Scapeți

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Femeie din secta scapeților. Sânii sunt tăiați (mastectomie), conform învățăturilor sectei

Secta scapeților, alternativ secta scopiților, (din limba rusă: скопцы) a fost o sectă creștină secretă din Imperiul Rus. Secta este cel mai bine cunoscută pentru practicarea castrării (scopirii) bărbaților și a mastectomiei femeilor, conform cu învățăturile lor împotriva poftei sexuale. Mișcarea a apărut ca o ramură a sectei cunoscute drept Poporul lui Dumnezeu și a fost observată prima oară în secolul al XVIII-lea. Membrii sectei au fost persecutați de către guvernul imperial și mai târziu de către Uniunea Sovietică. Unii dintre ei au emigrat în România: în Bucureștiul de la începutul secolului al XX-lea birjarii erau adesea scopiți (așa-numiții „muscali”). Secta avea să treacă în obscuritate către mijlocul secolului al XX-lea.

Fondatorul sectei este Kondratîi Ivanovici Selivanov[1][2], in jur de 1760, in gubernia rusească Oriol, în satul Sosnovska - un țăran cu grave probleme psihice, ce se considera ”Fiul lui Dumnezeu” si care, chinuit de imaginea pacatelor trupesti, s-a facut eunuc. La 1772, secta numara 246 de oameni[2], barbatii fiind castrati, iar femeile cu sanurile sau cel putin cu sfarcurile taiate. Sunt izgoniti si deportati in timpul Ecaterinei a IIa[1]. Un numar de scopiti ajung la Iasi la 1828, o data cu ocuparea Moldovei de catre rusi, ca angajati sau subordonati ai unor ofiteri din armata ruseasca[2].

De profesie vizitii, au adus cu ei pentru prima data birje, numite astfel dupa denumirea Strada Bursei din St Petersburg, loc unde se gaseau stationate trasuri[2]. Din Moldova, multi scopiti au ajuns la Bucuresti, unde in 1870 erau 130 de barbati si 60 de femei scopite, locuind la Obor, pe o ulita mult timp numita Str. Birjarilor, astazi, Str. Episcop Radu[1].

Numisi si muscali, dupa originea lor Moscovita, birjarii scopiti aveau reputatia de a detesta violenta, si de a nu bea alcool[2]. Scopitii, deasemeni, nu fumau, si nu mancau carne[1].

Referinte[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Podul Mogosoaiei, de Gheorghe Crutzescu, editia a 3-a, Editura Humanitas
  2. ^ a b c d e 80 de ani am avut birjari castrați! Aveau cai cu cozi de vulpe și umblau cu roți pneumatice!, Antena 1, accesat in Iulie 2020