Evanghelia după Ioan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Evanghelia după Ioan este ultima evanghelie din canonul Noului Testament. În mod tradițional îi este atribuită apostolului Ioan. În realitate ea este o scriere pseudonimă, fiind opera unui autor anonim.[1][2][3][4][5]

Alți autori care sunt de părere că i se cunoaște autorul (opinie minoritară) subscriu la ideea că a fost publicată anonim.[6][7][8][9]

Această evanghelie nu susține că ar fi fost scrisă de martori direcți la evenimentele relatate:[3][10][11]

„Ele nu pretind că ar fi fost scrise de martori la viața lui Isus, iar istoricii au recunoscut de mult că ele au fost produse de creștini din a doua sau a treia generație, trăind în alte țări decât Isus (și Iuda), vorbind o limbă diferită (greacă în loc de aramaică), trăind în circumstanțe diferite și adresându-se unui public diferit.[11]
Bart D. Ehrman, The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed.

Evanghelia după Ioan a fost scrisă, după părerea lui Harris, între anii 90 și 100.[12] Ea este astfel cea mai târziu scrisă dintre evangheliile canonice.[12][13]

Evanghelia după Ioan nu face parte dintre evangheliile sinoptice.

Evanghelia existentă a fost scrisă direct în greacă și nu este, nu poate fi, o traducere din ebraică sau din aramaică: mărturie stă prezența unei terminologii cu forme stilistice și cu jocuri de cuvinte posibile numai în limba greacă.[14] De exemplu dialogul dintre Nicodim și Isus (Ioan 3:1-12) se bazează pe un joc de cuvinte care e imposibil în aramaică, fiind posibil doar în greacă.[14][15]

Pilda apocrifă[modificare | modificare sursă]

Parabola cu femeia prinsă în preacurvie (Ioan 7:53-8:11), numită Pericope Adulterae sau Pericope de Adultera, constă din versete apocrife: povestirea nu apare în cele mai vechi și mai credibile manuscrise ale Evangheliei după Ioan,[16] stilul povestirii este diferit de restul Evangheliei, ea include un număr de cuvinte și de fraze care îi sunt străine acestei Evanghelii,[17] lipsește bărbatul prins în preacurvie (conform Legii lui Moise, trebuiau uciși atât femeia cât și bărbatul prinși în adulter);[18][19] consensul științific în critica textuală este că această povestire a fost scornită de copiștii manuscriselor Bibliei.[17] Traducerea New International Version a Bibliei arată că cele mai vechi și mai de încredere manuscrise ale Evangheliei după Ioan, împreună cu alte izvoare străvechi, nu conțin versetele Ioan 7:53-8:11.[20]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ E P Sanders, The Historical Figure of Jesus, (Penguin, 1995) page 63 - 64.
  2. ^ Bart D. Ehrman (2000:49) The New Testament: a historical introduction to early Christian writings. Oxford University Press.
  3. ^ a b Ehrman, Bart D. (). Lost Christianities: The Battles for Scripture and the Faiths We Never Knew. Oxford University Press. p. 235. ISBN 978-0-19-518249-1. 
  4. ^ Keith Fullerton Nickle (). The Synoptic Gospels: An Introduction. Westminster John Knox Press. p. 43. ISBN 978-0-664-22349-6. 
  5. ^ Witherington, Ben (). The Gospel Code: Novel Claims About Jesus, Mary Magdalene and Da Vinci. InterVarsity Press. p. 44. ISBN 978-0-8308-3267-5.  Notă: deși Witherington nu e personal de acord că nu i se cunoaște autorul Evangheliei după Matei, recunoaște totuși că aceasta este ceea ce consideră cei mai mulți cercetători ai Bibliei.
  6. ^ Bromiley, Geoffrey W. (). „MATTHEW, GOSPEL ACCORDING TO.”. International Standard Bible Encyclopedia, Volume III: K-P. Wm. B. Eerdmans Publishing. p. 287. ISBN 978-0-8028-3783-7. Matthew, like the other three Gospels is an anonymous document. 
  7. ^ Donald Senior; Paul J. Achtemeier; Robert J. Karris (). Invitation to the Gospels. Paulist Press. p. 328. ISBN 978-0-8091-4072-5. 
  8. ^ F. F. Bruce; Frederick Fyvie Bruce (). The Gospel of John: Introduction, Exposition, Notes. Wm. B. Eerdmans Publishing. p. 1. ISBN 978-0-8028-0883-7. 
  9. ^ Patrick J. Flanagan (). The Gospel of Mark Made Easy. Paulist Press. p. 16. ISBN 978-0-8091-3728-2. 
  10. ^ Ehrman, Bart D. (). Truth and Fiction in The Da Vinci Code : A Historian Reveals What We Really Know about Jesus, Mary Magdalene, and Constantine. Oxford University Press, USA. p. 110. ISBN 978-0-19-534616-9. 
  11. ^ a b Ehrman, Bart D. (). The Lost Gospel of Judas Iscariot : A New Look at Betrayer and Betrayed: A New Look at Betrayer and Betrayed. Oxford University Press, USA. p. 143. ISBN 978-0-19-971104-8. 
  12. ^ a b Harris, Stephen L., Understanding the Bible. Palo Alto: Mayfield. 1985.
  13. ^ Raymond E. Brown. An Introduction to the New Testament.
  14. ^ a b Bart D. Ehrman, MDiv, PhD. Historical Jesus. 'More Historical Criteria.' The Teaching Company, 2000, Lecture 10.
  15. ^ Blackaby, Henry (). HCSB Experiencing the Word New Testament. B&H Publishing Group. p. 210. ISBN 978-1-58640-482-6. 
  16. ^ Vezi de exemplu Codex Sinaiticus.
  17. ^ a b Bart D. Ehrman (2005:63-65) Misquoting Jesus. The Story Behind Who Changed the Bible and Why. HarperCollins Publishers, New York.
  18. ^ Deuteronom 22:22.
  19. ^ Bart Ehrman - The History of the Bible: The Making of the New Testament Canon The Teaching Company, Lecția nr. 9.
  20. ^ John 7:52-8:11 (NIV) - citat: „[The earliest manuscripts and many other ancient witnesses do not have John 7:53—8:11. A few manuscripts include these verses, wholly or in part, after John 7:36, John 21:25, Luke 21:38 or Luke 24:53.]” Cf. istoricul NIV pentru acest pasaj.

Legături externe[modificare | modificare sursă]