Mihai Ursachi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Mihai Ursachi (n. 17 februarie 1941, Strunga (azi județul Iași) - d. 10 martie 2004, Iași) a fost un poet și traducător român.

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Mihai Ursachi s-a născut în comuna Strunga, azi județul Iași. A fost fiul ofițerului Gheorghe Mihai Ursachi și al Virginiei Ursachi (născută Lozneanu).[1] A absolvit, în 1957, Liceul A.T. Laurian” din Botoșani.

A urmat, între 1957 și 1961, cursurile Facultății de Filosofie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, În anii 1961, a fost închis pentru încercarea de a trece înot Dunărea lângă Porțile de Fier. Între anii 1961 și 1964 a fost deținut politic- S-a înscris la cursurile Facultății de Medicină Generală din Iași, pe care le-a abandonat după primul an, în 1965. Între anii 1965 și 1970 a urmat filologia. Până în 1981, când a emigrat în SUA, nu a avut nici un fel de loc de muncă stabil. Vara lucra ca salvamar la Lacul Ciric, lângă Iași, activitatea sa literară însumând mai multe volume de poezie, eseuri și traduceri din limba germană.

A tradus în limba română creațiile unor scriitori ca Hölderlin, Schiller și Paul Celan.

În Statele Unite a intrat în viața universitară, fiind, pe rând, asistent de limba germană la Universitatea Statului Texas din Fort Worth, apoi doctorand și lector la Universitatea Statului California. Cu toate acestea, Ursachi a revenit în România după Revoluție, când a obținut și primul său contract de muncă în țara natală, fiind numit director al Teatrului Vasile Alecsandri din Iași.

După ce în 1992 a fost demis, printr-un decret al ministrului culturii, a preferat să trăiască cât mai discret, având puțini prieteni. În 1998, a publicat un volum retrospectiv al carierei din România, intitulat Nebunie și lumină. Autorul locuia în Iași, România, unde preda la universitate și era secretar al Uniunii Scriitorilor.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Inel cu Enigmă (1970)
  • Missa Solemnis (1971)
  • Poezii (1972)
  • Poemul de purpură și alte poeme (1974)
  • Diotima (1975)
  • Marea înfățișare (1977)
  • Arca (1979)
  • Zidirea și alte povestiri (1978; ed. a II-a revăzută, 1990)
  • Poezii (1996), în colecția "Poezia română contemporană" îngrijită de Mircea Ciobanu
  • Nebunie și lumină (Ed. Nemira, 1999)
  • Inel cu Enigmă. Opere complete (Ed. Cartier, Chișinău, 2002)
  • Benedictus (2002)

Este prezent în:

  • Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119

Referințe critice se găsesc de asemenea și în Petre Anghel, 'Mihai Ursachi', Comunicare transculturală, București, Editura Cartea Românească, 2003

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri

  1. ^ http://zch.ro/zece-ani-fara-poetul-mihai-ursachi/