Juliet (satelit)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Julieta (satelit))
Există și un asteroid numit 1285 Julietta.
Juliet
Descoperire
Descoperit deStephen P. Synnott / Voyager 2
Dată descoperire3 ianuarie 1986
Denumiri
Denumire MPCUranus XI
Pronunție/'ʒu.li.et/
AtributeJulietian /ʒu.li.e.ti'an/
Caracteristicile orbitei
64.358,222 ± 0,048 km[1]
Excentricitate0,00066 ± 0,000087[1]
Perioadă orbitală
0,493065490 ± 0,000000012 zile[1]
Înclinație0,06546 ± 0,040° (față de ecuatorul lui Uranus)[1]
SatelițiUranus
Caracteristici fizice
Dimensiuni150 × 74 × 74 km[2]
Raza medie
46,8 ± 4 km[2][3][4]
Suprafață
~35.000 km2[a]
Volum~632.000 km3[a]
Masă~5,6×1017 kg[a]
Densitate medie
~1,3 g/cm3 (presupusă)[3]
~0,016 m/s2[a]
~0,040 km/s[a]
sincronă[2]
zero[2]
Albedo0,08 ± 0,01[5]
Temperatură~64 K[a]

Juliet este un satelit interior al lui Uranus. A fost descoperit din imaginile realizate de Voyager 2 pe 3 ianuarie 1986 și a primit denumirea temporară S/1986 U 2. Este numit după eroina piesei Romeo și Julieta a lui William Shakespeare. Este desemnat și Uranus XI.

Juliet aparține grupului de sateliți Portia, care-i include și pe Bianca, Cressida, Desdemona, Portia, Rosalind, Cupid, Belinda și Perdita. Acești sateliți au orbite și proprietăți fotometrice similare. Din păcate, în afară de raza orbitei de 53 km și albedo-ul geometric de 0,08, nu se știe practic nimic despre Juliet.

Pe imaginile Voyager 2 Juliet apare ca un obiect alungit, cu axa majoră îndreptată spre Uranus. Raportul axelor sferoidului prolat al lui Juliet este de 0,5 ± 0,3, ceea ce este mai degrabă o valoare extremă. Suprafața sa este de culoare gri.

Juliet se poate ciocni cu Desdemona în următorii 100 de milioane de ani.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Note explicative

  1. ^ a b c d e f Calculat pe baza altor parametri.

Citații

  1. ^ a b c d Jacobson, R. A. (). „The Orbits of the Inner Uranian Satellites From Hubble Space Telescope and Voyager 2 Observations”. The Astronomical Journal. 115 (3): 1195–1199. Bibcode:1998AJ....115.1195J. doi:10.1086/300263Accesibil gratuit. 
  2. ^ a b c d Karkoschka, Erich (). „Voyager's Eleventh Discovery of a Satellite of Uranus and Photometry and the First Size Measurements of Nine Satellites”. Icarus. 151 (1): 69–77. Bibcode:2001Icar..151...69K. doi:10.1006/icar.2001.6597. 
  3. ^ a b „Planetary Satellite Physical Parameters”. JPL (Solar System Dynamics). . Accesat în . 
  4. ^ Williams, Dr. David R. (). „Uranian Satellite Fact Sheet”. NASA (National Space Science Data Center). Accesat în . 
  5. ^ Karkoschka, Erich (). „Comprehensive Photometry of the Rings and 16 Satellites of Uranus with the Hubble Space Telescope”. Icarus. 151 (1): 51–68. Bibcode:2001Icar..151...51K. doi:10.1006/icar.2001.6596. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]