Jitka Lukešová

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jitka Lukešová
Date personale
Născută (78 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Praga, Cehoslovacia[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie Cehoslovacia
 Cehia Modificați la Wikidata
Ocupațieinterpretă[*]
traducătoare
anglist[*] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiPraga[3] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba cehă[3] Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Carolină
PregătireMarie Kavková  Modificați la Wikidata
Note
PremiiOrdinul Național „Serviciul Credincios”  Modificați la Wikidata

Jitka Lukešová (n. , Praga, Cehoslovacia) este o filologă romanistă și traducătoare cehă, specializată în limba română.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A absolvit cursurile Facultății de Filosofie⁠(d) a Universității Caroline din Praga, sub îndrumarea profesoarei Marie Kavková.[4]

Activitatea publicistică[modificare | modificare sursă]

Jitka Lukešová a făcut parte, alături de cercetătorii Libuše Valentová și Jiří Našinec, din colectivul coordonat de profesoara Marie Kavková,[5][6][7] care a elaborat pe parcursul a doi ani[7] lucrarea colectivă amplă Slovník spisovatelů – Rumunsko (Dicționar de scriitori din România), publicată în anul 1984 de Editura Odeon din Praga.[5][6][7][8][9][10][11][12] Cei patru autori ai dicționarului și-au împărțit activitatea astfel: Marie Kavková a scris articolele despre literatura veche și literatura clasică,[7][13] precum și un studiu introductiv[5][7][13] (care a devenit în timp o lucrare de referință), Libuše Valentová a alcătuit capitolele despre literatura interbelică, critica și istoria literară, iar Jitka Lukešová și Jiří Našinec au lucrat la partea de literatură contemporană.[7] În urma indicațiilor Uniunii Scriitorilor din România (cu care colectivul cehoslovac se afla mereu în contact) și a intervențiilor diplomatice ale Ambasadei României de la Praga, autorii lucrării au fost nevoiți să elimine mai mulți scriitori români care trăiau exilați în străinătate precum Sorin Alexandrescu, Ion Caraion, Paul Goma, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Petru Popescu, Dumitru Țepeneag și Mihai Ursachi.[5][7] Dicționarul, care face parte dintr-o colecție întreagă dedicată literaturilor străine,[7] conține articole despre aproape 400 de scriitori și filologi români și este însoțit de un studiu introductiv scris de Marie Kavková, având la bază o bibliografie amplă.[5][7] Tirajul dicționarului a fost destul de redus, iar cele 2.000 de exemplare s-au epuizat rapid.[7] Puținele recenzii publicate în România au fost toate favorabile și au lăudat apariția acestei lucrări în străinătate, precum și efortul autorilor de a face cunoscută literatura românească unui public străin.[7]

Ea s-a implicat încă de la începutul anilor 1970 în activitatea de traducere în limba cehă a unor opere literare românești.[14] Unele traduceri au fost realizate în colaborare cu Marie Kavková.[15]

Premii și alte distincții[modificare | modificare sursă]

  • Premiul pentru traduceri al Salonului Internațional de Carte (1997) – pentru traducerea în cehă a cărții Întoarcerea lui Ulise de Modest Morariu[16]
  • Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Comandor (2002) „pentru serviciile deosebite aduse promovării limbii și culturii literare române în Republica Cehă, prin studierea acestora la catedra de specialitate a Universității Caroline din Praga, prin elaborarea de lucrări științifice de înaltă ținută, prin traducerea în limba cehă a numeroase opere literare din limba română, precum și pentru meritoria activitate desfășurată în cadrul Asociației de prietenie Cehia–România”[17]

Lucrări (selecție)[modificare | modificare sursă]

Cărți[modificare | modificare sursă]

Traduceri[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ a b Jitka Lukešová, The Fine Art Archive 
  3. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  
  4. ^ Sorin Șerb (), „Jitka Lukešová: Limba română, o iubire de-o viață”, Europa Liberă România, accesat în  
  5. ^ a b c d e Eugen Simion (coord.), Dicționarul general al literaturii române, vol. III (E–K), Ed. Univers Enciclopedic, București, 2004, p. 767.
  6. ^ a b *** (), „Literatura română în limba cehă” (PDF), România literară (25), p. 22, accesat în  
  7. ^ a b c d e f g h i j k Rodica Palade (), „Interviu cu Libuše Valentová. «Cum m-am îndrăgostit de România»”, Revista 22 (5), p. 14 
  8. ^ Teodora Alexandru (), „O mare profesoară și traducătoare: Dr. Marie Kavková la 70 de ani” (PDF), România literară (1), p. 22, accesat în  
  9. ^ Libuše Valentová (), „Meridiane: Corespondență din Praga de Libuše Valentová – Traducerile din română în cehă înainte de 1989”, România literară (21), pp. 26–27, arhivat din original la , accesat în  
  10. ^ Libuše Valentová (), „Studii Românești la Universitatea Carolină din Praga”, România literară (43), arhivat din original la , accesat în  
  11. ^ Libuše Valentová, „Relațiile ceho-române – un exemplu de apropiere prin cultură”, în Quaestiones Romanicae, Lucrările Colocviului Internațional Comunicare și cultură în România europeană (ediția a VI-a / 16–17 iunie 2017), Universitatea de Vest din Timișoara – Universitatea din Szeged, „Jozsef Attila” Tudomanyi Egyetem Kiado Szeged, 2018, p. 34.
  12. ^ Limbă și literatură, Societatea de Științe Filologice din Republica Socialistă România, Societatea de Științe Istorice și Filologice, București, 1986, p. 62.
  13. ^ a b c d Kavková Marie, Obec překladatelů, , accesat în  
  14. ^ Sergiu Selian (), „Interviu cu profesorul Jiři Felix. Preocupări cehoslovace pentru limba și literatura română” (PDF), România literară (5), p. 30, accesat în  
  15. ^ Kateřina Šeflová (), Historie českých překladů z rumunštiny (lucrare de diplomă elaborată sub conducerea prof.dr. Libuše Valentová) (PDF), Praga: Univerzita Karlova v Praze. Filozofická fakulta. Katedra jihoslovanských a balkanistických studií, p. 42, accesat în  
  16. ^ ***, „Premii literare”, în revista 22, anul VIII, nr. 37 (395), 16–22 septembrie 1997, p. 13.
  17. ^ „Decretul președintelui României nr. 905 din 11 noiembrie 2002 privind conferirea Ordinului național Serviciul Credincios”, Monitorul Oficial al României (822), , accesat în  
  18. ^ Geta Costache și Anca Podgoreanu (ed.), Scriitori români în limbi străine: ghid bibliografic de literatură română, vol. 1 (A–H), 2014, p. 207.
  19. ^ Kateřina Šeflová (), Historie českých překladů z rumunštiny (lucrare de diplomă elaborată sub conducerea prof.dr. Libuše Valentová) (PDF), Praga: Univerzita Karlova v Praze. Filozofická fakulta. Katedra jihoslovanských a balkanistických studií, p. 122, accesat în  
  20. ^ Geta Costache și Anca Podgoreanu (ed.), Scriitori români în limbi străine: ghid bibliografic de literatură română, vol. 1 (A–H), 2014, p. 247.
  21. ^ Gabriel Mareș, Literatura română în spațiul ceh sub regim comunist, Ed. All Educational, București, 2013.
  22. ^ a b Geta Costache și Anca Podgoreanu (ed.), Scriitori români în limbi străine: ghid bibliografic de literatură română, vol. 2 (I–Z), Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, București, 2014, p. 137. ISBN: 978-973-88947-7-8
  23. ^ Geta Costache și Anca Podgoreanu (ed.), Scriitori români în limbi străine: ghid bibliografic de literatură română, vol. 2 (I–Z), Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, București, 2014, p. 147. ISBN: 978-973-88947-7-8
  24. ^ Kateřina Šeflová (), Historie českých překladů z rumunštiny (lucrare de diplomă elaborată sub conducerea prof.dr. Libuše Valentová) (PDF), Praga: Univerzita Karlova v Praze. Filozofická fakulta. Katedra jihoslovanských a balkanistických studií, p. 123, accesat în  
  25. ^ Geta Costache și Anca Podgoreanu (ed.), Scriitori români în limbi străine: ghid bibliografic de literatură română, vol. 2 (I–Z), Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, București, 2014, p. 278. ISBN: 978-973-88947-7-8

Legături externe[modificare | modificare sursă]