Manuscrisele de la Marea Moartă

Manuscrisele care au fost descoperite între 1947 și 1956 în mai multe grote de lângă Khirbet Qumran datează din perioada 250 î.Hr. - 70 d.Hr. și au rămas în istorie sub denumirea de "Manuscrisele de la Marea Moartă".

Suportul

Textele, scrise în ebraică și aramaică pe piei tăbăcite și papirusuri, sunt expuse la muzeul „Israel” din Ierusalim. A fost descoperit și un manuscris din cupru.^[1]

Conținuturi

Fragmentele descoperite alcătuiesc circa 900 scrieri și au aparținut sectei ascetice a esenienilor, care număra circa 4000 de membri.

Scrierile conțin copia completă a cărții lui Isaia, texte de rugăciuni, interpretări biblice, fragmente de poezii, texte de înțelepciune, dar și o listă a tuturor locurilor funerare unde erau ascunse obiectele sacre și profane ce alcătuiau tezaurul Templului de la Ierusalim, înainte de a fi distrus de către romani în anul 70 d.Hr.

În Cartea lui Enoh și Cartea Jubileelor este transmis un calendar aproape în întregime solar și total diferit de cel sacerdotal și de cel seleucid.^[2]

În timp ce unele dintre manuscrisele biblice din Qumran sunt aproape identice cu textul masoretic, sau tradițional, ebraic al Vechiului Testament, unele manuscrise din cărțile Exodul și Samuel găsite în Peștera Patru prezintă diferențe dramatice atât în limbaj, cât și în conținut. În gama lor uimitoare de variante textuale, descoperirile biblice de la Qumran i-au determinat pe cercetători să reconsidere teoriile odată acceptate ale dezvoltării textului biblic modern din doar trei familii de manuscrise: a textului masoretic, a originalului ebraic al Septuagintei și al Pentateuhului samaritean. Acum devine din ce în ce mai clar că scriptura Vechiului Testament a fost extrem de fluidă până la canonizarea sa în jurul anului 100 d.Hr.^[3]

Imagini

Marea Moartă
Ruinele de la Qumran
Fragment de papirus
Grotele de la Qumran

Vezi și

Note

^ J. T. Milik, The Copper Document from Cave III, Qumran. Vezi și articolul „Copper Scroll” din wikipedia engkeză
^ Calendarul seleucid era compus din 364 de zile, anul având 52 de săptămâni, împărțite în 3 trimestre de 14 săptămâni fiecare cu luni a câte 29, 30 și 31 de zile.
^ Fagan, Brian M., and Charlotte Beck, The Oxford Companion to Archeology, entry on the "Dead sea scrolls", Oxford University Press, 1996.

Bibliografie

Flavius Josephus (sec. I d.Hr). Istoria Evreilor

Lectură suplimentară

Daniel, Constantin (2022). Esenienii şi manuscrisele de la Marea Moartă : Studiu fundamental privind originile, învăţăturile şi influienţele culturale ale misterioasei comunităţi de la Qumran. Bucureşti: Herald.
Laperrousaz, E. M. (1997). Manuscrisele de la Marea Moartă. Bucureşti: Meridiane.
Vanderkam, James C. (2024). Manuscrisele de la Marea Moartă : O istorie adusă la zi. Tradus de Adam, Adrian-Sergiu. Bucureşti: Humanitas.

Legături externe

en From Jesus to Christ
Manuscrisele de la marea moartă^{[nefuncțională]}, 24 mai 2008, Andrei Bacalu, Jurnalul Național
Manuscrisele de la Marea Moartă, publicate online, 28 august 2008, Arina Avram, Adevărul - [1]
Manuscrisele de la Marea Moartă nu au avut autori?, 18 martie 2009, Descoperă
Manuscrisele care au revoluționat Arheologia biblică (I)^{[nefuncțională]}, 27 octombrie 2007, Lucian Apopei, Ziarul Lumina
Manuscrisele care au revoluționat Arheologia biblică (II)^{[nefuncțională]}, 3 noiembrie 2007, Lucian Apopei, Ziarul Lumina
Manuscrisele de la Marea Moarta, 9 iulie 2008, CrestinOrtodox.ro

[1] J. T. Milik, The Copper Document from Cave III, Qumran. Vezi și articolul „Copper Scroll” din wikipedia engkeză

[c-seleucid-2] Calendarul seleucid era compus din 364 de zile, anul având 52 de săptămâni, împărțite în 3 trimestre de 14 săptămâni fiecare cu luni a câte 29, 30 și 31 de zile.

[3] Fagan, Brian M., and Charlotte Beck, The Oxford Companion to Archeology, entry on the "Dead sea scrolls", Oxford University Press, 1996.

[1]

[2]

[3]