Stojan Novaković
| Stojan Novaković | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Kosta Novaković  |
| Născut | [1][2] Šabac, Mačvanski upravni okrug, Serbia[3][2][4] |
| Decedat | (72 de ani)[5][2][1] Niș, Regatul Serbiei[3][2][4] |
| Înmormântat | Cimitirul Nou din Belgrad[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Principatul Serbiei.svg){kind=small} Regatul Serbiei |
| Religie | Biserica Ortodoxă Sârbă |
| Ocupație | diplomat heraldist[*] filolog[*] scriitor politician istoric |
| Limbi vorbite | limba sârbă[6][7][8] |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea din Belgrad Prva beogradska gimnazija[*] |
| Partid politic | Srpska napredna stranka[*] , Liberalna stranka (Srbija)[*] |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Konstantin „Stojan” Novaković (n. , Šabac, Mačvanski upravni okrug, Serbia – d. , Niș, Regatul Serbiei) a fost un istoric, academician, scriitor, critic literar, translator, politician și diplomat sârb. A fost de două ori prim-ministru al Regatului Serbiei, de trei ori ministru al educației și o singură dată ministru al afacerilor interne. A fost liderul Partidului Progresiv, cel mai important partid politic liberal din Serbia acelei epoci.
În Almanahul sârbo-croat din 1911 a publicat un articol cu titlul Peste o sută de ani, în care prezintă o imagine utopică a Belgradului în anul 2011, sub forma unor file din jurnalul unui contemporan: „Într-o dimineață a lunii mai din anul de grație 2011 după Iisus Cristos, soarele strălucește orbitor deasupra Belgradului. În jurul imensului oraș, colinele sunt un fermecător covor de grădini înflorite, iar pe multicolorul lor fundal se disting profilurile moderne ale sutelor de vile. Cerul e străbătut de zecile de avioane care transportă oameni, mărfuri, poștă spre Ljubljana, Zagreb, Sarajevo, Ohrida, Skopje, Niš. Micile orășele de odinioară, Zemun și Pancevo, au devenit ele înșile mari localități, legate de Belgrad printr-o linie de tramvai. Mai multe poduri leagă între ele malurile Dunării și Savei, iar apele celor două fluvii sunt brăzdate de numeroase vapoare. Trenurile pornesc din gara centrală în toate direcțiile, câteva dintre ele pline de pasageri veseli care călătoresc spre litoralul Adriaticii.” Articolul se încheie astfel: „Rămânem uimiți când ne gândim că oamenii de pe aceste meleaguri au putut trăi cândva altfel decât în zilele noastre”.[9]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Bibliothèque nationale de France. „Stojan Novaković” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ^ a b c d „Marea Enciclopedie Rusă” (în rusă). Moscova: Marea Enciclopedie Rusă. Wikidata Q1768199. Accesat în .
- ^ a b Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Новакович Стоян (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
- ^ a b Bibliothèque nationale de France. „Autoritatea BnF” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ^ „Stojan Novaković”. abART[*]. Wikidata Q107456632. Accesat în .
- ^ Bibliothèque nationale de France. „Stojan Novaković” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ^ „Stojan Novaković”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
- ^ „Stojan Novaković”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
- ^ Bîrlădeanu, Victor (). De la Dunăre la Adriatica. București: Editura Tineretului. pp. 21–22.
