Ixion

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
28978 Ixion
ESO asteroid 2001 KX76 phot-27a-01-normal.jpg
Ixion văzut ca un plutino
Denumiri alternative2001 KX76
Numit dupăIxion[*]  Modificați la Wikidata
CategoriePlutino, Centura Kuiper
Date generale
DescoperireDeep Eclipctic Survey
Nr. sateliți0
Caracteristicile orbitei
Semiaxa mare39,5391 ua
Excentricitatea0,24123
Argumentul periheliului299,6294º
Perioada siderală248 an
Longitudinea nodului ascendent71,0268º
Anomalie medie264,7279º

28978 Ixion este un plutino (obiect aflat în rezonanță 2:3 cu Neptun). Este foarte probabil o planetă pitică,[1][2] deși UAI încă nu a clasificat-o ca atare.[3] Are un diametru de aproximativ 650 km, ceea ce îl face al cincilea cel mai mare plutino. Are o vizibilitate moderată în specrtul roșu și cel vizibil iar suprafața este alcătuită dintr-un amestec de tholini și gheață.

A fost descoperit pe 22 mai 2001 de către observatorul Cerro Tololo Inter-American (807).[4] Este numit după Ixion, un personaj din Panteonul grecesc.

Caracteristici fizice[modificare | modificare sursă]

Diametrul lui Ixion depinde de albedo (procentul de lumină reflectată)

În afară de Pluto, Ixion a fost primul obiect transneptunian (TNO) descoperit estimat ca mai mare ca Ceres,[5] Încă din 2002, un an de la descoperire, s-a estimat că Ixion ar fi mai mare de 1000 de km în diametru,[6] dar această estimare a fost o falsă detecție în banda de 250 GHz, neconfirmată în cadrul observațiilor ulterioare.[7] Estimări mai recente sugerează că Ixion are un albedo ridicat[8], ceea ce înseamnă că este mai mic ca Ceres. Observații ale telescopului spațial Spitzer în spectrul infraroșu-îndepărtat au arătat că ar avea un diametru de 650 km.[9]

Ixion este ușor roșiatic (mai roșu ca Quaoar) în spectrul vizibil.[10] Are un albedo mai mare (>0.15) decât cubewano-urile.[7] Ar putea exista o absorbție la lungimea de undă de 0,8 μm în spectrul său, ceea ce indică spre o alterare a materialelor de la suprafață de către apă.[10] În spectrul infraroșu-apropiat Ixion este uniform și fără trăsături distinctive. Nu există benzi de absorbție pentru apă la 1,3 și 2 μm. Acest fapt contrastează cu Varuna, care are o pantă spectrală în spectrul infraroșu-apropiat și benzi de absorbție proeminente pentru apă.[11] Atât rezultate vizibile și infraroșii indică o suprafață formată dintr-un amestec de gheață, carbon negru și tholini (heteropolimeri formați de iradierea clatraților de apă și compuși organici).[12] Telescopul VLT a observat Ixion pentru activitate cometară, dar nu a detectat o „coamă”.[13] Ixion este momentan la o distanță de 41 u.a. de Soare,[14] și este posibil ca să dezvolte o coamă atunci când este mai aproape de periheliu.

Orbită și rotație[modificare | modificare sursă]

Diagrama arată orbitele lui Ixion (verde), Pluto (roșu) și Neptun (gri). Sunt indicate pozițiile curente ale lui Ixion și Pluto (din aprilie 2006).

Ixion și Pluto au orbite asemănătoare, dar orientate diferit. Periheliul lui Ixion se află sub ecliptică, în timp ce acel al lui Pluto se află deasupra eclipticii. În mod neobișnuit pentru corpuri celeste în rezonanță cu Neptun (precum Orcus), Ixion se apropie de Pluto la mai puțin de 20 de grade de separație unghiulară. Ixion se află momentan sub planul eclipticii și va ajunge la periheliu în 2070. Pluto a ajuns la periheliu în 1989 și momentan coboară spre ecliptică. Ixion are o perioadă orbitală de aproape 250 de ani și cu 0,5% mai lungă ca cea a lui Pluto. Ixion manifestă schimbări regulate de luminozitate, despre care se crede că sunt cauzate de rotație. Până în anul 2010 nu s-a putut stabili cu certitudine perioada de rotație a lui Ixion.[12]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]


Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Michael E. Brown. „How many dwarf planets are there in the outer solar system? (updates daily)”. California Institute of Technology. Accesat în . 
  2. ^ Tancredi, G. (). „Physical and dynamical characteristics of icy "dwarf planets" (plutoids)”. Icy Bodies of the Solar System: Proceedings IAU Symposium No. 263, 2009. 
  3. ^ Tancredi, G., & Favre, S. (2008) Which are the dwarfs in the Solar System?[1]
  4. ^ B. G. Mardsen (). „MPEC 2001-N01: 2001 FT185, 2001 KW76, 2001 KX76, 2001 KY76, 2001 KZ76, 2001 KA77”. IAU Minor Planet Center. Accesat în . 
  5. ^ R. Stenger (). „New object deemed largest minor planet”. CNN. Accesat în . 
  6. ^ F. Bertoldi, W. Altenhoff, N. Junkes (). „Beyond Pluto: Max-Planck radioastronomers measure the sizes of distant minor planets”. SpaceRef.com. Accesat în . 
  7. ^ a b W. J. Altenhoff, F. Bertoldi, K. M. Menten (). „Size estimates of some optically bright KBOs”. Astronomy and Astrophysics. 415 (2): 771–775. Bibcode:2004A&A...415..771A. doi:10.1051/0004-6361:20035603. 
  8. ^ W. R. Johnston (). „TNO/Centaur diameters and albedos”. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  9. ^ John Stansberry, Will Grundy, Mike Brown, Dale Cruikshank, John Spencer, David Trilling, Jean-Luc Margot (). „Physical Properties of Kuiper Belt and Centaur Objects: Constraints from Spitzer Space Telescope”. În M. Antonietta Barucci, Hermann Boehnhardt, Dale P. Cruikshank. The Solar System Beyond Neptune (pdf). University of Arizona press. pp. 161–179. arXiv:astro-ph/0702538Accesibil gratuit. ISBN 0-8165-2755-5. 
  10. ^ a b S. Marchi, M. Lazzarin, S. Magrin, C. Barbieri (). „Visible spectroscopy of the two largest known trans–Neptunian objects: Ixion and Quaoar”. Astronomy and Astrophysics Letters. 408 (3): L17–L19. Bibcode:2003A&A...408L..17M. doi:10.1051/0004-6361:20031142. 
  11. ^ J. Licandro, F. Ghinassi, L. Testi (). „Infrared spectroscopy of the largest known trans-Neptunian object 2001 KX76”. Astronomy and Astrophysics Letters. 388: L9–L12. arXiv:astro-ph/0204104Accesibil gratuit. Bibcode:2002A&A...388L...9L. doi:10.1051/0004-6361:20020533. 
  12. ^ a b H. Boehnhardt; et al. (). „Surface characterization of 28978 Ixion (2001 KX76)”. Astronomy and Astrophysics Letters. 415 (2): L21–L25. Bibcode:2004A&A...415L..21B. doi:10.1051/0004-6361:20040005. 
  13. ^ O. Lorin, P. Rousselot (). „Search for cometary activity in three Centaurs (60558) Echeclus, 2000 FZ53 and 2000 GM137 and two trans-Neptunian objects (29981) 1999 TD10 and (28978) Ixion”. Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. 376 (2): 881–889. Bibcode:2007MNRAS.376..881L. doi:10.1111/j.1365-2966.2007.11487.x. 
  14. ^ „AstDys (28978) Ixion Ephemerides”. University of Pisa, Department of Mathematics. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]