Jovan Dučić

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Jovan Dučić
Ducic.jpg
Date personale
Născut[2][3] Modificați la Wikidata
Trebinje, Bosnia și Herțegovina
Decedat (72 de ani)[2][4] Modificați la Wikidata
Libertyville Illinois, SUA
Înmormântat St. Sava's Serbian Orthodox Seminary[*][[St. Sava's Serbian Orthodox Seminary (monastery)|​]] Modificați la Wikidata
Naționalitatesârbă Serbia
CetățenieFlag of the Kingdom of Yugoslavia (state).svg Regatul Iugoslaviei
Flags of Austria-Hungary.png Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Etnie sârb Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet, diplomat
Limbilimba sârbă[1]  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din Geneva (drept)
Activitatea literară
Mișcare/curent literarsimbolism, parnasianism
Specie literarăpoezie, eseu, memorii

Jovan Dučić, ortografiat și Iovan Ducici,[5] (în sârbă Јован Дучић; pronunție sârbă: /[jǒʋan dûtʃitɕ]/; n. ,[2][3] Trebinje, Republika Srpska, Bosnia și Herțegovina – d. ,[2][4] Gary, Indiana, SUA) a fost un scriitor sârb, de origine macedo-vlahă[7], poet și diplomat. Lirica sa novatoare, simbolistă și parnasiană, de rafinament stilistic și imagistică originală, cultivă sentimentul patriotic și dragostea de viață.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Tatăl său Andrija a fost comerciant, mama sa Jovanka, în afara de Jovan și Milena, mai avea încă doi copii dintr-o căsnicie anterioară.

Școala elementară o face în localitatea natală, iar apoi la Mostar se înscrie școala de comerț. La Sarajevo face școala de învățători 1890 -1891, iar apoi se transferă la Sombor 1893. Mai târziu va merge la Geneva și se înscrie la Facultatea de Filozofie-Sociologie. La întoarcere în Serbia, în anul 1907 este angajat la Ministerul de Externe, primind funcția de slujbaș. Din 1910 devine atașat diplomatic la Țarigrad și Sofia, ca mai apoi din 1912-1927, la Roma, Atena, Madrid și Cairo. Din 1933-1941 devine trimis diplomat la Roma și București. A fost primul ambasador al Iugoslaviei la București (din 1937) și a devenit membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din România.[5]

După începerea războiului, în 1941 pleacă în America, unde se și stinge din viață pe 7 aprilie 1943.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • 1901: Poeme ("Pjesme");
  • 1906: Sonete adriatice ("Jadranski soneti");
  • 1906: Sonete imperiale ("Carski soneti");
  • 1932: Comoara regelui Radovan ("Blago cara Radovana"), eseuri.

Traduceri în limba română[modificare | modificare sursă]

  • Iovan Ducici, Comoara Împăratului Radovan. Cartea despre soartă, traducere de B. Pisarov, București, 1938, 388 p.;
  • Iovan Ducici, Cetăți și himere. Scrisori din St. Beatenberg, Geneva, Paris, Corfu, Roma, Delphi, Avila, Atena și Ierusalim, traducere din sârbește de B. Pisarov, București, 1939, 357 p.;
  • Iovan Ducici, Legende albastre. Poeme în proză, traducere din sârbește de B. Pisarov, București, 1939, 85 p.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b Jovan Dučić, Proleksis enciklopedija 
  4. ^ a b Jovan Dučić, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  5. ^ a b Octavia Nedelcu, „Ivo Andrić în cultura română – receptări”, în revista Romanoslavica, Editura Universității din București, 2016, anul LII, nr. 1, p. 52.
  6. ^ https://www.unicode.org/iso15924/iso15924-codes.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ Nikolin, Svetlana: CINCARI (AROMUNI) U JUŽNOM BANATU, Evroregionalni centar za razvoj društva u multietničkim sredinama „In medias res”, Pančevo 2009, p.20.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Danțiș, Gabriela - Scriitori străini, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981

Legături externe[modificare | modificare sursă]