Gabi Luncă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gabi Luncă
Gabi Luncă.jpg
Date personale
Nume la naștere Luncă Gabriela
Născută (78 de ani) Modificați la Wikidata
Vărbilău, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupație Cântăreață
Activitate
Gen muzical lăutărească, populară
Ani de activitate 1951 - 1993
Case de discuri Electrecord
Interpretare cu Ion Onoriu

Gabi Luncă (n. 16 octombrie 1938, Vărbilău, județul Prahova, România) este considerată „Marea doamnă” a muzicii românesti, aparținând generației „clasice” (1955 - 1992) a muzicii de metisaj cultural între țigani și români. Cu o voce de argint și cu „vibrato-urile dulci”, a cucerit publicul din țară și de peste hotare, timp de peste jumătate de secol. Din 1992 cântă doar muzică religioasă. Este persoană publică, politician, cetățean de onoare al Comunelor: Șiria jud. Arad și Vărbilău jud. Prahova. Este misionar creștin și filantrop.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la data de 16 octombrie 1938 în comuna Vărbilău, județul Prahova, într-o familie cu șase copii. Când avea doar trei ani și jumătate, mama ei a murit. A fost crescută de o mamă vitregă care se purta foarte urât cu ea. Talentul muzical îl moștenește de la tatăl ei, Dumitru Luncă, violonist în cadrul Orchestrei Armatei din Ploiești.

Devine cunoscută încă de la 17 ani, când era angajată la Orchestra Flacăra Prahovei din Ploiești. Încă de atunci, artista și-a definit foarte clar genul muzical: muzica orășenească lăutărească. Doi ani mai târziu primește o telegramă din partea Casei de discuri Electrecord, în care este invitată să înregistreze primul ei album, cu doar patru piese. Melodia de rezistență a fost „Dă-mi drumul nevastă-n casă.” Și acum versurile „Dă-mi drumul nevastă-n casă/ C-afară plouă și varsă/ Și mă udă la camasă” mai sunt fredonate. După acest moment începe fascinanta poveste a interpretei Gabi Luncă. 

Debutul artistic[modificare | modificare sursă]

Începe să cânte în anul 1951, alături de tatăl său, violonistul Dumitru Luncă, iar după 1953 devine solista orchestrei de muzică populară a Clubului Muncitoresc din Băicoi. În 1955 începe colaborarea cu Ansamblul Folcloric al Clubului 1 Mai, Ploiești, dirijor fiind în perioada respectivă acordeonistul Sile Ungureanu.

În perioada 1955 - 1957 are și câteva colaborări și cu Orchestra „Flacăra Prahovei" a Filarmonicii din Ploiești, dirijată de violonistul George Botez (fiul „diseur"-ului și tangoistului interbelic Titi Botez).

În 1955 înregistrează prima dată la Radiodifuziunea Română, unde debutează cu melodia „Pe deasupra casei mele”, acompaniată de Orchestra de muzică populară Radio dirijată de Victor Predescu.

În 1959 este invitată de Ionel Budișteanu să înregistreze primele trei piese la Electrecord: Am un pom în bătătură și M-am jurat că nu mai beau.

Realizează numeroase alte înregistrări la Electrecord în perioada 1960-1965, apărute pe câteva ebonite și două discuri mici, colaborând cu importanți șefi de orchestră precum Nicu Stănescu, Zisu Georgescu sau Florian Economu.

Cariera artistică[modificare | modificare sursă]

În 1964 se căsătorește cu acordeonistul Ion Onoriu, alături de care începe să înregistreze din 1970. În perioada 1965 - 1972 continuă să înregistreze un EP și un LP cu frații Gore (în 1965, respectiv 1967) și două LP-uri cu orchestra condusă de violonistul Constantin Mirea, colaborând în această perioadă cu instrumentiști de prestigiu ca Nicolae Florian, Nicolae Vișan, Nicolae Crăciunescu și Marcel Budală.

Începând cu 1973 practic toate înregistrările de până la sfârșitul carierei sunt realizate alături de formația lui Ion Onoriu, orchestră căreia se alătură mai târziu clarinetistul Mieluță Bibescu, trompetistul Costel Vasilescu și țambalistul Toni Iordache.

Gabi Luncă a fost invitată special de președintele României, Nicolae Ceaușescu, să-i bine dispună pe guvernanții ce se aflau în vacanță la Comorova. Versurile „Un părinte poate crește/7-8 copii sau 10/ Dar 10 cu minte nu pot ține un părinte” au făcut-o pe Elena Ceaușescu să plângă în hohote. 

În 1980 are primul său concert în străinătate (Israel), urmând alte turnee, semnificative fiind cel din Berlin (1982) și cel din New York (1983).

În 1990, organizează împreună cu Ion Onoriu cel mai mare concert de muzică lăutărească urbană (mahala) din istoria României, pe stadionul Dinamo, aici impunându-se și ca lideri ai etniei rromilor în prima jumătate a anilor `90.

În 1992, alături de Ion Onoriu lansează primul album de muzică lăutărească-religioasă, prezentând-o în două turnee, în Paris și Madrid. Din 1993, Gabi Luncă nu mai cântă decât la slujbele Bisericii Penticostale din București retrăgându-se complet de pe scena muzicală lăutărească.

În 2007, într-un interviu acordat celor de la Jurnalul Național, cântăreața mărturisea:

„Am interpretat multe cântece alături de orchestra de muzică populară condusă de maestrul violonist Constantin Mirea și Ionel Budișteanu, am fost susținută de instrumentiști ca Nicolae Florian, Marcel Budală, Titi Coadă, Mieluță Bibescu sau Toni Iordache, care cântau în orchestra condusă de Ion Onoriu. Și nu pot să uit nici o secundă de cunoscuții frați Gore.”

A fost răsplătită cu diplome de recunoaștere pentru întreaga activitate artistică.

Stilul interpretativ[modificare | modificare sursă]

Alături de Dona Dumitru Siminică, Romica Puceanu și Victor Gore, Gabi Luncă aparține generației „clasice” a muzicii lăutărești urbane (mahala). Aparținând celei de-a doua generații de interpreți ai muzicii de metisaj cultural între țigani și români (a treia după unii etnomuzicologi), ce o face pe Gabi Luncă să strălucească sunt „vibratourile dulci”.

Numită de fani „rroma de mătase” și de critici „marea doamnă” a muzicii românesti, Gabi Luncă a fost comparată cu Edith Piaf, iar jurnalista germană Grit Friedrich, specialistă în cultura Europei de Est, concluzionează:  „Vocea de argint a lui Luncă, cântecul său ușor încordat au fost de multe ori copiate, însă nimeni nu a reușit să o egaleze.“                                                       

Abia la finele anilor ’90 înregistrările de la Electrecord ajung în Marea Britanie și intră în atenția postului de radio BBC, cu albumul „Gabi Luncă - Sounds From A Bygone Age Vol. 5” (Cântece dintr-o altă vreme - n.r.). Această „grande dame” a muzicii lăutărești cucerește scena muzicii world, fiindcă interpertările sale au fost dintotdeauna considerate „ieșite din timp.“ În anul 2002 este nominalizată la Premiul The Listeners Award, acordat la categoria World music.

Realizatorul unui articol din anul 2004, precizează: „Gabi Luncă este o legendă. A renunțat la muzica lăutărească pentru a deveni misionar. Cu toate acestea, a fost nominalizată, anul trecut, la premiile BBC, înaintea lui Goran Bregovici, Manu Chao și a lui Peter Gabriel.”

Principala diferență între aceasta și ceilalți membri ai scenei lăutărești, a fost că, în viața particulară a fost un om echilibrat, ducând o viață de izolare familială și fără excese.

Activitate religioasă

A refuzat cu îndârjire să mai cânte melodiile care au făcut-o celebră. Deși din anul 1992, cei doi soți s-au hotărât să cânte numai pentru Dumnezeu, în cadrul adunărilor religioase, la evanghelizări și emisiuni Radio-TV creștine, muzica populară și lăutărească pe care au interpretat-o mai bine de 30 de ani, încă mai continuă să apară pe CD-uri, tv. și internet. Casa de discuri Electrecord o solicită pentru noi înregistrări.

În prezent, este misionar și cântă chiar pentru deținuți, la orfelinate, căminele de bătrâni, pentru ajutorarea acestora fiind mereu în căutare de sponsori.

     Activitate politică

A fost invitată la Palatul Cotroceni de Președintele României, Ion Iliescu, în anul 1991.

A fost invitată la Palatul Cotroceni de Președintele României, Traian Băsescu, în anul 2008.

La Palatul Parlamentului, pe 2 septembrie, 2007 a fost votată Președinta Camerei Naționale a Reprezentanților Rromilor.

Într-un articol din data de 23 Noiembrie 2007, Romii Pro-Europa, se face de cunoscut faptul că, Elena-Gabriela Onoriu este persoana cu care Partida Romilor Pro-Europa își deschide lista de candidați pentru euroalegeri.

Cetățean de Onoare al Comunelor: Șiria jud. Arad și Vărbilău jud. Prahova.

În prezent este misionar creștin penticostal.

Discografie[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Articole biografice

Interviuri

Multimedia