Milovan Vitezović

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Milovan Vitezović
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Kosjerić, Zlatiborski upravni okrug, Serbia Modificați la Wikidata
Decedat (77 de ani) Modificați la Wikidata
Belgrad, Serbia Modificați la Wikidata
Cetățenie Iugoslavia
 Serbia Modificați la Wikidata
Ocupațieprofesor universitar[*]
scriitor
poet
scenarist[*]
scenarist de televiziune[*]
dramaturg
scenarist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba sârbă[2] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiFakultet dramskih umetnosti u Beogradu[*][[Fakultet dramskih umetnosti u Beogradu (drama school)|​]]
Filološki fakultet Univerziteta u Beogradu[*][[Filološki fakultet Univerziteta u Beogradu (Faculty of University of Belgrade)|​]]
Semnătură

Milovan Vitezović (în sârbă Милован Витезовић; n. , Kosjerić, Zlatiborski upravni okrug, Serbia – d. , Belgrad, Serbia) a fost un scriitor, scenarist și profesor universitar sârb. A scris poezii, romane, eseuri, literatură în proză pentru copii, recenzii, aforisme, filme și scenarii TV. A publicat aproximativ cincizeci de cărți în peste două sute de ediții și a fost publicat în peste cincizeci de antologii diverse de poezie sârbă și internațională , proză , literatură pentru copii , aforisme , drame fantastice și de televiziune.[4]

Aforismele sale au fost publicate într-o serie de ziare europene, precum Stern din Hamburg și Sunday Times din Moscova și au fost traduse în limba greacă, română, ebraică, suedeză și italiană. Vitezović a fost unul dintre puținii scriitori contemporani sârbi și iugoslav, ale cărui cărți au fost interzise și chiar arse la prima sa ediție – colecția de aforisme Srce me je otkucalo (Inima îmi bate). Textele sale satirice au fost adesea publicate în revista sârbă Jež (Ariciul).

Este autorul a numeroase drame și seriale de televiziune, texte pentru spectacole de teatru și scenarii de film. Filmele de televiziune bazate pe scenariile sale au fost difuzate pe canalele europene de televiziune ORF și ZDF.

Serialul Vuk Karadžić i-a adus Premiul European pentru Televiziune.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Vitezović s-a născut în satul Tubići (în cătunul Vitezovići) lângă Kosjerić la 11 septembrie 1944. A studiat la Tubić, Kosjerić, Užice și Belgrad, unde a absolvit Facultatea de Filologie de la Universitatea din Belgrad, catedra de literatură generală și Facultatea de Arte Dramatice a aceleași universități, catedra de dramaturgie, filme și scenarii TV.

A fost redactor operațional al Književne novine (Ziarul literar). În revista pentru tineret Susret omladine (Întâlnirea tinerilor), a lucrat ca redactor pentru literatură până în 1969, iar de atunci ca redactor al revistei Čivija (Pini). A fost redactorul unui serial de lungmetraje la Radio Televiziunea Sârbă din 1977 până în 1991, când a devenit redactor-șef al programului de artă și divertisment al RTS. A fost membru al Asociației Scriitorilor din Serbia (și președintele acesteia din 2018) și al Centrului PEN sârb și, de asemenea, a vorbit și a scris pentru Nacionalna revija (Revista Națională), o revistă despre patrimoniul național al Serbiei.

Când i s-a ordonat să facă o listă de oameni pentru Programul de artă pentru vacanțe forțate și posibile concedieri în starea de război în timpul bombardamentelor NATO, a trimis o listă cu un singur nume - Milovan Vitezović. De aceea a fost suspendat, demis și trimis în concediu forțat, care a durat ani de zile.

În 2001, a devenit profesor asociat la Academia de Arte din Belgrad unde a predat scenarii de film și TV. După aceea, a fost profesor titular la Departamentul de Dramaturgie.

La 30 martie 2012, Consiliul de Administrație al Asociației Scriitorilor din Serbia l-a propus ca membru corespondent al Academiei Sârbe de Științe și Arte , dar nu a fost ales.  A fost ales ca academician al Academiei de Științe și Arte al Republicii Srpska în 2021.[5]

El a deschis cel de-al 64-lea Târg de Carte de la Belgrad la 20 octombrie 2019.[6]

A murit la Belgrad pe 22 martie 2022, din cauza complicațiilor cauzate de coronavirus.[4][7] A fost înmormântat la 26 martie la cimitirul Lešće.[8]

Operă literară[modificare | modificare sursă]

Ca povestitor, a ghidat cursul intrigii în mod insensibil, spontan și cu mult umor adaptat situației; operele sale se caracterizează printr-o fabulă dezvoltată, o narațiune anecdotică, o atmosferă pe deplin evocată a epocii despre care vorbea. Gama de subiecte pe care Vitezović le-a folosit este foarte largă, de la personaje și evenimente istorice, prin personaje fictive ale vremurilor noastre, până la lectura pentru tineret, care reprezintă cronica tinereții noastre a tuturor. În lucrările sale, el a oferit nu numai o perspectivă asupra vieții și lumii personajelor, dar a pictat diferite peisaje, oferind o imagine generală a spațiului și timpului. Lucrările lui Milovan Vitezović pot fi găsite în lectura școlară, dar și în manualele germane de liceu. Ca redactor invitat la Institutul pentru Manuale și Materiale Didactice a editat lucrări alese ale lui Bogdan Popović⁠(d), Jovan Skerlić⁠(d), Milan Kašanin și Stojan Novaković. A alcătuit mai multe antologii, inclusiv Antologia povestirilor satirice sârbe contemporane (1979).  Este unul dintre organizatorii Lucrărilor colectate ale lui Sima Milutinović Sarajlija (Bačka Palanka).

Romanul său Șosetele regelui Petru a fost tradus în italiană în 2013.

În 2013, a pregătit și publicat lucrarea majoră Sfântul Sava în Cronica Imperială Rusă.

Hajduk Veljko Petrović , Anii europeni ai prințului Miloș și Ciorapii regelui Petru sunt romane istorice la care Vitezović a lucrat aproape douăzeci de ani.

Roman cu Ćopić a rămas în faza de manuscris odată cu decesul autorului.

Romane (selecție)[modificare | modificare sursă]

  • Pălăria profesorului Kosta Vujić (Šesir profesora Koste Vujića) - ecranizat în 2022 de Zdravko Šotra⁠(d).[9][10]
  • Lătrat la stele (Лајање на звезде, Lajanje na zvezde) - ecranizat în 1998 de Zdravko Šotra.
  • Milena din Knez Mihailova
  • Sveta ljubav
  • Hajduk Veljko Petrović
  • Anii europeni ai prințului Miloș
  • Șosetele regelui Petru
  • Sinđelić s-a liniștit odată cu soarele
  • Prințul Rastko
  • Burlesc la Paris
  • Când gălbenelele erau Soarele
  • Domnișoara Desanka

Aforisme[modificare | modificare sursă]

  • Inima mă bate
  • S-a îndrăgostit de patria sa prin moarte naturală!
  • Nu merită să întoarceți pagina. Cartea este aceeași!
  • Minciunile au picioare scurte, dar nu se văd în spatele pupitrului!
  • Femeile de multe ori nu știu ce vor, dar își ating intențiile!
  • În vremuri întunecate, curajul este să fii licurici!
  • Deci, prin urmare, mă îndoiesc că exist!
  • Porumbelul păcii este un pahar!

Drame și seriale TV[modificare | modificare sursă]

  • Unde înflorește lămâia galbenă
  • Regatul Serbiei
  • Principatul Serbiei
  • Dimitrije Tucović
  • Vuk Karadžić
  • Apoi Lola inventează sloganuri
  • Vârsta studentului
  • Snohvatice I-II
  • Pălăria profesorului Kosta Vujic
  • Oameni fericiți (Срећни људи)

Scenarii de film[modificare | modificare sursă]

  • Planificator extraconjugal
  • Branislav Nušić
  • Lotus, viață, moarte, Filip Filipovic
  • Lătrat la stele (Лајање на звезде)
  • Regele Petru al Serbiei, co-scriitor

Premii[modificare | modificare sursă]

A primit numeroase premii dintre care cele mai importante: ​​Jocuri pentru Copii Dragonului (1978) Marea Cartă de la Baziaș[11] (în sârbă Велика базјашка повеља) la București în 2005, Premiul Kočića (2005) - Republica Srpska, Golden Gašino pen (2006), Premiul Voce Publică Meša Selimović⁠(d) locul doi (2000).

A fost candidat pentru Antologia celui mai bun satiric din lume, care a fost publicată în Statele Unite în 2007.

În Novi Sad, iunie 2007, a avut onoarea de a primi Bățul Poetului Dragonului și de a deschide Jocurile pentru Copiii Dragonului, cel mai mare festival de creativitate a copiilor din Europa. A primit premiul rusesc „Cavalerul de Aur” și a fost acceptat în Ordinul rus al cavalerilor spiritualității, culturii și artei slave.

Adaptarea romanului său Lătrat la stele (Лајање на звезде) a câștigat prestigiosul premiu național Golden Arena Novi Sad și premiul din Herceg Novi.

El a primit Ordinul Sretenje acordat de către Republica Serbia.[12]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ a b https://www.unicode.org/iso15924/iso15924-codes.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b „OBJAVIO 40 KNJIGA, NEMA ŽANRA U KOME SE NIJE OKUŠAO: Bogata biografija Milovana Vitezovića” (în sârbă). NOVOSTI. Accesat în . 
  5. ^ Srpska, RTRS, Radio Тelevizija Republike Srpske, Radio Television of Republic of. „ЗА ДОПИСНЕ ЧЛАНОВЕ САНУ ПРЕДЛОЖЕНО 18 КЊИЖЕВНИКА”. КУЛТУРА - РТРС. Accesat în . 
  6. ^ Вулићевић, Марина. „Свечано отворен Сајам књига”. Politika Online. Accesat în . 
  7. ^ G.N. „Umro je Milovan Vitezović: Ovo su njegovi citati iz "Lajanja na zvezde" koji će živeti večno” (în sârbă). Blic.rs. Accesat în . 
  8. ^ „SAHRANJEN MILOVAN VITEZOVIĆ: Porodica i kolege odali poslednju počast čuvenom piscu (FOTO/VIDEO)” (în sârbă). NOVOSTI. Accesat în . 
  9. ^ „Professor Kosta Vujic's Hat”. Hollywood Reporter. Accesat în . 
  10. ^ „Professor Kosta Vujic's Hat”. Cinema City. Accesat în . 
  11. ^ Marea Cartă de la Baziaș este o recunoaștere literară a diasporei sârbe din România a scriitorilor din Serbia pentru întreaga lor activitate literară și pledoaria pentru păstrarea identității naționale în țară și în lume.
  12. ^ Serbia, RTS, Radio televizija Srbije, Radio Television of. „Uručena odlikovanja povodom Dana državnosti”. www.rts.rs. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]