Ödön Beöthy

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ödön Beöthy
Beöthy Ödön portré.jpg
Portretul lui Ödön Beöthy (1842), realizat de Franz Eybl
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Oradea, Imperiul Habsburgic Modificați la Wikidata
Decedat (58 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Hamburg, Confederația Germană Modificați la Wikidata
CopiiÁkos Beöthy[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Habsburg Monarchy.svg Ungaria Modificați la Wikidata
Ocupațieom politic Modificați la Wikidata
Deputat în Adunarea Națională a Ungariei Modificați la Wikidata

Mormântul lui Ödön Beöthy din Hamburg

Ödön Beöthy de Bessenyő (în maghiară Bessenyői Beöthy Ödön, n. ,[1] Oradea, Imperiul Habsburgic – d. ,[1] Hamburg, Confederația Germană) a fost un om politic maghiar, comite al comitatului Bihor și deputat în Parlamentul Ungariei. Este tatăl publicistului și politicianului Ákos Beöthy.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ödön Beöthy a fost descendent al unei familii maghiare din Transilvania, fiul colonelului László Beöthy, care a fost, de asemenea, vicecomite al comitatului Bihor și al Jankăi Husztinger. Beöthy a participat în timpul serviciului său militar (1812-1820) la Războaiele Napoleoniene și a luptat în Bătălia de la Leipzig (1813). A devenit apoi judecător (táblabíró) în comitatul Bihor, iar în calitate de membru al Partidului Liberal a fost trimis în parlament de alegătorii din comitatul său în 1826 și din nou în 1830.

Remarcat pentru elocvența lui, el nu a devenit cunoscut decât începând cu sesiunea legislativă 1832-1836, când, alături de Ferenc Deák, a apărat, ca liberal catolic, punctul de vedere protestant în problema căsătoriilor mixte. După ce a susținut acel punct de vedere în Parlament, el s-a căsătorit cu o femeie protestantă și, fiindcă un episcop indignat a refuzat să-i ofere o binecuvântare cu acel prilej, a declarat în mod public că nu are nevoie de astfel de binecuvântări. El a fost, de asemenea, un apărător înfocat al libertății de exprimare. Opoziția îl privea cu entuziasm, iar nobilii liberali ai comitatului său îi cereau sfatul.

În 1841, el a fost ales în unanimitate vicecomite (alispán) al comitatului Bihor pentru a contracara influența comitelui (főispán) Lajos Tisza și a promovat puternic cauza populară prin elocvența lui. A fost exclus de conservatori după 1843 atât din parlament, cât și din funcția sa oficială în comitat (în 1844), dar și-a recăpătat autoritatea după începerea Revoluției Maghiare de la 1848, când a fost numit comandant al gărzilor naționale, deputat și comite al comitatului Bihor. În prima sesiune a Camerei Magnaților (5 iulie 1848) a propus o reformă radicală a camerei superioare a Parlamentului Ungariei. Pe parcursul Revoluției Maghiare de la 1848, a servit energic guvernul revoluționar maghiar în calitate de comisar al guvernului pentru Partium și apoi pentru Transilvania (erdélyi kormánybiztos).

Către sfârșitul războiului a fost deputat în dieta de la Seghedin. Pe 14 iunie 1849 Lajos Kossuth l-a numit prim-vicepreședinte al Tribunalului Superior al Ungariei, trebuind să demisioneze din funcția de comite. După Capitularea de la Șiria din 13 august 1849, Ödön Beöthy a fugit în străinătate prin Viena și s-a refugiat succesiv la Paris, Londra (cu Richard Cobden) și apoi pe insula Jersey, unde a făcut cunoștință cu Victor Hugo, pe care l-a avut într-o zi ca oaspete. De acolo, el a mers la Hamburg pentru a-și reîntâlni soția și a murit pe 7 decembrie 1854.

Beöthy a fost un om cu o mare abilitate politică și un excelent orator. El a exercitat o influență majoră asupra contemporanilor săi, atât pe plan social, cât și pe plan politic, mai ales datorită cumpătării și a spiritului plăcut.

Portret[modificare | modificare sursă]

Portretul său litografiat a fost realizat de Franz Eybl în 1842.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Beöthy Ödön, accesat în  

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Szinnyei József: Magyar írók élete és munkái I. (Aachs–Bzenszki), Hornyánszky, Budapesta, 1891.
  • K. Papp Miklós: A b. Wesselényi család zsibói levéltárának irodalmi kincsei 1–10. Történeti Lapok 1874/1, 1–3, 11–12, 14, 17, 22–24.
  • Pintér Jenő: A magyar irodalom története: tudományos rendszerezés Budapest, 1930–1941; 5. kötet: A közérdekű irodalom / A szónoklat és publicisztika c. alfejezet. (Arcanum Kiadó)