Jovan Dučić
| Jovan Dučić | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2]  Trebinje, Bosnia și Herțegovina |
| Decedat | (72 de ani)[3][2] Libertyville Illinois, SUA |
| Înmormântat | St. Sava's Serbian Orthodox Seminary[*] Hercegovačka Gračanica[*] ()[4] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Regatul Iugoslaviei Austro-Ungaria |
| Ocupație | poet, diplomat |
| Limbi vorbite | limba sârbă[5] |
| Studii | Universitatea din Geneva (drept) |
| Activitatea literară | |
| Mișcare/curent literar | simbolism, parnasianism |
| Specie literară | poezie, eseu, memorii |
Modifică date / text  | |
Jovan Dučić, ortografiat și Iovan Ducici,[6] (în sârbă Јован Дучић; ; n. , Trebinje, Vilayetul Bosniei, Bosnia și Herțegovina – d. , Gary, Indiana, SUA) a fost un scriitor sârb, de origine macedo-vlahă[7], poet și diplomat. Lirica sa novatoare, simbolistă și parnasiană, de rafinament stilistic și imagistică originală, cultivă sentimentul patriotic și dragostea de viață.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Tatăl său Andrija a fost comerciant, mama sa Jovanka, în afara de Jovan și Milena, mai avea încă doi copii dintr-o căsnicie anterioară.
Școala elementară o face în localitatea natală, iar apoi la Mostar se înscrie școala de comerț. La Sarajevo face școala de învățători 1890 -1891, iar apoi se transferă la Sombor 1893. Mai târziu va merge la Geneva și se înscrie la Facultatea de Filozofie-Sociologie. La întoarcere în Serbia, în anul 1907 este angajat la Ministerul de Externe, primind funcția de slujbaș. Din 1910 devine atașat diplomatic la Țarigrad și Sofia, ca mai apoi din 1912-1927, la Roma, Atena, Madrid și Cairo. Din 1933-1941 devine trimis diplomat la Roma și București. A fost primul ambasador al Iugoslaviei la București (din 1937) și a devenit membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din România.[6]
După începerea războiului, în 1941 pleacă în America, unde se și stinge din viață pe 7 aprilie 1943.
Opera
[modificare | modificare sursă]- 1901: Poeme ("Pjesme");
- 1906: Sonete adriatice ("Jadranski soneti");
- 1906: Sonete imperiale ("Carski soneti");
- 1932: Comoara regelui Radovan ("Blago cara Radovana"), eseuri.
Traduceri în limba română
[modificare | modificare sursă]- Iovan Ducici, Comoara Împăratului Radovan. Cartea despre soartă, traducere de B. Pisarov, București, 1938, 388 p.;
- Iovan Ducici, Cetăți și himere. Scrisori din St. Beatenberg, Geneva, Paris, Corfu, Roma, Delphi, Avila, Atena și Ierusalim, traducere din sârbește de B. Pisarov, București, 1939, 357 p.;
- Iovan Ducici, Legende albastre. Poeme în proză, traducere din sârbește de B. Pisarov, București, 1939, 85 p.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Jovan Dučić, Opća i nacionalna enciklopedija
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Jovan Dučić, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ http://srpskaenciklopedija.org/doku.php? Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Octavia Nedelcu, „Ivo Andrić în cultura română – receptări”, în revista Romanoslavica, Editura Universității din București, 2016, anul LII, nr. 1, p. 52.
- ^ Nikolin, Svetlana: CINCARI (AROMUNI) U JUŽNOM BANATU, Evroregionalni centar za razvoj društva u multietničkim sredinama „In medias res”, Pančevo 2009, p.20.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Danțiș, Gabriela - Scriitori străini, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- en Scurtă prezentare la BookRags.com
