Limbile izolante

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Limbile izolante, numite uneori și limbi amorfe sau limbi radicale, prezintă drept caracteristică principală caracterul stabil al formei cuvintelor (lipsa oricărei modificări în radicalul lexical).
În absența oricărei forme de declinare sau conjugare a cuvintelor, enunțurile se prezintă ca o succesiune de radicali lexicali care nu se modifică. Polisemia unităților lexicale este de aceea foarte mare, realizarea opozițiilor semantice necesare comunicării rămânând pe seama unor mijloace non-flexionare precum topica, intonația, dar și unii radicali lexicali specializați ca instrumente de relație (prepoziții și conjuncții). Fac parte din aceasta categorie limbi precum chineza, tibetana, siameza, birmana, vietnameza sau limbile din grupul sudanez.[1]

Exemplu[modificare | modificare sursă]

明天 朋友 生日 蛋糕
明天 朋友 生日 蛋糕
míngtiān de péngyou huì wèi zuò ge shēngri dàngāo
mâine eu (particulă de genitiv) prieten element de compunere a viitorului (rom.: va]]) pentru eu a face unu (un) (clasificator) zi de naștere tort
"Mâine prietenii îmi vor face un tort pentru ziua mea de naștere."

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Eugen Munteanu, Introducere în lingvistică

Legături externe[modificare | modificare sursă]