Voroteț, Orhei

Voroteț
—  Sat  —
Voroteț Voroteț (Moldova) Poziția geografică
Coordonate: 47°33′31″N 28°51′04″E ({{PAGENAME}})
Țară	Republica Moldova
Raion	Orhei
Comună	Chiperceni
Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	MD-3556
Prefix telefonic	235
Prezență online

Voroteț este un sat din cadrul comunei Chiperceni din raionul Orhei, Republica Moldova. Se află între satele Otac și Pohrebeni la 20 km distanță de râul Nistru, 25 km de orașul Orhei și aproximativ 26 km de Rezina. Întemeiat în sec. XVI. Biserică cu hramul Sf. Arhanghel Mihail. La începutul sec. XX avea 69 de case cu o populație de 476 suflete, țărani români. Împrejurul satului existau multe păduri, care au fost defrișate în mare parte după cel de al doilea război mondial. În anul 1930 a făcut parte din plasa Rezina a fostului județ Orhei, iar în anul 1938 a trecut în plasa Chiperceni a aceluiași județ. În anii sovietici 1940-1941 și 1944-1956 a făcut parte din fostul raion Chiperceni

Represiunile staliniste și războiul au afectat populația localității. În anul 1970 populația satului alcătuia 1111 suflete. Colhozul " Prietenia", existent în vremurile sovietice, era specializat în tutunărit, dar s-au mai cultivat și poame, struguri, s-au crescut animale. În anii 70 în sat exista școală de 8 ani, club, cinematograf, bibliotecă, punct medical, magazin.

Voroteț își are radacinile înclinate în negura timului.Pîna la noi au ajuns mai multe iversiuni ce vorbesc despre originea satului .Una din aceste legende spune că  locurile de pe aici aparțineau nui boier.Boierul era foarte bogat și avea 4 feciori.Feciorii traiau în frică și supunere , căci de temut si neoprit era boierul și la infatișare, dar și la suflet.Feciorii se inchinau pină la pamînt,prec

m se închinau și oamenii cu care se intilnea.Cînd feciorii au crescut,boierul s-a retras într-o casuța,care era costruita pe lucul satului de azi.Vreau sa spun însa pe aceste locuri s-au refugiat în cautare de paminturi, mulți ruși si ucraineni.Iar figura impunatoare a boierului i-a făcut sa-l numeasca  „oteț” adica tata, așa cum il numea feciorii .Boierul, avea însa o patimă, de care nu se putea lăsa și care avea să-i pună pecetea neagră întegrarii sale familii.Boierului nu-i erau destul bogațiile sale și punea mîna pe bogațiile boierilor vecini, ba chiar și pe a țăranilor nevoiași.Cel mai rușinos a fost observat de ochiul neadormit al sătenilor și prin întunericul de la cotiturile drumurilor așteptindu-și prada.Această patimă ia mai adăugat un nume pe lîngă cel dăruit de părinți și de preot în urma sfîntului botez și pe lînga cel dat de sat și feciori, astfel el a fost numit „vor” adica hoț, iar dacă cineva din fii săi sau sateni veneau la dînsul, oamenii spuneau ca vin la vor-ateț, de unde a și rămas rădăcina satului „Voroteț”

Altă legendă spune că aceste pămînturi erau foarte bogate.Pe alealuri și cîmpii erau păduri,lemnul cărora era căutat de lucratorii de corabii.Ceara cu plăcuta mireasmă a florilorde tei se socotea una dintre cele mai bune.Pădurile meșunau de animale pentru vînatoare.Iar caii erau recunoscuți și la vecinii ca cei mai sprinteni. Pe timpul domniei lui Stefan cel Mare în urma unei biruințe ostașii și-au cerut voe să construiasca pe aceste locuri o localitate.Au început construcțiile de la porțile ei, care avea sa-i apere în vremuri cu primejdie.Dar nu le-a fost dat acelor oameni să se statornicească cu traiul aici. Cornul de alarmă a lui Ștefan-Vodă a sunatpe întraga țară, adunănd sub flamura tricolora oamenii acestui neam.Au plecat și bravii oșteni, neîmplinînduși visul pînă la capăt.
S- a terminat batălia, dar la singuraticile porți nu se întoase nimeni.Ele strîmtorau văduvite împrejurimilor în așteptarea stăpînilor.Oamenii din împrejurimi înconjurqaau aceste locuri. Spuneu că oamenii au venit aici într-un ceas rău, odată ce toți stăpînii lor au cazut în bătălie.Îm secolul XVI în căutare de pămînturi în Moldova au venit mulți ruși. Ei sau aranjat cu traiul în locuri mai puțin populate.Cu un pic de frica și teamă ei s-au îndreptat și spre porțilede acum ruinate.Localitatea a fost numită Voroteț de la „Vorota” în limba rusă, ce în limba moldoveneasca „poartă”.

MĂHALAUA GHIHOLĂRIA

Partea de la răsărit a satului este numită Ghiholăria. Din legenda satului știm că aceste locuri erau foarte bogate. Ea spune că aici se găseau foarte multe bogății ale pămîntului, animale domestice și fiare sălbatice. Anume în partea de răsărit au fost construite trei fîntîni.La aceste fîntîni erau adăpați bivolii, ce aparțineau boierilor. Fîntînile s-au păstrat pînă azi. Iar locul deoarece era mistuit sub copita grelelor animale a fost numită de locuitori Ghiholarie, adica bovolărie. Boierul a murit, iar moștenitorii n-au dorit să se îndeletniciasca cu creșterea bivolilor, deoarece era primejdios să crești așa animale.Oamenii, însă s-au așezat pe acel loc cu traiul, în jurul fîntînilor datatoare de viață, sfințitul cu numele moștenit de la boier.

Mahalaua Cenușarii      

Centrul satului este cel mai așezat și mai drept.Aici se afla locul cel mai înalt. Legenda spune ,că cînd au venit primii oameni nu aveau locuințe și la un rug comun, făcut pe locul cel mai înalt pregăteau mîncarea și se încălzeau.Deaceea aici niciodata nu se termină cenușa.Cînd s-au format celelalte măhăli, oamenii aveau deacum gospodării, iar vatra satului și primii oameni care au venit aici au fost numiți cenușari, de unde se trage si denumirea mahalei.

Mahalaua Baba

Partea de la asfințit a satului este numită și pînă azi Baba.Această parte a satului a fost populată mai tîrziu. Locul era cam deluros . Din cauza locului neprielnic pentru o gospodărie, pămintul rămînea de izbeliște. O singura căsuță albea în întunericul nopții și la lumina zilei și iarna, și vara. În acestă căsuță trăia o babă doftoroaie,care și-a ales natura bogată, în sînul căreia trăia.Și dacă în sat se întimpla vreo primejdie, se trimitea la babă după ajutor. Ea aparea repede cu o legăturică de buruiene și cu un descîntec pe buze de-i lua durerea bolnavului. Iar mai tîrziu oamenii au trecut cu traiul dincolo de rîpă, formînd mahalaua „baba” în numele babei izbăvitoare de chinuri.