Sari la conținut

Meša Selimović

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Meša Selimović
Date personale
Născut[3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Tuzla, Austro-Ungaria[7] Modificați la Wikidata
Decedat (72 de ani)[3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Belgrad, RS Serbia, RSF Iugoslavia[8] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Nou din Belgrad[*]​ Modificați la Wikidata
Cetățenie Iugoslavia
 Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
cadru didactic universitar[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba sârbă[9]
limba sârbocroată
limba bosniacă[10] Modificați la Wikidata
StudiiFilološki fakultet Univerziteta u Beogradu[*][[Filološki fakultet Univerziteta u Beogradu (Faculty of University of Belgrade)|​]]
Gimnazija "Meša Selimović"[*][[Gimnazija "Meša Selimović" (Bosnian high school)|​]]
Universitatea din Belgrad
Limbilimba sârbocroată  Modificați la Wikidata
PatronajUniversitatea din Sarajevo[*]​  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeDerviš i smrt[*][[Derviš i smrt |​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiNIN-ova nagrada[*][[NIN-ova nagrada (literary award)|​]][1][2]
Nagrada "Ivan Goran Kovačić"[*][[Nagrada "Ivan Goran Kovačić" |​]]
Nagrada „AVNOJ“[*][[Nagrada „AVNOJ“ (state decoration in SFR Yugoslavia)|​]]
Q121359105[*]​  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Meša Selimović (în sârbă Меша Селимовић; n. , Tuzla, Austro-Ungaria – d. , Belgrad, RS Serbia, RSF Iugoslavia) — scriitor sârb din Bosnia și Herțegovina, una dintre cele mai semnificative figuri în literatura sârbă a secolului al XX-lea. Principalele sale opere, romanele istorico-filozofice Dervișul și moartea și Cetatea, sunt strâns legate de Bosnia și Herțegovina și cultura unei părți a populației din provincia otomană Bosnia.[12] Temele centrale ale lucrărilor sale sunt relațiile dintre individualitate și autoritate, viață și moarte, precum și alte probleme existențiale.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Meša Selimović s-a născut la 26 aprilie 1910 în orașul Tuzla, unde a absolvit școala primară și gimnaziul.[13] În 1930, Meša a plecat la Belgrad, unde a studiat limba sârbocroată și literatura iugoslavă la Facultatea de Filosofie a Universității din Belgrad. Între 1934 și 1941, a fost profesor la Școala Civilă, iar din 1936 și la Gimnaziul Real din Tuzla.[14] În primii doi ani ai războiului, Selimović a trăit în Tuzla, unde a fost arestat în 1943 sub suspiciunea de colaborare cu partizanii. Tot în 1943, s-a mutat în teritoriile eliberate și s-a alăturat Partidului Comunist Iugoslav, devenind comisar politic al Detașamentului Partizan din Tuzla. În timpul războiului, fratele lui Selimović, de asemenea comunist, a fost executat fără proces ca membru al detașamentului partizan. Scrisoarea lui Meša în apărarea propriului frate nu a avut niciun rezultat. Această tragedie, care l-a rănit profund pe Selimović, a fost mai târziu dezvoltată literar în romanul său „Dervișul și moartea”, în care personajul principal, Ahmed Nuruddin, eșuează în încercarea de a salva fratele capturat de la o moarte inevitabilă.[15]

După război, Selimović a rămas puțin timp la Belgrad, iar în 1947 s-a mutat la Sarajevo, unde a devenit profesor la Școala Pedagogică Superioară și lector la Facultatea de Filosofie. Ulterior, Selimović a lucrat ca director artistic la studioul cinematografic „Bosna film”, a condus montări dramatice la Teatrul Național și a fost redactor-șef al editurii „Svjetlost”. Din cauza conflictelor periodice cu politicienii și intelectualii locali, s-a pensionat și s-a întors la Belgrad în 1971, unde a rămas până la moartea sa la 11 iulie 1982.

Într-o scrisoare din 1976 către Academia Sârbă de Științe și Arte, Selimović susținea că, deși provenea dintr-o familie musulmană respectată (pe care o onora), el se considera sârb ca naționalitate și se vedea pe sine ca scriitor sârb. Selimović a fost ales președinte al Uniunii Scriitorilor din Iugoslavia și, din 1971, a devenit doctor honoris causa al Universității din Sarajevo. În 1967, Selimović a primit simultan trei premii prestigioase: Negoș, Goran și premiul revistei „NIN”.

Opere și recunoaștere[modificare | modificare sursă]

Selimović și-a început activitatea literară destul de târziu. Prima sa carte, un volum de povestiri intitulat „Prva četa” (Primul detașament), a fost publicată în 1950, iar cel de-al doilea volum, romanul „Tamnica” (Închisoarea), abia în 1961. Cărțile următoare, „Tuđa zemlja” (Pământ străin, 1962) și „Magla i mjesečina” (Ceață și lumină de lună, 1965), nu au primit o recunoaștere largă. Operele lui Meša Selimović sunt caracterizate de tradiția narativă europeană, apropiată atât de Dostoievski, cât și de moderniștii secolului XX. Cu toate acestea, Selimović a reușit să creeze un mod propriu de a reprezenta realitatea, care este dificil de încadrat într-o anumită școală literară.

Cu toate acestea, romanul său „Derviš i smrt”(Dervișul și moartea,1966), a fost larg apreciat ca o capodoperă. Romanul „Dervișul și moartea” a fost scris ca reacție la regimul politic al lui Iosip Broz Tito, caracterizat prin arestări politice și represiuni. Acțiunea romanului are loc în Sarajevo din secolul al XVIII-lea, sub stăpânirea otomană, și reflectă propriul chin al lui Selimović în legătură cu execuția fratelui său; povestea vorbește despre inutilitatea rezistenței unui om împotriva unui sistem opresiv și despre schimbarea care are loc în acel om după ce devine parte a sistemului respectiv. Unii critici l-au comparat cu Procesul al lui Kafka. Romanul a fost tradus în multe limbi, inclusiv în engleză, rusă, germană, franceză, italiană, turcă și arabă.[16] Fiecare capitol al romanului începe cu o citare din Coran, primul fiind: „În numele lui Dumnezeu, Cel Milostiv, Cel Îndurător.” Scriitorii din Bosnia și Herțegovina au propus ca romanul „Dervișul și moartea” să fie candidat pentru Premiul Nobel pentru Literatură.

Al doilea roman al lui Selimović, „Tvrđava” („Cetatea”), a fost publicat în 1970. Al doilea roman al lui Selimović, „Tvrđava” („Cetatea”), a fost publicat în 1970. Acțiunea acestuia readuce cititorul în vremuri de mult apuse, de data aceasta în secolul al XVII-lea. Această poveste este incomparabil mai optimistă, plină de credință în iubire, contrastând cu sentimentele de singurătate și teama de viitor din „Dervișul și moartea”. Cetatea din roman este atât un obiect fizic, cât și un simbol, reprezentând „fiecare om, fiecare comunitate de oameni, fiecare ideologie”, închisă în sine. Ieșirea din cetate este simultan și o intrare în viață, o naștere a personalității, o posibilitate de întâlnire cu alte individualități și de cunoaștere a valorilor umane. Iubirea în acest roman, la fel ca în „Dervișul...”, este înțeleasă ca un pod ce leagă oamenii între ei, indiferent de diferențele de credințe, convingeri și ideologii.

Romanele ulterioare, „Ostrvo” („Insula”), 1974, și „Krug” („Cercul”), publicat postum în 1984, nu au mai avut aceeași forță expresivă și originalitate a imaginilor ca primele două romane ale lui Selimović.

De asemenea, a scris o carte despre reformele ortografice ale lui Vuk Karadžić, intitulată Pentru și împotriva lui Vuk (Za i protiv Vuka), precum și autobiografia sa, Amintiri. Poopak NikTalab îl prezintă ca unul dintre cei trei pionieri ai literaturii pentru copii și tineret din Balcani între 1950 și 1980 (alături de Šukria Pandžu și Iskandar Klovnić), care au jucat un rol important în dezvoltarea literaturii pentru copii și tineret din Bosnia.

Opere[modificare | modificare sursă]

  • Prva četa (Primul detașament) (1950, carte de povestiri)
  • Tuđa zemlja (Pământ străin) (1957, carte de povestiri și scenariu de film)
  • Noć i jutra (Noapte și zori) (1958, scenariu de film)
  • Tišine (Liniști) (1961, roman)
  • Magla i mjesecina (Ceață și lumina lunii) (1965, roman)
  • Eseji i ogledi (Esuri și reflecții) (1966)
  • Derviš i smrt (Dervișul și moartea) (1966, roman istoric)
  • Za i protiv Vuka (Pro și contra Vuk Karadžić) (1967, eseu)
  • Tvrđava (Cetatea) (1970, roman istoric)
  • Ostrvo (Insula) (1974, roman)
  • Krug (Cercul) (1983, roman neterminat)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Добитници Нинове награде за књижевност (în sârbă), accesat în  
  2. ^ НИН online (în sârbă), accesat în  
  3. ^ a b c d „Meša Selimović”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ a b c d Meša Selimović, Filmportal.de, accesat în  
  6. ^ a b c d Meša Selimović, Brockhaus Enzyklopädie 
  7. ^ „Meša Selimović”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ „Meša Selimović”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  10. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  11. ^ https://www.unicode.org/iso15924/iso15924-codes.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  12. ^ Bosnić, Jelena (), Mirković, Čedomir, ed., Tajni teret, Savremena poezija '97, Prosveta, ISBN 978-86-07-00001-2 
  13. ^ Meier, Viktor (), Yugoslavia: A History of its Demise (în engleză), Routledge, ISBN 978-1-134-66510-5, accesat în  
  14. ^ Selimović, Meša (), Derviš i smrt (în sârbă), Zavod za udžbenike i nastavna sredstva, ISBN 978-86-17-05030-4, accesat în  
  15. ^ Bassler, Terrice (), Learning to Change: The Experience of Transforming Education in South East Europe (în engleză), Central European University Press, ISBN 978-615-5211-96-6, accesat în  
  16. ^ Skakić, Mirko (), Rano djelo Meše Selimovića (în engleză), Novi glas, ISBN 978-86-7119-026-8, accesat în  
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Meša_Selimović&oldid=16321755