Lepus yarkandensis
| Lepus yarkandensis | |
|---|---|
| |
| Stare de conservare | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Clasă: | Mammalia |
| Ordin: | Lagomorpha |
| Familie: | Leporidae |
| Gen: | Lepus |
| Subgen: | Tarimolagus |
| Specie: | L. yarkandensis |
| Nume binomial | |
| Lepus yarkandensis (Günther, 1875)[2] | |
| |
| Arealul speciei Lepus yarkandensis | |
Modifică text  |
|
Lepus yarkandensis este o specie de mamifere din familia Leporidae.[2][3] Blana sa dorsală este moale, dreaptă și de culoare maro-nisipie și are dungi negre-cenușii. Blana de pe partea ventrală este complet albă. Endemică în China, L. yarkandensis este restricționată la Bazinul Tarim din partea de sud a Xinjiang, China. Acești iepuri sunt nocturni, iar dieta lor include iarbă și culturi. Femela dă anual naștere la 2 sau 3 rânduri de pui, fiecare constând în 2 până la 5 pui. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a clasificat această specie ca fiind aproape amenințată.
Taxonomie[modificare | modificare sursă]
În anul 1875, zoologul german Albert Karl Ludwig Gotthilf Günther a descris pentru prima oară această specie, acordându-i numele Lepus yarkandensis, în Annals and Magazine of Natural History.[4] Gureev în 1964 și de asemenea Averianov în 1998 au plasat specia în subgenul Tarimolagus. Nu există subspecii recunoscute ale acestei specii.[2]
Descriere[modificare | modificare sursă]
Lepus yarkandensis este un iepure propriu-zis mic, având o lungime a capului și a corpului de 28,5–43 cm și masa de 1,1–1,9 kg. Craniul este mic, cea mai mare lungime a sa fiind de 7,6–8,8 cm. Are cavități nazale înguste, iar porțiunile lor din spate sunt drepte și plate. Blana sa dorsală este moale, dreaptă și de culoare maro-nisipie și are dungi negre-cenușii. Blana de pe partea ventrală este complet albă. Urechile sale măsoară fiecare 9–11 cm în lungime și nu au vârful negru. Blana de iarnă are un ton mai deschis și este maro-nisipie deschisă deasupra.[5] Părțile inferioare sunt albe.[6] Coada este de 5,5–8,6 cm în lungime și este de culoare cenușie-fumurie, fiind albicioasă sau albă-gălbenie cu tentă de crem dedesubt și de-a lungul părților laterale. Incisivii superiori sunt umpluți cu cement și au șanțuri în formă de „V”.[5] Labele picioarelor din față sunt foarte pale și sunt maro în față, iar labele picioarelor din spate sunt mai pale, tot maro în față[6] și măsoară 9–11 cm în lungime.[5]
Se distinge de specia Lepus tibetanus prin lipsa sa de negru de lângă vârful marginilor urechilor. Este deosebită de Lepus oiostolus pallipes prin lipsa sa de cenușiu la crupă. Este de asemenea de dimensiune mai mică și are membre mai subțiri decât Lepus tibetanus și Lepus oiostolus pallipes.[4]
Răspândire și habitat[modificare | modificare sursă]
Endemică în China, Lepus yarkandensis este restricționată la Bazinul Tarim din sudul provinciei Xinjiang, China.[7] Potrivit lui Angermann, răspândirea sa completă cade între latitudinile 36° N și 42° N și longitudinile 76° E și 92° E.[1]
Preferă bazine și zone deșertice unde vegetează Tamarix chinensis, tufișuri[8] sau plopi, de-a lungul de periferii de râu care înconjoară munți în Deșertul Taklamakan.[5][1] Această răspândire a speciei Lepus yarkandensis are formă de inel. De asemenea, obișnuiește să evite terenurile agricole.[1] S-a estimat că în jur de 200.000 de indivizi locuiesc în Bazinul Tarim.[9]
Ecologie[modificare | modificare sursă]
Lepus yarkandensis este în principal o specie nocturnă, în general aflându-se afară dimineața devreme sau seara târziu,[10] dar se poate hrăni de asemenea și la noapte. Se ascunde în depresiuni, sub vegetație, în timpul zilei.[5] Se hrănește cu iarbă și culturi.[1] Sezonul de reproducere începe în februarie și poate dura șapte până la opt luni, ajungând până în septembrie.[1][5] O femelă poate naște anual 2–3 rânduri de pui, fiecare constând în 2–5 pui.[5]
Prădătorul său principal este vulturul.[8]
Stare de conservare[modificare | modificare sursă]
Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a clasificat această specie ca fiind aproape amenințată. Asta pentru că are o suprafață de ocupare restricționată, deși este o specie răspândită larg și care a fost raportată ca fiind comună. Adițional, populația este în scădere, justificând starea aproape amenințată, aproape îndeplinind criteriile pentru a fi clasificată ca vulnerabilă.[1] Este vânată, iar între anii 1958 și 1981 au fost produse anual în jur de 10.000 de blănuri din specimene din această specie.[10] Activități ale oamenilor precum dezvoltarea locală și exploatarea de petrol au dus la scăderea populației acestei specii. Arealul său cuprinde rezervațiile naurale Aerjinshan, Luobupoyeluotuo, și Talimuhuyanglin.[1]
Cu toate acestea, în 2010, Y.H. Wu a scris categoric că această specie este „pe cale de dispariție” în principal din cauza grupurilor de populație izolate și fragmentate. Consideră că este răspândită în oaze dispersate care din punct de vedere fizic sunt izolate de deșert.[11]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d e f g h Smith, A.T. & Johnston, C.H. „Lepus yarkandensis”. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 3.1. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. . Downloaded on 25 November 2020.
- ^ a b c Hoffman & Smith 2005, p. 205.
- ^ Wrobel 2007, p. 254.
- ^ a b Günther, Albert (). „Description of some leporine mammals from Central Asia”. The Annals and Magazine of Natural History: Including Zoology, Botany, and Geology (în engleză). 16 (93): 228–231. doi:10.1080/00222937508681158. ISSN 0374-5481.
- ^ a b c d e f g Smith, Andrew T.; Xie, Yan; Hoffmann, Robert S.; Lunde, Darrin; MacKinnon, John; Wilson, Don E.; Wozencraft, W. Chris; Gemma, Federico, illustrator (). A Guide to the Mammals of China (în engleză). Princeton, New Jersey: Princeton University Press. p. 292. ISBN 978-1400834112.
- ^ a b Sterndale 1884, p. 371.
- ^ Duff & Lawson 2004, p. 35.
- ^ a b Pulliainen, Sulkava & Rkinaro 1983, p. 174–176.
- ^ Li, Zengchao; Xia, Lin; Li, Yiming; Yang, Qisen; Liang, Mengyuan (). „Mitochondrial DNA variation and population structure of the yarkand hareLepus yarkandensis”. Acta Theriologica (în engleză). 51 (3): 243–253. doi:10.1007/BF03192676. ISSN 0001-7051.
- ^ a b Chapman & Flux 1990, pp. 89–90.
- ^ Wu, Yonghua; Xia, Lin; Zhang, Qian; Yang, Qisen (). „Habitat fragmentation affects, genetic diversity and differentiation of the Yarkand hare”. Conservation Genetics (în engleză). 11 (1): 183–194. doi:10.1007/s10592-009-0022-y. ISSN 1566-0621. quoted in Acton, PhD, Q. Ashton, PhD (). Issues in Genomics and Non-Human Genetic Research (în English) (ed. 2011). p. 22. ISBN 9781464965296.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Chapman, Joseph A.; Flux, John E. C. (). Rabbits, Hares and Pikas: Status Survey and Conservation Action Plan (în engleză). IUCN. pp. 89–90. ISBN 9782831700199.
- Duff, Andrew; Lawson, Ann (). Mammals of the World: A Checklist. New Haven, London: Yale University Press. p. 35. ISBN 9780300103984.
- Hoffman, R.S.; Smith, A.T. (). „Order Lagomorpha”. În Wilson, D.E.; Reeder, D.M. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. p. 205. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494.
- Pulliainen, Erkki; Sulkava, Seppo; Rkinaro, Eino E (). Symposia on lagomorphs, beaver, bear wolf and mustelids. 6. Finnish Zoological Pub. Board. pp. 174–176.
- Sterndale, Robert Armitage (). Natural History of the Mammalia of India and Ceylon (în engleză). Calcutta, London: Thacker, Spink. pp. 371.
- Wrobel, Murray, ed. (). Elsevier's Dictionary of Mammals: in Latin, English, German, French and Italian. Amsterdam Boston, MA: Elsevier. p. 254. ISBN 9780080488820.
Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]
- Luo, Z.X. () [1982]. „Revision of the taxonomic status of yarkand hare Lepus yarkandensis Gunther”. Journal of North-Eastern Forestry Institute (în Chinese). (necesită abonare)
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Ch Boudet. „Species Sheet, Yarkand hare”. Mammals' Planet.
- „Lepus yarkandensis Yarkand Hare”. Encyclopedia of Life.
- Nickolaev, Alexey (). „Yarkand hare” (JPEG) (Photograph) – via Flickr.
- „Yarkand hare” (JPEG) (Photograph). iNatjuralist.org.
- „Yarkand hare”. WildPro. Arhivat din original la . Accesat în .