Mana, Orhei
 | Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
| Mana | |
| — Sat — | |
  Mana Mana (Moldova) | |
| Coordonate: 47°20′25″N 28°41′01″E / 47.3402777778°N 28.6836111111°E | |
|---|---|
| Țară |  Republica Moldova |
| Raion | Orhei |
| Comună | Seliște |
| Atestare | 1500 |
| Altitudine[2] | 92 m.d.m. |
| Populație (2004) | |
| - Total | 349 locuitori |
| Fus orar | EET (+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
| Cod poștal | MD-3524[1] |
| Prefix telefonic | 235 |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Mana este un sat din comuna Seliște [3] din raionul Orhei, Republica Moldova.
Localizare[modificare | modificare sursă]
Satul are o suprafață de circa 0,74 kilometri pătrați, cu un perimetru de 4,38 km. Localitatea se află la distanța de 14 km de orașul Orhei și la 56 km de Chișinău.
Mediul fizico-geografic[modificare | modificare sursă]
Microzona în care este localizat s.Mana se află în partea centrală a Codrilor R.Moldova, ocupând partea vestică a actualului r.Orhei și este parte componentă a Parcului Național Orhei. Această regiune este traversată de râul Vatici. În preajma s.Mana râul este alimentat de mai multe pâraie care șerpuiesc prin văi adânci, fragmentând puternic relieful microzonei. Suma temperaturilor de peste 0oC este de 36000, care întrunesc 272 zile anual. Temperatura medie a lunii iulie este de 21oC, iar a lunii ianuarie de -3,5oC. Precipitațiile ajung la 400 mm în perioada caldă, iar în cea rece – la cca 100 mm. Aceste condiții au oferit spațiului o vegetație silvică bogată care ocupă o suprafață de aproximativ 16% din teritoriu și este reprezentată de păduri de foioase de tip central-european.
Floră[modificare | modificare sursă]
în Codru cresc aproape 1000 de soiuri de plante protejate, adică jumătate din flora, caracteristică pentru R. Moldova. Cele mai mari suprafețe sînt ocupate de pădurile de gorun cu amestec de carpen, tei, frasin, arțar, ulm și, mai rar fag. Nivelul de arbuști și învelișul de iarbă este bine dezvoltat și include sorbul, jugastrul, părul pădureț, mărul pădureț, alunul, păducelul, dârmozul, cornul alb și cornul sîngeros, călinul, vonicerul, dintre ierburi – rogoz, piciorul-caprei (region. laba-ursului), dar și leordă.
Mai cresc aproape 90 de soiuri de plante rare sau pe cale de dispariție, printre care se întîlnesc asemenea plante ca bumbăcarița, palma-Maicii-Domnului, grâușor și iarba de baltă, șofrănelul, laleaua pestriță, crinul de pădure. Primăvara pădurea este înfrumuțeșată de ghiocei, viorele, brebenei, lăcrămioare, toporași.
Faună[modificare | modificare sursă]
Au fost fixate 225 de specii de animale vertebrate (43 specii de mamifere, 145 specii de păsări, 7 specii reptile și 10 specii de amfibii) și 1178 de specii nevertebrate. Dintre cele vertebrate, 55 de tipuri sînt rare, iar 43 foarte rare.
În păduri se întîlnesc: cerbul lopătar, cerbul roșu, căprioara, mistrețul, bursucul, popândăul, veverița, pisica sălbatică, jderul, acvila de munte, uliul, ciocănitoarea neagră, turtureaua, bufnița, vipera, nemaivorbind de vulpe sau iepure, etc.
Istoria localității[modificare | modificare sursă]
Satul Mana a fost menționat în scris pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare, în anul 1500 (Documente prvind Istoria României. Veacul XV. A.Moldova. Vol.2. București, 1954). Se poate de presupus că vârsta satului este mai mare, pentru că în romanul autobiographic “Din calidor - O copilărie basarabeană” Paul Goma scrie, că satul Mana prima dată a fost menționat în documente în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, când se confirma o danie către manăstire încă de pe timpul lui Petru I, domnul Moldovei dinainte de Alexandru cel Bun, căruia i se zicea “Fiul Mușatei” și a domnit între 1375 și 1391[4] (conform wikipedia.org este vorba de Petru al II-lea (fiul Margaretei [Mușata]) - 1375 - decembrie 1391, pentru că Petru I (fiul lui Ștefan) a domnit între sfârșitul anului 1367 – până în iulie 1368).
Descoperirele arheologice arată că primii locuitori au fost reprezentanții unui trib geto-tracic, care locuiau într-o așezare fortificată la margine de pădure și aveau o fortificație, care îndeplinea funcția de avanpost, menit să supravegheze bazinul râului Vatici, precum și culoarul prin care se putea ajunge la așezarea și fortificația din pădure, unde membrii tribului în caz de primejdie se ascundeau (vezi Situri arheologice).
În secolele următoare (II-I a. Chr.) în această regiune se instalează comunitățile purtătoare ale culturii Poienești-Lucașeuca, a căror prezență este documentată si cu unele piese gasite în mormântul izolat din fortificatia geto-tracică din pădurea s.Mana.
În perioada de timp ultima jumătate a sec.III e.n. - mijlocul sec.V e.n, cănd în această regiune se instalează comunitățile purtătoare ale culturii Sântana de Mureș-Černjahov, localitatea este mutată pe locul de la Râpa-Popii.
Se poate de presupus, ca așesarea de la Râpa-Popii a fost locuită, posibil cu întreruperi, și pe parcursul sec.X-prima jumătate a sec.XIV.
Pe locul, unde azi se află satul Mana și unde se înalță biserica din sat, mulți ani în urmă era o poiană la poalele codrilor, care așa și se numea – Poiana Mana, atestată in documente pentru prima data în anul 1500 (vezi Mențiuni documentare).
Se poate de presupus, că primele case a s.Mana pe vatra actuală au apărat în sec.XV.
Biserica veche din această localiate a fost atestată pentru prima dată în anul 1812 cu hramul „Sf. Nicolae". Era din lemn, cu temelie de piatră, acoperita cu stuf, îndestulată cu podoabe, veșminte și cărți. Era de fapt biserica schitului de măici, care a existat aici până în anul 1811, când schitul a fost închis, iar maicile transferate la schitul Răciula.
În anul 1824 localitatea era formată din 24 de gospodării, 96 de locuitori de gen masculin și 83 de gen femenin.
În anul 1843 Constantin Scordeli a rezidit din piatră biserică cu hramul “Sfîntul Nicolae” și a ridicat un gard din piatră.
În anul 1915 în satul Mana locuiau 106 bărbați și 94 femei. Pe lîngă biserică a fost înființată o scoală frecventată de 66 de elevi.
Denumirea satului[modificare | modificare sursă]
Este interesantă provenirea denumirii. Mană - poate însemna rod, abundență, belșug. La fel se numește o plantă erbacee - mana-de-apă, care este înaltă de 1-2 m, cu florile dispuse în spiculețe și crește înpreajma apelor. Poiana Mana –o poiană de lîngă apa (Vatici) unde crește mana-de-apă.
Mențiuni documentare[modificare | modificare sursă]
S-au păstrat și unele mențiuni documentare:
În anul 1619 (7127) Mai 5 voievodul Gașpar Grațiani iscălește la Iași o Carte Domnească de întăritură (confirmare), dată lui Ursu biv vătav pentru o moară “din sus di târg, cu hotarul pi râul Vaticea, și cu loc de ezătură Romanii și cu Poiana Manii împrejurul ei și cu loc de prisacă”.
În anul 1660 (7168) Aprilie 9 la Iași Ștefan voievod poruncește lui Gheorghe Catargiul, pârcălab de Orhei, să fixeze zi lui Dumitrașco, vornicel din slobozia domnească, ca să se judece cu feciorul Durăcesăii pentru Poiana Mana, de pe Vatîcea.
Tot în anul 1660 (7168) Mai 29 la Iași Ștefan Voievod poruncește lui Gheorghe Catargiul și lui Apostol, pîrcălab de Orhei, să stabilească hotarele Poienei Mana pe Vatici, a lui Andrei Mihuleț, ginerele lui Mihalcea Durac căpitanul, și a feciorului său, dinspre tîrgul Orhei în urma pricinii ce au avut-o cu Dumitrașco Chebac, dregător din slobozia domnească și cu tîrgoveții de acolo, care pretindeau, că acea poiană face parte din locul Tîrgului.
Pe 28 Iulie 1724 Mihai Racoviță Voievod, judecînd principiile dintre tîrgoveții din Orhei și moșiile megieșe, întărește hotărniciea făcută a locului tărgului Orhei, care moșie va rămîne și mai departe domnească, menționeză "și de acolo trece pi Vatîciu spre meazăzî drept la dial pin păduri, pe un drum ce mergi la dial pîn în muchie dialului la o cruce pe din sus de Mana".
În 1806 Iulie 3 Panait Scordilis, chihaia de cihodari se învoiește cu Grigoraș Rîșcanu biv vel bancum să stăpînească moșiile Poiana Mana și Burhuta, care au făcut parte din locul domnesc al tîrgului Orheiului.
Situri arheologice[modificare | modificare sursă]
În anul 2015 expediția arheologică condusă de Aurel Zanoci a descoperit 3 situri arheologice (sec.IV – sec.III a.Chr.):
Așezare fortificată se află la cca 0,8 km sud-est de localitate și este bogată în apă potabilă, fapt care i-a îndemnat pe locuitorii sitului să o apere prin intermediul unui sistem defensiv artificial.
Fortificație geto-tracică se află la cca 1 km sud de satul Mana (mai la sud in pădure de Iazul lui Dumnezeu)
Fortificație-avanpost, care se afla la cca 0,5 km est de satul Mana, cca 0,8 km sud de șoseaua Orhei -Călărași și cca 1,1 km nord-est de Fortificația geto-tracică. Însă, este foarte probabil că această fortificație, de dimensiuni reduse, a avut funcție de avanpost, menit să supravegheze bazinul râului Vatici, precum și culoarul prin care se putea ajunge la Așezare, unde locuiau membrii tribului și la cea Fortificație geto-tracică din pădure, unde se ascundeau în caz de primejdie.
La o distanță de 0,6 km spre est de sat și la distanța de 0,1 km spre sud de șoseaua Orhei-Călărași, pe pantele de Est și Vest a unui pârâiaș din dreapta râului Vatici, adică între șosea și iazul de la Râpa Popii sunt atestate alte 2 situri:
Sit tip Poienești-Lucașeuca (sec.II a.Chr – sec.I e.n). Suprafața așezării este de 200 x 100 m. Descoperit de P.Bârnea (1958).
Sit tip Sântana de Mureș-Černjahov (sec.III e.n. - sec.V e.n), Suprafața așezării este de 400 x 300 m. Descoperit de Gh.Fedorov (1963).
Aici pe un câmp arat s-au găsit fragmente de vase de lut de culoare neagră cu mărgini fațetate de tipul Lukashevsky. Descoperite de I. Rafalovič (1973).
Tot aici ar fi existat și o așezare medievală ce se confirmă prin fragmentele de ceramică medievală timpurie lucrată la roată olarului din sec.X-XII, zgură de fier, bucăți de lut ars etc., ceramica «gălbuie-roșietică» a Hoardei de Aur din sec.XIV.
Monumente[modificare | modificare sursă]
Biserica s.Mana, 1843
Monumentul Eroilor Armatei Române din cimitirul s.Mana
Placa comemorativa Paul Goma
Cavoul familiei Scordeli, 1827
Stela Eroilor
Populația[modificare | modificare sursă]
Conform datelor recensământului populației din 2004[5], populația satului era formată din 349 de locuitori, dintre care 50,72% - bărbați și 49,28% - femei.
Structura etnică[modificare | modificare sursă]
Structura etnică a localității[6]:
| Grup etnic | Populație | Procentaj |
|---|---|---|
| Moldoveni/Români | 347 | 99,43% |
| Ruși | 2 | 0,57% |
| Total | 349 | 100% |
Personalități locale[modificare | modificare sursă]
• Feodor Scordeli (08.02.1843 - 31.01.1922), unul dintre primii medici ai Zemstvei din Basarabia.
• Pantelimon Scordeli (07.04.1846 - 1918), avocat, om de stat, fondator al „Asociației Juriștilor din Kiev”, membru al Consiliului Comerțului Internațional - Petersburg, autor de cărți în drept civil și proceduri judiciare.
• Paul Goma (02.10.1935 - 25.03.2020), scriitor și disident anticomunist român. „Chevalier dans l'ordre des Arts et des Lettres”-1986, Premiul Academiei de Științe a Moldovei pentru diasporă , 2015
• Vasile Goreaev (n.16.07.1947), doctor în psihologie, membru al Academiei Internaționale de Științe Psihologice. Laureat al Premiului Presedintelui F.Ruse în domeniul educației - 2003.
• Anatol Portnoi (n.04.02.1958), specialist în domeniul administrării publice, poet. Versuri pentru adulți, poezii lirice, versuri pentru copii.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ „Coduri poștale - Republica Moldova”. Poșta Moldovei. Accesat în .
- ^ http://new.earthtools.org/height/47.3402777778/28.6836111111 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ „LEGE Nr. 764 din 27.12.2001 privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova”. Accesat în .
- ^ „Din calidor – O copilărie basarabeană | Paul Goma”. Accesat în .
- ^ Rezultatele Recensămîntului Populației și al Locuințelor din 2014: „Caracteristici - Populație (populația pe comune, religie, cetățenie)” (XLS). Biroul Național de Statistică. . Accesat în .
- ^ „Populația pe naționalități și localități, în profil teritorial” (XLS). Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. . Accesat în .
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Documente privitoare la târgul și ținutul Orheiului, publicate cu un studiu introductiv de Sava Aurel, Institutul de Istorie Națională din București, București, 1944
- В.Л. Лапушнян, И.Т.Никулицэ, М.А.Романовская, Памятники раннего железного века. В: АКМ вып. 4 (Кишинев 1974)
- Э.А.Рикман „Памятники сарматов и племен черняховской культуры. Археологическая карта Молдавской ССР”.Выпуск 5. Кишинев. 1975
- O.Levițki, Repertoriul monumentelor arheologice din Republica Moldova. Raionul Orhei (Chișinău 1993). Arhiva MNIM, inv. nr. 30
- Sorina Gâlcă, Istoria satului Mana. Metaliteratură, anul X, nr. 5-6 (25), 2010,p.156
- Paul Goma ”Din calidor – O copilărie basarabeană”, ediția V-a, Autura Autorului, 2010, p.19-21[1]
- Aurel Zanoci, Octavian Munteanu, Ion Tentiuc, Valeriu Bubulici. Noi descoperiri arheologice din epoca fierului în preajma satului Mana, raionul Orhei. Tyragetia s.n. IX/1, 2015, p. 209-220
- Ion Tentiuc, Valeriu Bubulici, Angela Simalcsik, Un mormânt de incinerație al unui călăreț războinic descoperit lângă satul Mana (Orhei). Tyragetia, serie nouă, vol. IX [XXIV], nr. 1, Arheologie. Istorie Antică Chișinău, 2015
Acest articol despre geografia Republicii Moldova este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.