Manuscrisele de la Marea Moartă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Grotele de la Qumran

Manuscrisele care au fost descoperite între 1947 și 1956 în mai multe grote de lângă Khirbet Qumran datează din perioada 250 î.Hr. - 70 d.Hr. și au rămas în istorie sub denumirea de "Manuscrisele de la Marea Moartă".

Suportul[modificare | modificare sursă]

Textele, scrise în ebraică și aramaică pe piei tăbăcite și papirusuri, sunt expuse la muzeul „Israel” din Ierusalim.

Conținuturi[modificare | modificare sursă]

Fragmentele descoperite alcătuiesc circa 900 scrieri și au aparținut sectei ascetice a esenienilor, care număra circa 4000 de membri.

Scrierile conțin cea mai completă copie a cărții lui Isaia, texte de rugăciuni, interpretări biblice, fragmente de poezii, texte de înțelepciune, dar și o listă a tuturor locurilor funerare unde erau ascunse obiectele sacre și profane ce alcătuiau tezaurul Templului de la Ierusalim înainte de a fi distrus de către romani în anul 70 d.Hr.

În Cartea lui Enoh și Cartea Jubileelor este transmis un calendar aproape în întregime solar și total diferit de cel sacerdotal și de cel seleucid.[1]

Imagini[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Calendarul seleucid era compus din 364 de zile, anul având 52 de săptămâni, împărțite în 3 trimestre de 14 săptămâni fiecare cu luni a câte 29, 30 și 31 de zile.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Flavius Josephus (sec. I d.Hr). Istoria Evreilor

Legături externe[modificare | modificare sursă]