Ioan Lupescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Ionuț Lupescu)
Ionuț Lupescu
Informații generale
Nume complet Ioan Angelo Lupescu
Data nașterii (55 de ani)
Locul nașterii București, România
Înălțime 1,86 m
Poreclă Kaizerul[1]
Post Mijlocaș
Cluburi de juniori
Ani Club
1979-1982  Mecanică Fină București
1982-1986  Dinamo
Cluburi de seniori*
Ani Club Ap (G)
1986-1990  Dinamo 98 (11)
1990-1996  Leverkusen 184 (4)
1996-1998  M'gladbach 43 (7)
1998-2000  Dinamo 61 (14)
2000  Bursaspor 9 (2)
2000-2001  Dinamo 17 (0)
2001  Al-Hilal 5 (1)
2001-2002  Dinamo 7 (0)
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1988-2000 România 74 (6)
Echipe antrenate
2004  FCM Bacău
2004  FC Brașov
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern

Ioan Angelo Lupescu (n. 9 decembrie 1968, București), cunoscut și ca Ionuț Lupescu este un fost fotbalist român care a jucat pentru echipa națională a României la Campionatele Mondiale de Fotbal din 1990 și 1994. După retragerea din activitatea de fotbalist, a încercat pentru o scurtă durată cariera de antrenor, apoi a devenit director general al Federației Române de Fotbal. Din 2012 până în 2018 a ocupat și postul de șef al Comisiei Tehnice a UEFA.[2] A demisionat la această funcție pentru a candida la președinția Federației Române de Fotbal în aprilie 2018.[3] În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, pentru rezultatele obținute în preliminariile Campionatului European și pentru calificarea la turneul final.[4][5] Este fiul fostului mare jucător Nicolae Lupescu.

Cariera de fotbalist[modificare | modificare sursă]

Și-a făcut junioratul la echipele Mecanică Fină București și Dinamo București. A debutat în Divizia A la vârsta de 17 ani. Primul său meci oficial a avut loc la 21 septembrie 1986, într-o victorie a lui Dinamo cu 4-1, în fața echipei SC Bacău.

După participarea cu echipa națională a României la Campionatul Mondial din 1990, a fost remarcat de echipa germană Bayer Leverkusen. Cu aceștia a câștigat Cupa Germaniei în 1993 și a ajuns în semifinalele Cupei UEFA în sezonul 1994-1995. În 1996 s-a transferat la rivala din Bundesliga Borussia Mönchengladbach. În 1998 a revenit la Dinamo alături de care a câștigat titlul de campion în 2000. După o escală în Turcia, la Bursaspor, la începutul sezonului 2000-2001, s-a reîntors la Dinamo cu care a încheiat sezonul respectiv. În octombrie 2001 a semnat un contract cu echipa saudită Al-Hilal, dar după cinci luni a revenit la Dinamo, unde și-a încheiat cariera.

Echipa națională[modificare | modificare sursă]

Lupescu a jucat 74 de meciuri pentru reprezentativa României și a marcat 6 goluri. A debutat pe 3 februarie 1988, într-un meci împotriva echipei naționale a Israelului, câștigat de România cu 2-0. A participat la două Campionate Mondiale, în 1990 și 1994, la cel din Statele Unite făcând parte din generația care a ajuns până în sferturile de finală. A jucat de asemenea la două Campionate Europene, în 1996 și 2000. A bifat și șapte meciuri pentru echipa națională de tineret a României.

Goluri la echipa națională[modificare | modificare sursă]

Golurile echipei României sunt trecute primele. Coloana „Scor” indică scorul după golul marcat de jucător.
# Data Stadion Adversar Scor Rezultat Competiție
1 29 august 1990 Stadionul Lujniki, Moscova, URSS Uniunea Sovietică 2–0 2–1 Meci amical
2 5 decembrie 1990 Stadionul Național, București, România San Marino 4–0 6–0 Calificări pentru EURO 1992
3 6 mai 1992 Stadionul Ghencea, București, România Insulele Feroe 5–0 7–0 Calificări pentru CM 1994
4 20 mai 1992 Stadionul Ghencea, București, România Țara Galilor 2–0 5–1 Calificări pentru CM 1994
5 20 mai 1992 Stadionul Ghencea, București, România Țara Galilor 3–0 5–1 Calificări pentru CM 1994
6 18 august 1999 Stadionul Tsirion, Limassol, Cipru Cipru 1–1 2–2 Meci amical

Cariera de antrenor[modificare | modificare sursă]

Lupescu a obținut în 2003 licența de antrenor la Universitatea Sportivă Germană din Köln[6]. A profesat doar pentru o scurtă perioadă, pregătind pentru câteva luni echipele FCM Bacău și FC Brașov. În 2005 a devenit director general al Federației Române de Fotbal.

Trofee[modificare | modificare sursă]

Club[modificare | modificare sursă]

Dinamo București
Bayer Leverkusen

Afaceri[modificare | modificare sursă]

A înființat revista „Sportmagazin kicker”, care a falimentat la scurt timp de la lansarea pe piață și a fost asociat în postul de radio Total Sport FM[7].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ionuț Lupescu: „Mutu și Chivu sunt la ultima campanie de calificare“, 23 martie 2011, Mugurel Dumitru, Adevărul
  2. ^ Theodor Jumătate (), „Manager pentru Mourinho » Ionuț Lupescu va conduce toate proiectele tehnice și de dezvoltare ale antrenorilor europeni”, Gsp, accesat în  
  3. ^ Theodor Jumătate (). „EXCLUSIV Răsturnare de situație: demisia lui Lupescu, lămurită de UEFA prin intermediul GSP. Iată dovada!”. Gsp. Accesat în . 
  4. ^ „DECRET privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Sportiv” (PDF). Monitorul Oficial al României Nr. 241. . p. 5. Accesat în . 
  5. ^ „Decorarea unor personalități ale fotbalului românesc”. Administrația Prezidențială. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „Link”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Mihai Rusu: „Lupescu și-a bătut joc de mine!“, 9 ianuarie 2008, evz.ro, accesat la 10 iunie 2011

Legături externe[modificare | modificare sursă]