János Lenkey

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
János Lenkey
Lenkey János tábornok.jpg
János Lenkey
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Eger, Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (42 de ani) Modificați la Wikidata
Arad, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Ocupațiesoldat Modificați la Wikidata
Activitate
Gradulgeneral  Modificați la Wikidata

János Lenkey (în maghiară Lenkei és zádorfalvi Lenkey János, n. ,[1] Eger, Ungaria – d. , Arad, Imperiul Austriac) a fost un general maghiar de honvezi care s-a remarcat în timpul Revoluției Maghiare de la 1848-1849.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut într-o familie din mica nobilime, fiind originar din comitatul Gömör-Kishont. A urmat o școală de ofițeri, iar după absolvire a intrat în Armata Imperială Austriacă. În primăvara anului 1848 era căpitan în compania a II-a a Regimentului 6 husari, ai cărui militari vor fi cunoscuți mai târziu ca husarii lui Württemberg și care vor purta din 1849 uniforme albastru deschis, 5 rânduri de șnururi galbene și chipiuri roșii. (Proprietarul regimentului a fost între anii 1817-1864 regele Württembergului.) Împreună cu unitatea sa, el a fost trimis în Galiția. După reprimarea brutală a mișcării poloneze de eliberare din Stanislau a intrat în conflict cu comandantul său, colonelul conte Alfred von Paar. Conflictul s-a acutizat atât de tare încât la 30 mai 1848 compania condusă de János Lenkey, din care mai făceau parte locotenentul Pompejus Fiáth și sergentul Bálint Harsányi, a dezertat și a trecut în circumstanțe aventuroase din Galiția în Ungaria.

Gyula Benczúr: Întoarcerea husarilor lui Lenkey
Casa în care s-a născut Lenkey în colțul format de străzile Kovács János și Széchenyi István
Plăci comemorative ale lui Lenkey pe peretele casei în care s-a născut
Stâlp funerar ridicat în amintirea lui Lenkey la Zichyújfalu

Pentru ministrul maghiar de război proaspăt numit, Lázár Mészáros, dezertarea lui Lenkey a constituit o problemă serioasă. Ministerul austriac de război a cerut pedepsirea lui Lenkey, dar populația maghiară a fost entuziasmată de modul în care au dezertat militarii.  Exista pericolul ca Latour, ministrul austriac de război, să refuze în acest caz repatrierea deja promisă a miilor de militari din regimentele maghiare, de aceea Mészáros risca să-și piardă propria popularitate în cadrul armatei maghiare. Ministerul Maghiar de Război a condamnat într-un comunicat dezertarea companiei lui Lenkey și a ordonat investigarea cazului. Poetul Sándor Petőfi a scris poemul Lenkei százada în care poetul se ridică în apărarea lui Lenkey și condamnă procedura ministrului maghiar de război. Compania a fost „pedepsită” prin trimiterea să lupte, alături de austrieci, împotriva rebelilor  sârbi. Compania a luptat cu onoare în luptele din sudul imperiului, iar, ca recompensă, János Lenkey a fost promovat colonel în octombrie 1848 și numit comandant al nou-înființatului Regiment 13 husari Hunyadi. Regimentului său i s-a alăturat temporar un grup de 150 de persoane conduse de Sándor Rózsa care erau gata să lupte pentru eliberarea Ungariei.

În decembrie 1848 el a devenit comandant al unei brigăzi din Corpul de armată din Bácska condus de generalul-maior Sándor Bakonyi. Bakonyi Sandor a părăsit pe 16 decembrie 1848 cauza luptei maghiare pentru independență, iar succesorul său, generalul conte Sándor Esterházy, a refuzat să execute ordinele Comisiei de Apărare Naționale de a se deplasa la Debrețin pentru a apăra orașul de trupele austriece atacatoare. La mijlocul lunii ianuarie 1849, la o întâlnire a ofițerilor de la Verbász (azi Vrbas), Esterházy a declarat că refuză să lupte împotriva trupelor imperiale. Corpul de armată a fost salvat de la destrămare prin acțiunea hotărâtă a generalului Károly Vécsey și a coloneilor János Lenkey și József Baudisz. Esterházy și aproximativ 40 de ofițeri au plecat, dar majoritatea soldaților au rămas

Pe 15 martie 1849 a fost înaintat la gradul de general și numit comandant al garnizoanei din Komárom. El a reușit să ajungă în cetatea aflată sub asediu și a fost comandantul cetății până pe 20 aprilie 1849, când a sosit generalul Richárd Guyon. Numirea lui Guyon și Lenkey la conducerea trupelor din Komárom a fost o soluție necesară în contextul reorganizării armatei maghiare din martie 1849. Lenkey și-a îndeplinit sarcina în mod conștiincios, dar ca ofițer de husari nu avea cunoștințele necesare pentru a asigura menținerea poziției. La sfârșitul lunii mai a fost numit la comanda Diviziei de cavalerie de pe malurile Tisei, dar nu și-a preluat postul din cauză că a suferit o cădere psihică. Nu a mai participat la luptele de după aceea. După Capitularea de la Șiria a fost prizonier al armatei rusești și apoi al celei austriece. El a fost inculpat în procesul militarilor maghiari de la Arad, dar boala sa mentală s-a înrăutățit tot mai mult așa că procedura juridică împotriva lui a fost oprită. A murit nebun în închisoarea din cetatea Arad.

Mormântul lui este astăzi în orașul natal Eger. Epitaful de pe mormântul său din Arad conține următoarea inscripție:

„Lenkey N. János HONVÉD TÁBORNOK SZÜLETETT 1807. SZEPT. 7. EGERBEN
MEGHALT AZ ARADI VÁR BÖRTÖNÉBEN 1850. FEBR. 7. BÉKE HAMVAIRA!”
—Epitaful de pe mormântul lui Lenkey din Arad[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b http://mek.oszk.hu/00300/00355/html/ABC09006/09419.htm, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Lenkey tábornok útja Aradtól Egerig

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Magyar életrajzi lexikon II. (L–Z). Főszerk. Kenyeres Ágnes. Budapesta: Akadémiai. 1969. 62–63. o.
  • Bona Gábor: Az 1848-49-es honvédsereg katonai vezetői (Rubicon 1999/4)
  • Magyarország hadtörténete két kötetben (főszerkesztő: Liptai Ervin), Zrínyi Katonai Kiadó – 1985, ISBN: 9633263379
  • Nemeskürty István: 1848-49 – „Kik érted haltak szent világszabadság”, LAP-ICS Könyvkiadó – 1977, ISBN: 9634343325
  • Erdei Gyula: Történetetek Hajdúszoboszló múltjából, Hajdúszoboszló 1993

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]