-om-de-teatru-unic_565.html#ixzz2QQhbfMVv
  3. ^ http://www.monitorulcj.ro/cms/site/m_cj/news/98406--cinematograful-171-florin-piersic-187-cel-mai-frumos-cadou-pe-care-l-am-primit-in-viata-mea
  4. ^ Călin Căliman, Istoria filmului romanesc 1987-2000, Editura Fundației Culturale Române, 2000, p. 294
  5. ^ Eva Sârbu - Revista Cinema, 1979

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

1. Bujor T. Râpeanu, ”Filmat în România”, Editura Fundației Pro, 2005

2. Călin Căliman, Istoria filmului romanesc 1987-2000, Editura Fundației Culturale Române, 2000