Icoana de la Nicula

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Vera effigies Beatae Mariae Virginis flentis in Transylvania

Icoana de la Nicula este o reprezentare a Fecioarei Maria, popularizată de iezuiți în secolul al XVIII-lea drept „adevăratul chip al Maicii Domnului care a plâns în Transilvania” în anul 1699.

Icoana respectivă a fost mutată de guvernatorul Sigismund Kornis la reședința sa de la Benediugu Dejului, unde a comandat una sau mai multe copii. Icoana sau o copie a icoanei a ajuns apoi la Biserica Iezuiților din Cluj.

Istoric[modificare | modificare sursă]

În anul 1938 oficiosul Episcopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului și Clujului, săptămânalul Renașterea, nega faptul că la Mănăstirea Nicula s-ar afla icoana Maicii Domnului care a lăcrimat în 1699. Concluzia articolului intitulat „Baza pelerinajului de la Nicula” era aceea că „cercetările istorice dovedesc că la Nicula e numai o pseudo-icoană”, iar originalul se află la Biserica Piariștilor din Cluj.[1]

În anul 1948, anul în care călugării greco-catolici de la Nicula au fost arestați, Vasile Chezan, tatăl unuia dintre aceștia, a salvat o icoană primită de la episcopul Iuliu Hossu, pe care a zidit-o într-unul din pereții casei sale. În 1964 starețul ortodox al mănăstirii Nicula preluată deja de Biserica Ortodoxă Română, a descoperit în casa lui Chezan această icoană, care a fost predată autorităților comuniste. La rugămintea arhiepiscopului ortodox de atunci al Clujului, Teofil Herineanu, icoana a fost adusă în capela Palatului Arhiepiscopiei Ortodoxe a Clujului. În anul 1991 această icoană a suferit o restaurare defectuoasă la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj.[1]

În prezent nu este cert care din cele două icoane este originalul, respectiv care este copia icoanei inițiale.[2][3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Daniel Sârbu, Icoana mutilată, Ziua, 9 noiembrie 2001.
  2. ^ O anchetă istorică în ajunul sărbătorii de Sfânta Maria
  3. ^ Florentina Tătar. „Miracolul de la Nicula, sub semnul întrebării”. Ziua de Cluj. Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Nicolae Sabău, Icon lacrymans: de la Hodighitria Niculei la Vera Effigies B(eatae) V(irginis) Mariae Flentis Claudiopol[i], în: Ars Transsilvaniae, XVIII, 2008.