Mănăstirea Bixad

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mănăstirea Bixad
Biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel” a mănăstirii Bixad.JPG
Biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel”
Informații generale
Confesiune greco-catolică până în 1948, ortodoxă din 1980, restituită greco-catolicilor în 2013. Sentința definitivă și irevocabilă nu a fost pusă în aplicare la intervenția președintelui PSD Satu Mare, Mircea Govor[1].
Hram Sfinții Apostoli Petru și Pavel - 29 iunie
Ctitor Carol Isaia, grec unit originar din Trapezunt
Tip călugări
Anul sfințirii 1689
Localizare
Țara România
Localizare Bixad, județul Satu Mare
Monument istoric
Adresa Str. Mănăstirii 573, sat Bixad; comuna Bixad[2]  Modificați la Wikidata
Clasificare
Cod LMI SM-II-a-B-05266

Mănăstirea Bixad este o mănăstire română ortodoxă. Mănăstirea Bixad este atestată documentar din 1689 ca mănăstire unită, în contextul înființării Bisericii Române Unite. Acest așezământ monahal aparținând Ordinului Sfântul Vasile cel Mare a fost una din principalele mănăstiri din Ardealul de Nord.

Până la scoaterea Bisericii Române Unite cu Roma în afara legii de către regimul comunist în anul 1948, a funcționat aici principala tipografie bisericească a Ordinului Bazilian. În 1948 călugării bazilieni au fost alungați din mănăstire, iar în locul lor autoritățile comuniste au instalat un preventoriu TBC aflat în subordinea spitalului din Negrești Oaș. Preventoriul a funcționat până în anul 1998.[3]

Desfășurarea evenimentelor în 1948[modificare | modificare sursă]

În noaptea de 15 octombrie 1948 Securitatea a năvălit în chilii și i-a percheziționat pe călugării greco-catolici. Unul dintre ei a tras clopotul în miez de noapte, ceea ce a făcut ca în timp de zece minute să se adune la fața locului o mare mulțime de țărani înarmați cu furci și topoare, care au sărit în apărarea călugărilor și au determinat retragerea securiștilor, după care localnicii au dezafectat două poduri, pentru a împiedica trupele de Securitate să trimită întăriri.[4]

În data de 18 octombrie a fost constituită în această chestiune o comisie la Satu Mare, formată din șefii regionalelor de Securitate din Oradea și Satu Mare, un colonel de la Interne, un locotenent-colonel de armată, alți șefi de la Jandarmerie, precum și primul procuror și prefectul județului Satu Mare (interbelic).[4]

În noaptea de 18/19 octombrie un dispozitiv format din 70 jandarmi, 40 de gardieni și 25 de agenți de Securitate au înfrânt rezistența țărănească din Bixad și au arestat obștea celor 23 de călugări greco-catolici. Represiunea comunistă i-a vizat ulterior și pe laicii implicați în rezistență.[5]

Pentru a risipi lipsa de entuziasm și chiar reticența fățișă a unor clerici ortodocși față de agresiunea efectuată de autoritățile comuniste cu trupe de jandarmi și de securitate împotriva mănăstirilor greco-catolice, Gheorghe Gheorghiu Dej s-a deplasat la ședința Sfântului Sinod al BOR din 19 octombrie 1948, în care a luat cuvântul "pentru a liniști sufletește pe aceia dintre dumneavoastră care au urechea plecată la văicăierile greco-catolicilor".[6]

Mănăstirea Bixad de la 1948 până în 1990[modificare | modificare sursă]

După anul 1948, timp de peste trei decenii, mănăstirea a rămas în paragină, călugării de la Bixad au fost prigonoți, desfășurarea vieții spirituale a fost pusă sub interdicție, iar averea lăcașului a fost înstrăinată în mare parte.

În anul 1980 mai mulți credincioși din Bixad, la intițiativa localincului Vasile Finta (zis Voroțel), s-au înfățișat la Vasile Coman, episcopul ortodox de Oradea, solicitându-i sprijin în vederea reluării vieții monahale, în primul rând pentru salvarea bisericii mănăstirii. În scurtă vreme, prin strădaina credincioșilor din Oaș și a protopopiatului din Negrești, a ierarhului însuși (care era conștient de importanța reînvierii vieții monahale ortodoxe pe aceste meleaguri) a fost obținută autorizația necesară.

Lucrările de restaurare au durat din 1981 până în 1988, sub îndrumarea Departamentului Cultelor. Fresca bisericii a fost lucrată între în anii 1988 și 1989. Clopotele și o icoană a Maicii Domnului,înstrăinate în 1954, au fost readuse la mănăstire, însă nu și icoana Fecioarei Maria cu Pruncul, cea considerată făcătoare de minuni, ascunsă de localnici.

În primăvara anului 1989, la 25 martie, episcopul ortodox al Oradiei, Vasile Coman, însoțit de un sobor de protopopi, stareți, profesori universitari, preoți și diaconi, oficialități din partea statului, a instalat primul preot ortodox, în persoana ieromonarhului Valeriu Serafim Adam.

Dotări interioare[modificare | modificare sursă]

În perioada interbelică învățătorul Dariu Pop din Măgura Ilvei (1877-1965) a efectuat o cercetare privind existența înscrisurilor românești în peste 50 de biserici sătmărene. Cu această ocazie și vizitând mănăstirea Bixad amintește de existența unui vechi tablou înfățișând uciderea preotului Carol Isaia de la mănăstire de către doi bărbați din Cicârlău. Tabloul menționa printr-o inscripție în limba maghiară acest fapt precum și anul 1700.[7]

Retrocedarea mănăstirii[modificare | modificare sursă]

După revoluția română din 1989 clădirea preventoriului a fost restituită prin hotărâre de guvern către Biserica Română Unită cu Roma. Hotărârea de Guvern nr. 466 din 19 august 1992, prin care a fost restituită clădirea preventoriului, a fost semnată de primul ministru Theodor Stolojan și contrasemnată de miniștrii George Danielescu și Florin Georgescu.[8]

Episcopul Iustinian Chira al reînființatei Episcopii Ortodoxe a Maramureșului a împiedicat ducerea la îndeplinire a hotărârii guvernamentale nr. 466/1992, de restituire a imobilelor vechii mănăstiri către Biserica Unită.

În data de 27 mai 2011, după mai multe strămutări ale procesului, Tribunalul Mehedinți a admis în parte acțiunea în revendicare formulată de Episcopia Unită a Maramureșului.[9] În data de 25 octombrie 2011 Curtea de Apel Craiova a modificat sentința Tribunalului Mehedinți în sensul că a admis în întregime acțiunea formulată de Episcopia Română Unită a Maramureșului.[10] Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat în data de 1 octombrie 2012 nulitatea recursului declarat de Mănăstirea Ortodoxă.[11]

Mănăstirea Ortodoxă a formulat contestație la executare, constestație respinsă de Tribunalul Satu Mare în data de 12 septembrie 2013.[12]

În data de 31 octombrie 2013 a avut loc o întâlnire la sediul Prefecturii Satu Mare, în vederea unei informări asupra executării silite care se află în curs.[13]

În data de 7 noiembrie 2013 a fost formulată o nouă cerere de suspendare a executării silite, care a fost admisă de Judecătoria Negrești Oaș, în pofida hotarârii 607 din 12 septembrie 2013 a Tribunalului Satu Mare.[14][15]

În data de 8 noiembrie 2013 Episcopia Greco-Catolică a Maramureșului a emis un comunicat în care deplânge acțiunea reprezentanților Consiliului Județean Satu Mare de zădărnicire a aplicării legii.[16] În aceeași zi Episcopia de Cluj-Gherla a remis un comunicat de presă în care arată că Mănăstirea Nicula se găsește într-o situație similară celei de la Bixad, nici acolo nefiind permise slujiri greco-catolice în biserica de zid a mănăstirii, deși a fost construită tot prin efortul credincioșilor uniți.[17]

În data de 3 decembrie 2013 ÎCCJ a strămutat judecarea procesului intentat de Consiliul Județean Satu Mare contra Episcopiei Unite a Maramureșului de la Judecătoria Negrești Oaș la Judecătoria Alba Iulia.[18] Primul termen de judecată la Judecătoria Alba Iulia a avut loc pe 21 ianuarie 2014. În data de 8 decembrie 2015, după 27 de amânări, instanța a constatat nulitatea cererii de chemare în judecată formulată de CJ Satu Mare contra Episcopiei Unite.[19] Sentința de anulare a fost anulată de Tribunalul Alba în data de 5 mai 2016. Tribunalul a decis retrimiterea dosarului la Judecătoria Alba Iulia, pentru rejudecare.[20] Următorul termen de judecată a fost fixat de Judecătoria Alba Iulia pentru data de 12 septembrie 2017.[21]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ [1]
  2. ^ Monuments database, 7 noiembrie 2017 
  3. ^ Gheorghe Haiduc, Monografia Mănăstirii Bixad din Țara Oașului, Cluj 2005, pag. 86.
  4. ^ a b Ion Zubașcu, Desființarea Bisericii Greco-Catolice, în documentele Securității, în: Anul 1948 - Instituționalizarea comunismului, editor Romulus Rusan (Analele Sighet 6), Ed. Academia Civică 1998, pag. 689.
  5. ^ Zubașcu, op. cit., pag. 690.
  6. ^ ANIC, fond Președinția Consiliului de Miniștri, Stenograme, dosarul 10/1948, f. 21., citat de: Cristian Vasile, Între Vatican și Kremlin. Biserica Greco-Catolică în timpul regimului comunist, Ed. Curtea Veche, București 2004, pag. 198.
  7. ^ Dariu Pop, Documente sătmărene, în: "Familia", nr. 1, martie 1934, p. 79 și urm.
  8. ^ HG nr. 466/1992
  9. ^ Dos. 6184/83/2010 (fond)
  10. ^ Dos. 6184/83/2010 (apel)
  11. ^ Decizia 5.847/2012 a ÎCCJ
  12. ^ Dos. 120/266/2013
  13. ^ Executare silită la Bixad, Gazeta de Nord-Vest, 1 noiembrie 2013.
  14. ^ Executarea silită a fost suspendată, Adevărul, 7 noiembrie 2013.
  15. ^ Președintele PSD Satu Mare dă în judecată Biserica Greco-Catolică, România Liberă, 10 noiembrie 2013.
  16. ^ Comunicat de presă (cu fotografii de la fața locului), bru.ro, 8 noiembrie 2013.
  17. ^ Comunicatul Episcopiei de Cluj-Gherla, agerpres.ro, 8 noiembrie 2013.
  18. ^ Încheierea nr. 5612/2013 a ÎCCJ
  19. ^ Judecătoria Alba Iulia, Dosar 1607/266/2013
  20. ^ Tribunalul Alba, Dosar 1607/266/2013
  21. ^ Judecătoria Alba Iulia, Dosar 1607/266/2013*

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Adrian Andrei Rusu ș.a., Dicționarul mănăstirilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, Presa Universitară Clujeană, 2000, pag. 71-72;
  • Arhim. Emanuil Rus, Mănăstirea Bixad, Editura Lumina, Oradea 1995, pag. 18-20.

Legături externe[modificare | modificare sursă]