Sari la conținut

Jöns Jakob Berzelius

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jöns Jakob Berzelius
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Väfversunda⁠(d), Comitatul Östergötland, Suedia[5] Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Adolf Fredriks parish⁠(d), comitatul Stockholm, Suedia[6] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatSolna kyrkogård[*][[Solna kyrkogård (cemetery in Solna, Sweden)|​]][7][8] Modificați la Wikidata
PărințiSamuel Berzelius[*][[Samuel Berzelius |​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuElisabet Johanna Poppius[*][[Elisabet Johanna Poppius (25 Jun 1811 - 27 Feb 1884)|​]] (–) Modificați la Wikidata
Cetățenie Suedia[6] Modificați la Wikidata
Ocupațiechimist
autor de non-ficțiune[*]​
cadru didactic universitar[*]​
medic
farmacist Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiStockholm[9] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba suedeză[1][10]
limba franceză[11] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniuchimie[12]  Modificați la Wikidata
InstituțieInstitutul Karolinska
Universitatea Uppsala  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea Uppsala
Katedralskolan[*][[Katedralskolan (secondary school in Linköping, Sweden)|​]]  Modificați la Wikidata
OrganizațiiSocietatea Regală din Londra
Akademie gemeinnütziger Wissenschaften[*][[Akademie gemeinnütziger Wissenschaften (academy of sciences)|​]]
Academia Leopoldină
Academia Regală Suedeză de Științe
Academia Franceză de Științe
Academia de Științe din Sankt Petersburg[*]​
Academia Suedeză[*]​[13]
Academia Americană de Arte și Științe[*]​
Academia de Științe din Berlin
Academia Regală Neerlandeză de Arte și Științe
Academia Regală Suedeză de Litere, Istorie și Antichități[*]​
Accademia Nazionale delle Scienze detta dei XL[*]​
Academia Bavareză de Științe[*]​
Academia Regală de Medicină a Belgiei[*]​
Academia de Științe din Torino[*]​[14]
Academia de Științe Göttingen[*]​  Modificați la Wikidata
Conducător de doctoratJohan Afzelius  Modificați la Wikidata
DoctoranziFriedrich Wöhler[15]
Nils Johan Berlin[*]​[16]
Heinrich Rose[15]
James Finlay Weir Johnston[*][[James Finlay Weir Johnston (Scottish agricultural chemist (1796–1855))|​]][15]
Lars Fredrik Svanberg[*][[Lars Fredrik Svanberg (Swedish chemist and mineralogist (1805–1878))|​]]
Carl Gustaf Mosander  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruUndersökning af några i trakten kring Fahlun funna fossilier, och af deras lagerställen[*][[Undersökning af några i trakten kring Fahlun funna fossilier, och af deras lagerställen (scientific paper)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiMedalia Copley ()[17]
Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*]​
Honorary Fellow of the Royal Society of Edinburgh[*]​
Membru al Academiei Americane de Arte și Științe[*]​
membru străin al Royal Society[*]​ ()[18]
Ordinul Sfântul Stanislau, clasa I[*]​
Ordinul Steaua Polară în grad de cavaler clasa a II-a[*]​ ()
kommendör av Vasaorden[*][[kommendör av Vasaorden (middle level of the Order of Vasa)|​]] ()
Q134613391[*]​ ()[19]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Statuia lui Berzelius în centrul parcului ce-i poartă numele, Berzelii Park, Stockholm

Jöns Jakob Berzelius (n. , Väfversunda⁠(d), Comitatul Östergötland, Suedia – d. , Adolf Fredriks parish⁠(d), comitatul Stockholm, Suedia) a fost un chimist suedez, inventator al notației chimice moderne, membru fondator al chimiei moderne, alături de John Dalton și Antoine Lavoisier.

Berzelius a descoperit elementele siliciu, seleniu, thoriu și ceriu. A fost ales membru al Academiei Regale de Științe a Suediei în 1808 și a devenit membru al Academiei Suedeze în 1837.

Berzelius a absolvit medicina la Universitatea Uppsala în 1802,[20] devenind profesor, din 1807, în medicină și chirurgie, la Școala de Chirurgie din Stockholm. În 1810 școala a devenit o parte a Institutului Medico-Kirurgiska, predecesor al Institutului Karolinska, și Berzelius a fost numit profesor de chimie și farmacie. La puțin timp de la sosirea la Stockholm, el a scris un manual de chimie pentru studenții săi, acesta marcând începutul unei lungi și fructuoase cariere în chimie. În timp ce efectua experimente pentru manualul său, a descoperit legea proporțiilor constante, care arăta că substanțele anorganice sunt compuse din diferite elemente în proporție constantă cu greutatea lor. Pe baza acestei observații, în 1828 a creat un tabel cu masele atomice relative (cu oxigenul având valoarea 100) ale tuturor elementelor cunoscute atunci. Aceasta a reprezentat o confirmare puternică a ipotezei atomice: că compușii chimici anorganici sunt compuși din atomi combinați în cantități reprezentate prin numere întregi. Descoperind că masele atomice nu sunt multipli întregi ai masei hidrogenului, Berzelius a invalidat astfel Ipoteza lui Prout, care susținea că elementele sunt formate din atomi de hidrogen. În 1838, Berzelius a descoperit proteinele. Studenți lucrând în laboratorul lui Berzelius au descoperit de asemenea litiul și vanadiul.

Pentru a înțelege mai bine experimentele, el a creat un sistem de notații chimice în care elementelor le erau date denumiri simple, literale—precum O pentru oxigen, sau Fe pentru fier—și proporțiile erau desemnate prin numere. Acest sistem este baza sistemului utilizat astăzi, cu mici modificări.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Berzelius s-a născut la Väversunda, în Östergötland, din țara Suedia, la 20 august 1779. Acesta și-a pierdut ambii părinți încă de la o vârstă fragedă. În ciuda acestor fapte, el a fost îngrijit în continuare de către rudele sale din Linköpig, unde a învățat pe băncile școlii cunoscute astăzi sub denumirea de Katedralskolan. Ulterior, el s-a înscris la Universitatea Uppsala, învățând între anii 1796 și 1801 pentru a deveni doctor. Berzelius a fost învățat chimie de către Anders Gustaf Ekeberg, descoperitorul elementului chimic numit tantal. Mai târziu, el a lucrat ca ucenic într-o farmacie împreună cu un fizician. În acest timp, el a realizat analize pentru apele de izvor. Datorită studiilor sale în domeniul medicinei, el a făcut studii cu privire la curentul galvanic la câteva boli și le-a licențiat în 1802. După aceea, el lucrează cu un fizician lângă Stockholm. Între anii 1808 și 1836, Berzelius lucrează cu Anna Sundström, care a lucrat ca asistenta sa. În 1807, Berzelius a fost numit profesor în chimie și farmacie la Institutul Karolinska. În 1808, este ales membru al Societății Regale de Științe Suedeză. În acest timp, academia a ajut o perioadă de sedentarism, datorită venirii romantismului, astfel, lumea nu prea era interesată de știință. În 1818, Berzelius a fost ales secretarul academiei/societății, menținându-și postul până în anul 1848.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „Jöns Jakob Berzelius” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  2. 1 2 „Jöns Jakob Berzelius” (în suedeză). Svenskt biografiskt lexikon[*]. Wikidata Q379406.
  3. 1 2 Andrew Bell. „Jons Jacob Berzelius” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
  4. 1 2 „Jöns Jacob Berzelius” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
  5. ↑ „Jöns Jacob Berzelius” (în suedeză). Svenskt biografiskt lexikon[*]. Wikidata Q379406.
  6. 1 2 Sveriges dödbok 1830–2020 (în suedeză) (ed. 8), Sveriges släktforskarförbund[*], noiembrie 2021, Wikidata Q110037048
  7. ↑ „Jöns Jacob Berzelius”. Accesat în .
  8. ↑ „Jöns Jakob Berzelius”. Gravstensinventeringen[*]. Accesat în .
  9. ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
  10. ↑ „Jöns Jakob Berzelius”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
  11. ↑ Mary Elvira Weeks (). „Discovery of the elements” (în engleză) (ed. 5). Journal of Chemical Education[*]. p. 578. OCLC 570799379. OL 6481428M. Wikidata Q106566181.
  12. ↑ „Jöns Jakob Berzelius”. Encyclopædia Britannica Online[*].
  13. ↑ „Jöns Jakob Berzelius”. www.svenskaakademien.se[*]. Accesat în .
  14. ↑ „Jöns Jakob Berzelius” (în italiană). www.accademiadellescienze.it[*]. Wikidata Q107212659. Accesat în .
  15. 1 2 3 „Jöns Jakob Berzelius” (în engleză). Genealogia matematicienilor. Wikidata Q829984. Accesat în .
  16. ↑ „ЭСБЕ / Берлин, Нильс-Иоган”. Brockhaus and Efron Encyclopedic Dictionary. Volume IIIа, 1891 (în rusă). IIIa. . Wikidata Q24346041.
  17. ↑ „Award winners : Copley Medal” (în engleză). Societatea Regală din Londra. Accesat în .
  18. ↑ „List of Royal Society Fellows 1660-2007” (PDF). Societatea Regală din Londra. p. 33. Wikidata Q111806251.
  19. ↑ (PDF) https://www.physikalischer-verein.de/dateien/Dokumente/Buch_Ehrenmitglieder_digital.pdf. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  20. ↑ Enciclopedia Universală Britannica. București: Editura Litera. . p. 220.

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • en Jorpes, J. Erik (). Jac. Berzelius: His Life and Work. Stockholm: Almquist and Wiksell. 
    Traducere în limba engleză de Barbara Steele. Nu există traducere în limba română a acestei lucrări.
  • Jaime Wisniak (). „Jöns Jacob Berzelius A Guide to the Perplexed Chemist”. The Chemical Educator. 5 (6): 343–350. doi:10.1007/s00897000430a. 
  • Paul Walden (). „Zum 100. Todestag von Jöns Jakob Berzelius am 7. August 1948”. Naturwissenschaften. 34 (11): 321–327. Bibcode:1947NW.....34..321W. doi:10.1007/BF00644137. 
  • Holmberg, Arne (1933) Bibliografi över J. J. Berzelius. 2 parts in 5 vol. Stockholm: Kungl. Svenska Vetenskapsakademien, 1933–67. 1. del och suppl. 1–2. Tryckta arbeten av och om Berzelius. 2. del och suppl. Manuskript
  • Jorpes, J. Erik (1966) Jac. Berzelius – his life and work; translated from the Swedish manuscript by Barbara Steele. Stockholm: Almqvist & Wiksell, 1966. (Reissued by University of California Press, Berkeley, 1970 ISBN: 0-520-01628-9)
  • Partington, J. R. (1964) History of Chemistry; vol. 4. London: Macmillan; pp. 142–77

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Jöns Jakob Berzelius
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Jöns_Jakob_Berzelius&oldid=17459811