Gabriel Țepelea

Date personale

Născut

6 februarie 1916
Borod, comitatul Bihor, Austro-Ungaria

Decedat

12 aprilie 2012 (96 de ani)
București

Cetățenie

România^[1]

Religie

Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică

Ocupație

politician

Limbi vorbite

limba română

Deputat de Bihor

În funcție
1990 – 2000

Partid politic

PNȚCD

Alma mater

Universitatea Regele Ferdinand din Cluj
Universitatea din București

Gabriel Țepelea (n. 6 februarie 1916, Borod, Bihor – d. 12 aprilie 2012, București) a fost un profesor și politician român, membru PNȚCD, deputat (1990-2000), membru de onoare al Academiei Române.

Studii

A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie (secția filologie romanică) a Universității Regele Ferdinand din Cluj, în anul 1937, fiind mai apoi promovat doctor în litere și filozofie la Universitatea București (1948).^[2] A urmat de asemenea studii juridice la Facultatea de Drept a Universității Regele Ferdinand din Cluj.

A urmat cursuri de specializare în domeniul limbii franceze și literaturii franceze în Franța, în anii 1937-1938.

Carieră didactică

În perioada 1938-1944 a fost profesor secundar la Lugoj și la Timișoara, iar după anul 1945 a fost profesor la București.

După ieșirea din închisoarea politică, între anii 1962-1964, a fost lector de limba franceză și istoria limbii române la Facultatea de filologie de la Timișoara, iar din 1964 lector, conferențiar și profesor la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Pitești, unde, în perioada 1971-1974, a îndeplinit și funcția de decan al facultății.

Activitatea politică

s-a înscris în PNȚ, în anul 1933. A fost apropiat de Iuliu Maniu.
președintele Organizației de tineret a PNȚ (1945-1946)
candidat pe lista de deputați la alegerile din 1946, arestat și condamnat la 6 ani de închisoare pentru uneltire contra ordinii sociale
din 1989 - membru PNȚCD
1990-1996 - vicepreședintele PNȚCD
1996-2000 - prim vicepreședinte al PNȚCD
Activitate parlamentară:
- 1990-1992, 1992-1996, 1996-2000 - Membru al Camerei Deputaților, circumscripția electorală PNȚCD din Bihor
- 1992-1996 - locțiitorul liderului Grupului parlamentar al PNȚCD și al PER
- 1996-2000 - președintele Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă
vicepreședintele Conferinței Interparlamentare de la Santiago de Chile
1992-1996 - membru al Grupului parlamentar și al Comisiei mixte pentru Parlamentul European
1992-1996 - președintele Grupului parlamentar de prietenie cu Belgia
1996-2000 - președintele Grupului parlamentar de prietenie cu Franța - Adunarea Națională

Activitate publicistică

Autor a 4 cursuri publicate sub egida Ministerului Învățământului în limba română și 3 cursuri în limba franceză
25 de volume și peste 700 de studii, articole și comunicări
contribuții în redimensionarea literaturii și culturii vechi românești, în includerea scrierilor românești în limba latină în istoria literaturii și culturii române, precum și în domeniul literaturii comparate
Membru al Comitetului de redacție (1942 - 1944) al publicației Ardealul, care apărea la București, în vremea ocupației horthyste a Transilvaniei de Nord
Membru al Colectivului de redacție al revistei Tribuna Transilvaniei (1945-1946)
Redactor al revistei Argeș (1966 - 1968)
Membru al Societății de științe filologice

Lucrări

Nuvele, 1944
Țara Bihariei, 1945
Problema omului in societatea romaneasca, 1947
Plugarii condeieri din Banat, Editura "Cercului Bănățenilor", București
Argeșul, în lumina toponimiei (în colaborare), Pitești, 1969
Studii de istorie și limbă literară, 1970
Corelația limbă - literatură, Editura didactică și pedagogică, București, 1971
L'influence du latin médieval sur le roumain littéraire de Transylvanie (în colaborare), 1971
Momente din evoluția limbii române literare, Editura didactică și pedagogică, București, 1973
Ano, Ano, logojano (1974)
Opțiuni și retrospective (1989)
Iuliu Maniu în fața istoriei (1993, coordonator)
Amintiri și evocări (1994)
Ion Mihalache în fața istoriei (1994, coordonator)
Rememorări de istorie, literatură și cultură națională (1994)
Pentru o nouă istorie a literaturii și culturii române vechi (1994)
Din gândirea creștin-democrată românească (1995, coordonator)
O Europă și cealaltă (1995, traducere după Wilfried Martens)
Corneliu Coposu în fața istoriei (1996, coordonator)
Cântece de Galeră (1996)
Interpretari si restituiri (1996)
Însemnări de taină (1997)
Așteptând (1997)
Anii Nimănui (1998)
Călătorii interioare (1998)
Caius Iacob – viața și opera (1999, prefață și coordonare)
Călătorie prin veac - în dialog cu Emil Șimăndan (1999)
Dezbateri parlamentare (1999)
Secvențe din purgatoriu (1999)
Itinerar în vremi de cumpănă (2000)
Credință și speranță: pagini de publicistică radiofonică (1943-2004) / Gabriel Țepelea (2006)
Întâlniri la răscrucea unor destine (2011)

Mecenat

După 1990 a sprijinit financiar construirea grădiniței, dispensarului medical și a bisericii greco-catolice din comuna sa natală, Borod.^[3]

Distincții

Gabriel Țepelea a fost membru de onoare al Academiei Române.

Note

^ BnF catalogue général, accesat în 27 martie 2017
^ Teza de doctorat: Literatura dialectală bănățeană (1948)
^ Eveniment spiritual la Borod, Crișana, 20 septembrie 2004.

Bibliografie

Jana Balacciu & Rodica Chiriacescu, Dicționar de lingviști și filologi români, Editura Albatros, București, 1978.

Legături externe

Wikicitat

La Wikicitat găsiți citate legate de Gabriel Țepelea.

Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – Ț

Interviuri

Gabriel Țepelea: "N-am vrut să capitulez!", 25 aprilie 2006, Carmen Preotesoiu, Jurnalul Național

Portal Biografii
Portal România

[7e806559d76b037d18ee1b6c9bc534e7-1] BnF catalogue général, accesat în 27 martie 2017

[2] Teza de doctorat: Literatura dialectală bănățeană (1948)

[3] Eveniment spiritual la Borod, Crișana, 20 septembrie 2004.

[1]

[2]

[3]