Jöns Jakob Berzelius

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Jöns Jakob Berzeliu
Jöns Jacob Berzelius.png
Jöns Jacob Berzelius
Date personale
Născut[1][2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Q10718525[*], Suedia[2] Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani)[1][2][3][4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Stockholm, Suedia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatSolna cemetery[*][8][9] Modificați la Wikidata
Naționalitatesuedez
CetățenieFlag of Sweden.svg Suedia Modificați la Wikidata
EtnieSuedezi Modificați la Wikidata
Ocupațiechimist
autor de non-ficțiune[*]
profesor universitar
medic
farmacist[*] Modificați la Wikidata
Activitate
RezidențăSuedia
Domeniuchimist
Număr Erdős?
InstituțieInstitutul Karolinska
Alma MaterUniversitatea Uppsala  Modificați la Wikidata
OrganizațiiAcademia Regală de Știință Seuedeză
Conducător de doctoratJohan Afzelius
DoctoranziJames Finlay Weir Johnston, Heinrich Rose
Cunoscut pentruDeterminarea maselor atomice, stabilirea simbolurilor chimice pentru elementele cunoscute, elementele chimice descoperit: siliciu, seleniu, thoriu și ceriu.
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Statuia lui Berzelius în centrul parcului ce-i poartă numele, Berzelii Park, Stockholm

Jöns Jakob Berzelius (n. 20 august, 1779, Vadstena - d. 7 august, 1848, Stockholm) a fost un chimist suedez, inventator al notației chimice moderne, membru fondator al chimiei moderne, alături de John Dalton și Antoine Lavoisier.

Berzelius a descoperit elementele siliciu, seleniu, thoriu și ceriu. A fost ales membru al Academiei Regale de Științe a Suediei în 1808 și a devenit membru al Academiei Suedeze în 1837.

Berzelius a absolvit medicina la Universitatea Uppsala în 1802, devenind profesor, din 1807, în medicină și chirurgie, la Școala de Chirurgie din Stockholm. În 1810 școala a devenit o parte a Institutului Medico-Kirurgiska, predecesor al Institutului Karolinska, și Berzelius a fost numit profesor de chimie și farmacie. La puțin timp de la sosirea la Stockholm, el a scris un manual de chimie pentru studenții săi, acesta marcând începutul unei lungi și fructuoase cariere în chimie. În timp ce efectua experimente pentru manualul său, a descoperit legea proporțiilor constante, care arăta că substanțele anorganice sunt compuse din diferite elemente în proporție constantă cu greutatea lor. Pe baza acestei observații, în 1828 a creat un tabel cu masele atomice relative (cu oxigenul având valoarea 100) ale tuturor elementelor cunoscute atunci. Aceasta a reprezentat o confirmare puternică a ipotezei atomice: că compușii chimici anorganici sunt compuși din atomi combinați în cantități reprezentate prin numere întregi. Descoperind că masele atomice nu sunt multipli întregi ai masei hidrogenului, Berzelius a invalidat astfel Ipoteza lui Prout, care susținea că elementele sunt formate din atomi de hidrogen. În 1838, Berzelius a descoperit proteinele. Studenți lucrând în laboratorul lui Berzelius au descoperit de asemenea litiul și vanadiul.

Pentru a înțelege mai bine experimentele, el a creat un sistem de notații chimice în care elementelor le erau date denumiri simple, literale—precum O pentru oxigen, sau Fe pentru fier—și proporțiile erau desemnate prin numere. Acest sistem este baza sistemului utilizat astăzi, cu mici modificări.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Berzelius s-a născut la Väversunda, în Östergötland, din țara Suedia, la 20 august 1779. Acesta și-a pierdut ambii părinți încă de la o vârstă fragedă. În ciuda acestor fapte, el a fost îngrijit în continuare de către rudele sale din Linköpig, unde a învățat pe băncile școlii cunoscute astăzi sub denumirea de Katedralskolan. Ulterior, el s-a înscris la Universitatea Uppsala, învățând între anii 1796 și 1801 pentru a deveni doctor. Berzelius a fost învățat chimie de către Anders Gustaf Ekeberg, descoperitorul elementului chimic numit tantal. Mai târziu, el a lucrat ca ucenic într-o farmacie împreună cu un fizician. În acest timp, el a realizat analize pentru apele de izvor. Datorită studiilor sale în domeniul medicinei, el a făcut studii cu privire la curentul galvanic la câteva boli și le-a licențiat în 1802. După aceea, el lucrează cu un fizician lângă Stockholm. Între anii 1808 și 1836, Berzelius lucrează cu Anna Sundström, care a lucrat ca asistenta sa. În 1807, Berzelius a fost numit profesor în chimie și farmacie la Institutul Karolinska. În 1808, este ales membru al Societății Regale de Științe Suedeză. În acest timp, academia a ajut o perioadă de sedentarism, datorită venirii romantismului, astfel, lumea nu prea era interesată de știință. În 1818, Berzelius a fost ales secretarul academiei/societății, menținându-și postul până în anul 1848.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c Jöns Jacob Berzelius (în suedeză), Svenskt biografiskt lexikon 
  3. ^ a b Jons Jacob Berzelius, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  4. ^ a b Jöns Jacob Berzelius, SNAC, accesat în  
  5. ^ a b Jöns Jacob Berzelius, Find a Grave, accesat în  
  6. ^ a b baron BERZELIUS, Académie Nationale de Médecine, accesat în  
  7. ^ Jöns Jacob Berzelius, KNAW Past Members, accesat în  
  8. ^ Jöns Jacob Berzelius (în suedeză), accesat în  
  9. ^ Jacob Berzelius (în suedeză) 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • en Jorpes, J. Erik (). Jac. Berzelius: His Life and Work. Stockholm: Almquist and Wiksell. 
    Traducere în limba engleză de Barbara Steele. Nu există traducere în limba română a acestei lucrări.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

[Categorie:Membri ai Academiei Leopoldine]]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Jöns_Jakob_Berzelius&oldid=12529589