Limba thailandeză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Thai (ภาษาไทย)
Vorbită în: Thailanda
Regiune: Asia de sud-est
Număr de vorbitori: 46–50 million
Loc: 24
Clasificare genetică: Tai-Kadai

 Kam-Tai
  Be-Tai
   Tai-Sek
    Tai
     sud-vest
      central-est
       Chiang Saeng
        Thai

Statut oficial
Limbă oficială în: Thailanda
Reglementată de: --
Coduri de limbă
ISO 639-1 th
ISO 639-2 tha
SIL THJ
Hartă indisponibilă
Vezi și: Limbă - Listă de limbi

Limba thailandeză (în ภาษาไทย, phasa thai, însemnând „limba thailandezilor”), este limba națională și oficială a Thailandei și limba maternă a poporului thailandez, grupul etnic dominant din Thailanda. Limba thailandeză este membră a grupului de limbi thai din familia thai-kadai. Se presupune că familia de limbi thai-kadai își are originea în sudul Chinei, iar unii lingviști au propus legături cu familiile de limbi australoasiatice, australonesiane sau sino-tibetane. Este o limbă tonală și analitică. Combinația de tonuri, o ortografie complexă, semne relaționale și o fonologie distinctivă poate face dificilă învățarea limbii thailandeze pentru vorbitorii de limbi complet diferite și fără legătură cu thailandeza.

Limbi și dialecte[modificare | modificare sursă]

Limba thailandeză standard, cunoscută și ca thailandeza centrală sau siameză, este limba oficială a Thailandei, vorbită de aproape 25 de milioane de oameni (1990), inclusiv vorbitorii de limbă thailandeză din Bangkok (acesta fiind considerat un dialect separat). Thailandeza khorat este vorbită de aproape 400.000 de oameni (1984) în Nakhon Ratchasima; ocupă o poziție lingvistică între thailandeza centrală și isan și poate fi considerată o varinată sau dialect al oricăreia dintre acestea.

Pe lângă thailandeza standard, în Thailanda se vorbesc alte câteva limbi thai, incluzând:

  • Isan (thailandeza de nord-est), limba regiunii Isan a Thailandei, considerată de unii a fi un dialect al limbii lao, cu care se aseamănă mult. Este vorbită de 15 milioane de oameni (1983).
  • (Tai Lue, Dai), vorbită de aproape 78.000 (1993) in nordul Thailandei.
  • Thailandeza de nord (Lanna, Kam Mueang sau Tai Zuan), vorbită de aproape 6 milioane (1983).
  • Phuan, vorbită de un număr necunoscut de oameni în centrul Thailandei și Isan.
  • Phu Thai, vorbită de aproape 156.000 în jurul provinciei Nakhon Phanom (1993).
  • Shan (Thai Luang, Tai Long), vorbită de aproape 56.000 în nord-vestul Thailandei (1993).
  • Song, vorbită de aproape 20.000 până la 30.000 în centrul și nordul Thailandei (1982).
  • Thailandeza de sud (Pak Dtai sau Dambro), vorbită de aproape 5 milioane (1990).
  • Tai Darm, vorbită de aproape 20.000 (1991) în Isan și provincia Saraburi.

Multe dintre aceste limbi sunt vorbite de un număr mai mare în afara Thailandei. Majoritatea vorbitorilor de dialecte și limbi minoritare vorbesc și thailandeza standard.

Limba standard este compusă din câteva registre distincte, forme distincte pentru diverse contexte sociale:

  • Thailandeza de stradă: informală, fără adresări și termeni politicoși, folosită între rude apropiate și prieteni. (ภาษาพูด)
  • Thailandeza elegantă: versiunea oficială și scrisă, include termeni și adresări respectuose; folosită în formă simplificată în ziare.(ภาษาเขียน)
  • Thailandeza retorică folosită în discursurile publice.
  • Thaialndeza sacră.
  • Thailandeza regală. (ราชาศัพท์)

Thailandezii mai puțin educați pot vorbi numai la primul nivel. Puțini pot vorbi formele sacră și regală.

Scrisul[modificare | modificare sursă]

Alfabetul thailandez derivă din alfabetul khmer (อักขระเขมร), care este modelat după scrisul brahmic din familia indică. Asemănător cum birmanezii au adoptat scrisul mon (care de asemenea are origini indice), thailandezii au adoptat și modificat scrierea khmer pentru a crea propriul lor sistem de scriere. În timp ce cel mai vechi înscris în limba khmer datează din anul 611, inscripțiile în thailandeză incep să apară in jurul anului 1292. de notat proprietățile acesteia:

1. este o scriere abugida, în care vocala implicită este un a scurt pentru consoanele singulare și un o scurt pentru consoanele inițiale sau grup este urmată de o altă consoană.

2. semnele tonale sunt plasate deasupra consoanelor inițiale ale silabelor sau pe ultima consoană a grupului inițial de consoane.

3. vocalele asociate cu consoane sunt nesecvențiale: pot fi localizate înainte, după sau sub consoanele asociate, sau într-o combinație între aceste poziții.

Aceasta din urmă creează probleme la codarea și redarea pe computer.

Nu există un standard universal pentru transcrierea din thailandeză în limbile europene. De exemplu, numele regelui Rama al IX-lea, actualul monarh, este transcris diferit ca Bhumibol, Phumiphon sau multe alte versiuni. Ghidurile și dicționarele pot fiecare să folosească diferite sisteme. Din acest motiv, multe cursuri de limbă recomandă învățarea alfabetului thai. În procesul de învățare, elevii francezi au tendința să romanizeze thai cu o transcriere literă cu literă în concordanță cu valoarea sanscrită originală a caracterelor. Anglofonii preferă în general ori o redare fonetică simplificată ori o oarecare variație a alfabetului fonetic internațional. Acest articol folosește un sistem IPA simplificat care nu indică lungimea tonului sau a vocalelor.

Institutul regal thailandez publică seturi de reguli pentru transcrierea cuvintelor thai în alfabetul roman și invers, însă acestea sunt departe de a putea fi aplicate în toate cazurile.

ISO a publicat un standard internațional pentru transcrierea alfabetului thai în cel roman în septembrie 2003.

Gramatica[modificare | modificare sursă]

Din perspectiva topologiei lingvistice, thai poate fi considerată o limbă analitică. Ordinea cuvintelor este subiect-verb-obiect, iar câteodată subiectul este omis. Ca în multe limbi asiatice, sistemul pronomial thailandez variază în concordanță cu sexul și gradul de rudenie al vorbitorului cu audiența.

Adjectivele[modificare | modificare sursă]

Adjectivele urmează substantivul. Adjectivul duplicat este folosit pentru a scoate în evidență, de exemplu คนอ้วนๆ (khon uan uan, IPA [kʰon uɑn uɑn])- “o persoană intr-adevăr grasă”.

Adjectivele comparative iau forma "A X กว่า (kwa, IPA [kwaː]) B" (A este mai X decât B). Superlativul se exprimă ca A X ที่สุด (thisut, IPA [tʰiːsut]).

Verbul[modificare | modificare sursă]

Verbele nu își schimbă forma cu persoana, timpul, vocea, starea sau numărul, nici nu există vreun perticipiu. Duplicarea conduce la idea de a accentua verbul în sensul de mai mult. Diateza pasivă este indicată de inserarea lui โดน (don, IPA [doːn])) sau ถูก (thuk, IPA [tʰuːk])) înaintea verbului. Timpul este marcat de semnele de timp înainte sau după verb: กำลัง (kamlang, IPA [kɑmlɑŋ]) înaintea verbului pentru o acțiune în desfășurare sau อยู่ (yuu, IPA [juː]) după verb pentru prezent; จะ (cha, IPA [tɕaʔ]) înaintea verbului pentru viitor; ได้ (dai, IPA [dɑːj]) înaintea verbului pentru trecut.

Adverbele[modificare | modificare sursă]

Multe adverbe sunt la fel ca și adjective. Intensitatea poate fi exprimată prin dublarea adjectivului. Adverbele de obicei urmează verbului.

Substantivele[modificare | modificare sursă]

Substantivele nu se acordă și nu au gen, nu au forme de plural sau articole. Pluralul este exprimat prin adăugarea “substantivelor de multitudine” (ลักษณนาม) sau clasificatorilor sub forma substantiv-număr-clasificator , de exemplu “profesor cinci persoană” pentru “cinci profesori”.

Pronumele[modificare | modificare sursă]

Pronumele sunt deseori omise, în timp ce poreclele sunt deseori folosite unde în română folosim pronumele. Existe pronume specializate în thailandeza sacră și regală. Următoarele sunt recomandate pentru uzul conversațional:


cuvânt RTGS IPA înteles
ผม phom [pʰǒm] eu/mie (masculin)
ดิฉัน dichan [dìːtɕʰɑ́n] eu/mie (feminin)
ฉัน chan [tɕʰɑ́n] eu/mie (masculin sau feminin; informal)
คุณ khun [kʰun] tu (politețe)
เธอ thoe [tʰɤː] tu(informal)
เรา rao [raw] noi
เขา khao [kʰǎw] el/ea
มัน man [mɑn] el (lucru)
พวกเขา phuak-khao [pʰûɑk kʰǎw] ei
พี่ phi [pʰîː] frate sau soră mai mare (folosit des liber pentru persoane mai în vârstă fără grad de rudenie)
น้อง nong [nɔ́ːŋ] frate sau soră mai mică (folosit des liber pentru personae mai în tinere fără grad de rudenie)

Particulele[modificare | modificare sursă]

Acestea sunt de regulă cuvinte netraductibile adăugate la sfârșitul propoziției pentru a indica respectul, cererea, încurajarea sau alte stări. Acestea nu sunt utilizate în thailandeza scrisă. Cele mai frecvente particule care indică respectul sunt ครับ (khrap, IPA [kɔrɑp] cu tonalitate ascendentă, sunetul “r” fiind de obicei omis) pentru bărbați și (kha, IPA [kɔa] cu tonalitate descendentă) pentru femei; acestea pot fi utilizate de asemenea pentru a indica o afirmație. Alte particule folosite sunt:


cuvânt RTGS IPA înțeles
จ๊ะ cha [tɕaʔ] indică o cerere
จ้ะ, จ้า sau จ๋า cha [tɕaː] indică o accentuare
ละ sau ล่ะ la [laʔ] indică o accentuare
สิ si [siʔ] indică o accentuare sau un imperativ
นะ na [naʔ] indică o cerere

Tonuri[modificare | modificare sursă]

Notă: această pagină conține simboluri fonetice IPA în Unicode.

Există cinci tonuri fonetice: mediu, jos, înalt, ascendent și descendent. Ele sunt indicate în scris printr-o combinație a clasei consoanei inițiale (înaltă, joasă sau medie), lungimea vocalei (lungă sau scurtă), consoana finală și câteodată unul din cele patru semne tonale. Regulile tonale se pot vedea în tabelul următor:


tonul silabei consoana inițială
semn tonal compoziția silabei clasă înaltă clasă medie clasă joasă
fără vocală lungă sau vocală plus sonorant ascendent mediu mdeiu
fără vocală lungă plus ploziv jos jos descendent
fără vocală finală scurtă sau plus ploziv jos jos înalt
mai ek (–่) oricare jos jos descendent
mai tho (–้) oricare descendent descendent înalt
mai tri (–๊) oricare înalt înalt înalt
mai chattawa (–๋) oricare ascendent ascendent ascendent

Literele ห (clasă înaltă) și câteodată อ (clasă joasă) sunt folosite ca litere tăcute înaintea altei consoane pentru a produce tonul correct. În cuvintele polisilabice, o consoană inițială de clasă înaltă cu o vocală implicită face ca silaba ce urmează să fie de asemenea de clasă înaltă. Sunt câteva excepții ale acestui sistem, în special pronumele chan și khao, care sunt ambele pronunțate mai degrabă cu tonalitate înaltă decăt cutonalitate crescătoare indicată de semnul scris.

Consoanele[modificare | modificare sursă]

Limba thailandeză se distinge prin trei tipuri de consoane în funcție de felul aspirării pronunției:

  1. surde, neaspirate
  2. surde, aspirate
  3. sonore, neaspirate

În tabelul următor, în fiecare căsuță prima linie indică alfabetul fonetic internațional (IPA), a doua indică caracterul thai în poziția inițială (mai multe litere ca apar în aceeași căsuță au pronunție identică).


  Bilabial Labio-
dental
Alveolar Post-
alveolar
Palatal Velar Glotal
Plosive [ p ]
[ pʰ ]
ผ,พ,ภ
[ b ]
  [ t ]
ฏ,ต
[ tʰ ]
ฐ,ฒ,ท,ธ
[ d ]
ฎ,ฑ,ด
    [ k ]
[ kʰ ]
ข,ฃ,ค,ฅ,ฆ
  [ ʔ ]
*
Nasal   [ m ]
    [ n ]
ณ,น
      [ ŋ ]
 
Fricative   [ f ]
ฝ,ฟ
[ s ]
ซ,ศ,ษ,ส
        [ h ]
ห,ฮ
Africate       [ tɕ ]
[ tɕʰ ]
ฉ, ช, ฌ
     
Tril       [ r ]
       
Aproximant         [ j ]
ญ,ย
  [ w ]
 
Aproximant
lateral
      [ l ]
ล,ฬ
       

Vocalele[modificare | modificare sursă]

Vocalelel de bază în limba thailandeză se găsesc în tabelul următor, în fiecare celulă avem deasupra simbolul IPA, în linia a doua pronunția în alfabetul thai, unde linia orizontală (–) indică poziția consoanei inițiale după care este pronunțată vocala. O a doua linie indica faptul că o consoană finală trebuie sa urmeze.


  anterioară centrală posterioară
închisă i
(–ี, –ิ)
ɯ
(–ื, –ึ)
u
(–ู, –ุ)
semiînchisă e
(เ–, เ–ะ)
ɤ
(เ–ิ –, เ–ิอ)
o
(โ–, โ–ะ)
semideschisă ɛ
(แ–, แ–ะ)
  ɔ
(–อ, เ–าะ)
deschisă a
(–า, –ะ)
  ɑ
(–ั, รร)

Fiecare vocală există în perechi lungi sau scurte: acestea sunt foneme ce formează cuvinte neînrudite in thailandeză, dar de obicei scrise la fel: เขา (khao) înseamnă el sau ea, în timp ce ขาว (khao) înseamnă alb. Vocalele de bază se pot combina în diftongi:

În plus, există trei triftongi, toți fiind lungi:

Ca un ghid al vocalelor scrise, vedeți pagina “Alfabetul thailandez”.

Vocabular[modificare | modificare sursă]

Cu excepția cuvintelor compuse și a cuvintelor de origine străină, majoritatea cuvintelor sunt monosilabice. Din punct de vedere istoric, cuvintele, în cele mai multe cazuri au fost importate din sanscrită și pali; terminologia budistă a fost o bogată sursă de inspirație. De la începutul secolului al XX-lea, limba engleză a avut o mare influență.

Thailanda folosește de asemenea ceasul cu șase ore distinctive în loc de 24.

Legături externe[modificare | modificare sursă]