Daniel Rastić

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Daniel Rastić
Date personale
Născut1794[1][2] Modificați la Wikidata
Decedat (59 de ani)[1] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Habsburg Monarchy.svg Imperiul Habsburgic
Flag of the Habsburg Monarchy.svg Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer Modificați la Wikidata
Activitate
Gradulgeneral-locotenent  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaieRăzboaiele napoleoniene
Revoluția de la 1848 în Imperiul Austriac
Revoluția Maghiară din 1848  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Maria Terezia (iulie 1849)  Modificați la Wikidata

Daniel Rastić (n. 1794[1][2] – d. [1]), cu numele oficial germanizat: Freiherr Daniel von Rastich, a fost un general-locotenent austriac.

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

Începând din 1809 a fost sublocotenent în cadrul Regimentului 2 Grăniceri din Otočac. A luptat în Războaiele Napoleoniene, fiind rănit de două ori și înaintat în 1814 la gradul de locotenent. Din 1815 a servit în Regimentul 4 Grăniceri din Slunj și în Regimentul 1 Grăniceri din Lika. În 1828 a fost avansat locotenent-major și în 1832 căpitan. Între anii 1815 și 1828 a predat matematica la Școala Militară de la Thurn. În 1836 a fost înaintat la gradul de maior și în 1840 la gradul de locotenent-colonel, îndeplinind funcția de aghiotant în cadrul cartierului militar general din Zagreb. Începând din 1845 a fost colonel în Regimentul 9 Grăniceri din Petrovaradin.

În 1848 nu s-a alăturat revoluției sârbe, fiind arestat de sârbi pentru o scurtă perioadă scurtă de timp. Nu s-a mai întors apoi la regimentul lui, ci a devenit comandant al unei brigăzi a armatei conduse de Jelačić, dar în noiembrie 1848 a revenit în Croația în calitate de comandant militar al orașului Varaždin. În ianuarie 1849 a fost înaintat la gradul de general-major și numit comandant al unei brigăzi din cadrul corpului I condus de Jelačić. La 4 aprilie 1849, aflat la Tápióbicske în ariergarda armatei lui Jelačić a fost surprins de apropierea neatentă a corpului I al Armatei Revoluționare Maghiare. Soldații lui Klapka au intrat în panică, iar Rastić a obținut o victorie strălucită, dar în curând a ajuns corpul III de armată al lui Damjanich, așa că situația bătăliei s-a inversat. În iulie 1849 a fost decorat cu Ordinul Militar „Maria Terezia”. În timpul verii a luptat în Délvidék (regiunea sudică a Regatului Ungariei), a participat la asediul orașului Petrovaradin și a acoperit retragerea lui Jelačić din Kishegyes (14 iulie). În 1852 a fost înnobilat cu titlul de baron și în 1853 a fost scos la pensie cu gradul de general-locotenent.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Virtual International Authority File, accesat în  
  2. ^ a b Daniel Frh. von Rastić, Österreichisches Biographisches Lexikon 1815–1950, accesat în  

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • László Pusztaszeri: Görgey Artúr a szabadságharcban
  • József Thim: A magyarországi 1848-49-iki szerb fölkelés története
  • Antonio Schmidt-Brentano: Die k. k. bzw. k. u. k. Generalität 1816-1918