Sari la conținut

Puțintei, Orhei

47°22′54″N 28°34′53″E (Puțintei, Orhei) / 47.3816666667°N 28.5813888889°E47.3816666667; 28.5813888889
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Puțintei
—  Sat-reședință  —
Drapel
Drapel
Stemă
Stemă
Puțintei se află în Moldova
Puțintei
Puțintei
Puțintei (Moldova)
Poziția geografică
Coordonate: 47°22′54″N 28°34′53″E ({{PAGENAME}}) / 47.3816666667°N 28.5813888889°E47.3816666667; 28.5813888889

Țară Republica Moldova
RaionOrhei
ComunăPuțintei
Atestare8 aprilie 1547

Altitudine152 m.d.m.

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștalMD-3554
Prefix telefonic235

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Puțintei este satul de reședință al comunei cu același nume din raionul Orhei, Republica Moldova.

Stema și drapelul satului au fost aprobate în anul 2022:[1]

Stema: Pe aur, un tei dezrădăcinat, verde, în jurul tulpinii căruia se încolăcesc doi șerpi, cu capetele afrontate, de aceeași culoare. Scutul timbrat de o coroană sătească de aur.

Drapelul reprezintă o pânză pătrată galbenă, purtând în mijloc un tei dezrădăcinat, verde, în jurul tulpinii căruia se încolăcesc doi șerpi, cu capetele afrontate, de aceeași culoare.

Satul Puțintei a fost întemeiat în anul 1547:[2]

„Din mila lui Dumnezeu, noi, Iliaș voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se că au venit înaintea noastră și înaintea boierilor noștri moldoveni slugile noastre Fedor și frații lui, Cristea și Jurja, copiii lui Micul, și nepotul lor, Roman, fiul lui Gligor, și verii lor, ...[sunt enumerate rudele]..., de bunăvoia lor, nesiliți de nimeni și nici asupriți, și și-au împărțit între ei dreptele lor ocine și dedini din privilegiul de întăritură ce au avut ei de la părintele domniei mele, Petru voievod, două locuri de pustie, pe Cula, între Borșciari și între Diatelova, la Luncușoara de Jos, care acum se numesc aceste două locuri de pustie, pe Cula, între Borșciari și între Deateleu, la Luncușoara de Jos, la Două Fântâni: Vepreva și Hluboca.

Deci le-am împărțit în trei părți: o parte, partea de jos din cele două sate, anume Vepreva și Hluboca, s-a cuvenit în partea slugilor noastre Fedor și a fraților lui, Cristea și Jurja, ....
...

A scris Șendrea al lui Căzan, la Huși, în anul 7055 1547, luna aprilie, 8 zile.”

Numele satului este menționată documentar pentru prima dată în anul 1604:[3]

„1604 (7112) mai 20, Suceava.
Ieremia Movilă voievod întărește lui Simeon Jomir mare șătrar, nepotul lui Evstafie Iorgul, căsătorit cu Anița, fiica lui Irimia hotnogul, sora Gaftonei și a Axanei, în urma pricinii cu mănăstirea Probota, stăpânirea peste jumătatea de jos a satului Cotiujani, ținutul Soroca, rămasă de la bunicul Aniței, Ionașco hotnogul, cu uric de la Ștefan voievod cel Bătrân; peste a patra parte din Samașcani, ținutul Orhei, moștenire de la bunicul său Evstafie și de la Iorga Gore, cu act de la Petru voievod; a patra parte din Hulboca (Gluboca), cu vad pe Cula, rămasă de la ruda sa Ilișicescu; la Săpoteni, a cincea parte din Puțintei și Onițcani, rămasă de la rudele Irimescu...”
  1. ^ Decretul Președintelui nr.686-IX din 08.11.2022.
  2. ^ Documenta Romaniae Historica. A, Moldova. Volumul VI (1546-1570). București: Editura Academiei Române, 2008, pp. 10-13.
  3. ^ Catalogul documentelor moldovenești din Arhiva Istorică Centrală a Statului. Supliment I (1403 -1700). București: Direcția Generală a Arhivelor Statului din Republica Socialistă România, 1975, p. 95.