Romica Puceanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Romica Puceanu
Romica Puceanu.jpg
Date personale
Nume la naștere Rada (Rădișoara) Puceanu[1]
Născută România 1927, București
București, România Modificați la Wikidata
Decedată România 1996, București
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupație cântăreț
Activitate
Ani de activitate 1934-1996
Case de discuri Electrecord
Interpretare cu Frații Gore
Florea Cioacă
Ion Albeșteanu
Bebe Șerban
Andrei Mihalache
Viorel Fundament
Constantin Fulgerică

Romica Puceanu (n. 1927, București[2] — d. 24 octombrie 1996, București[3]) a fost o solistă de muzică lăutărească de etnie romă (țigănească). A fost supranumită regina cântecului lăutăresc.[4]

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în 1927 în București, fiica țambalistului Constantin Puceanu (care cânta la Hanul lui Manuc) și nepoata violonistului Ion Puceanu din Teiș, Dâmbovița (de la care etnomuzicologii au înregistrat pe disc în anii '30 o variantă antologică a cântecului epic Meșterul Manole). A avut 5 frați: Culina, Veselina, Lorica, Gheorghe (zis Boțogan) și Cuculeț.[5]

Debutul discografic la Electrecord.

Debutul artistic[modificare | modificare sursă]

În 1934 începe să cânte alături de tatăl său, iar apoi se impune ca solistă în taraful fraților Gore (Aurel și Victor), a căror verișoară era,[6] interpretând cântece de mahala. Debutează la 14 ani la Hanul Galben din Târgoviște.[7]

Cariera artistică[modificare | modificare sursă]

Din 1944 începe să fie numită din ce în ce mai des „Regina noastră” (a romilor). În perioada 1945-1964 își face un nume cântând în majoritatea cârciumilor din zonele Floreasca și Herăstrău.

În 1963 înregistrează primele piese la casa de discuri Electrecord, debutând discografic cu două discuri de patefon. Aceste înregistrări au fost ulterior reeditate pe un disc mic de vinil (EPC).

În 1964 înregistrează primul album cu taraful fraților Gore în Studioul Tomis al casei de discuri Electrecord. Începând cu 1970 începe să plece în turnee în străinătate, relevante pentru cariera ei fiind concertul în Israel și cel în Statele Unite ale Americii.

În această perioadă încep colaborările cu violonistul Florea Cioacă și cu acordeonistul Andrei Mihalache și, un pic mai târziu, cu violonistul Ion Albeșteanu.

Apreciată pentru vocea ei unică și pentru temele cântecelor sale (iubire, viață, timp), ajunsese în anii '60 -'70 solista de referință a cântecelor de pahar, o formă de muzică lăutărească urbană care combina elemente orientale cu unele românești pe un fond țigănesc.[8]

Probabil că dacă sistemul politic comunist din acea perioadă i-ar fi permis să cânte și să fie auzită și în străinătate, ar fi ajuns astăzi la fel de cunoscută ca și Cesaria Evora[9] sau Billie Holiday.[6] Rămâne pentru minoritatea romă echivalentul Mariei Tănase.[6] În 1986 se mută la New York, iar în 1992 revine în România.

De-a lungul întregii sale cariere a întreprins turnee în SUA, Japonia, China,[5] Israel (împreună cu Doina Badea),[4] RDG.[10]. A cântat în diverse restaurante bucureștene: Salonul Spaniol al Restaurantului Caraiman,[11] Capitol,[12] Continental[11] (toate trei situate pe Calea Victoriei), Monte Carlo din Cișmigiu,[11] Intercontinental,[11] Hotel Flora (azi Crowne Plaza).[13]. A cântat și pe scena Teatrului de revistă „Constantin Tănase”, alături de Stela Popescu, Alexandru Arșinel, Nicu Constantin.[10]

Stilul interpretativ[modificare | modificare sursă]

Vocea Romicăi, cu un timbru patrunzător, o impostație naturală și un ambitus impresionant este dublată de un simț al măsurii și al tonalității similar cu al instrumentiștilor.

De la stânga la dreapta: Aurel Gore (vioară), Romica Puceanu (voce), Victor Gore (acordeon), Marin Marangros (țambal), Grigore Ciuciu (contrabas), Fane "Dodu" (braci), Grigore "Vetoi" Măslină (cobză)

Ea posedă un întreg arsenal de ornamente, împletind vibrato-ul natural al vocii cu triluri anume controlate, iar salturile la octave superioare erau urmate de anumite cadențe.

Ca punct de plecare, Romica Puceanu a luat în alcătuirea repertoriului folclorul muntenesc pe care l-a prelucrat adaptându-l stilului lăutăresc de București.

Ajutată de Victor Gore și Aurel Gore, aceștia observând că încă de mică poseda o cantitate inexhausitibilă de cântece de mahala, în special foarte multe versuri pentru perioadă și pentru un lăutar urban, în scurt timp a devenit cea mai populară și mai bine plătită cântăreață, transformându-se în însăși imaginea cântăreței de muzică lăutărească urbană (mahala).

Decesul[modificare | modificare sursă]

A decedat în 24 octombrie 1996 în București, la câteva zile după accidentul rutier petrecut în 19 octombrie între Dor Mărunt și Dragoș Vodă (județul Călărași).[14] În autovehicul se afla și acordeonistul Viorel Fundament, care a scăpat cu viață.[3] Cei doi porniseră spre o nuntă în Constanța.[3]

Romica Puceanu a fost înmormântată la cimitirul Izvorul Nou (zona Dristor), cunoscut pentru aleea lăutarilor, unde își dorm somnul de veci și alți muzicanți celebri: Nicușor Predescu, Fărâmiță Lambru, Ion Albeșteanu.[3] La înmormântare i-a cântat taraful Ion Albeșteanu.[3]

Discografie[modificare | modificare sursă]

Romica Puceanu a avut numeroase apariții discografice ce conțin înregistrări efectuate în perioada 1964-1994 în special la casa de discuri Electrecord.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • ***: Ediție de Colecție. Romica Puceanu, Jurnalul Național, București, 26 martie 2007
  • Daniela Roxana Gibescu: Comori ale muzicii lăutărești. Romica Puceanu – La casa cu trestioară (bookletul CD-ului), Electrecord EDC 802, București, 2007
  • Gheorghe Palcu: Comori ale muzicii lăutărești. Romica Puceanu – Șaraiman (bookletul CD-ului), Electrecord EDC 883, București, 2008
  • Gheorghe Palcu: Comori ale muzicii lăutărești. Romica Puceanu – Vol.3. Pasăre necunoscută (bookletul CD-ului), Electrecord EDC 1100, București, 2013

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ediție de colecție, p. 1
  2. ^ Crucea de marmură a mormântului din cimitirul Izvorul Nou, zona Dristor
  3. ^ a b c d e Ediție de colecție, p. 22
  4. ^ a b Ediție de colecție, p. 9
  5. ^ a b Ediție de colecție, p. 4
  6. ^ a b c Romica Puceanu Asphalt Tango Records
  7. ^ Ediție de colecție, p. 3
  8. ^ Romica Puceanu last.fm
  9. ^ Romica Puceanu la lautari.ro
  10. ^ a b Ediție de colecție, p. 20
  11. ^ a b c d Ediție de colecție, p. 5
  12. ^ Ediție de colecție, p. 17
  13. ^ Ediție de colecție, p. 13
  14. ^ a1.ro. Cum a murit Romica Puceanu. Accesat la 30.03.2013

Legături externe[modificare | modificare sursă]