Dona Dumitru Siminică
| Dona Dumitru Siminică | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  13 septembrie 1926, TârgovișteTârgoviște, Dâmbovița, România  |
| Decedat | 27 noiembrie 1979, București București, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | cântăreț, violonist |
| Limbi vorbite | limba română |
| Gen muzical | Muzică lăutărească |
| Instrument(e) | Vioară |
| Case de discuri | Electrecord |
| Discografie | |
| Listă completă | Discografia lui Dona Dumitru Siminică |
Modifică date / text  | |
Dona Dumitru Siminică (n. , Târgoviște, Dâmbovița, România – d. , București, România) a fost un solist vocal român, de etnie romă.[1][2] Este descendent dintr-o mare familie de instrumentiști de muzică lăutărească, el fiind acela care a impus numele familiei pe scene, atât pe plan național cât și internațional, în bună parte datorită legăturilor cu muzica ale rudelor sale.
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut la data de 13 septembrie 1926 în Teiș, lângă Târgoviște, fiind fiul violonistului Nicolae Siminică.[2] În anii 1940 a venit cu familia în București să lucreze pe șantiere. Talentul lui Siminică era înnăscut. Își începuse cântările încă de la vârsta de 8 ani, când colinda casele celor bogați.
În 1933 s-a mutat cu familia la București și în această perioadă a început să învețe în paralel zidăritul, dar și să cânte la vioară de la tatăl său. În 1946 a urmat doi ani de școală de constructori, meseria sa de bază fiind cea de zidar până la jumătatea anilor `50. S-a căsătorit la 18 ani cu Oița și au avut doi copii – Nelu și Trandafir. În 1950 a ajuns șef de șantier.
În 1952 a organizat un taraf și a început să cânte prin localurile bucureștene din Piața Amzei și Piața Sf. Gheorghe.[3] În 1958 a debutat discografic la Electrecord cu piesele „Lelea cu coadele lungi” și „A bre nane, a bre dade”, cu acompaniamentul orchestrei lui Radu Voinescu. În anul 1960, a renunțat să mai lucreze pe șantiere fiindcă era plecat tot mai des pe la nunți si cântări. Între anii 1959-1971 a făcut numeroase înregistrări, transpuse pe discuri de patefon și vinil, cu orchestrele Aurel Gore, Nicolae Băluță, Ion Mărgean și Gheorghe Trandafir. În 1979 a lansat ultimul disc al său, cu taraful lui Nicolae Stan, un vinil cu 10 piese intitulat „Inel, inel de aur”.
A colaborat cu alți artiști ai vremii, precum Maria Tănase, Fărâmiță Lambru sau Gabi Luncă. A fost primul cântăreț care a înregistrat pentru prima dată muzica lăutărească în limba romani.[3]
Decesul
[modificare | modificare sursă]Pe 27 noiembrie 1979 artistul a fost găsit mort în apartamentul său din Calea Griviței, din București. După ce a cântat o noapte la o nuntă, inima sa a încetat să mai bată. S-a stins din viață la vârsta de 53 de ani, în urma unui infarct. A fost înmormântat în Cimitirul Herăstrău, din București. Nu s-au păstrat articole, cărți sau interviuri cu Dona Dumitru Siminică.
Discografie
[modificare | modificare sursă]Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Romilor, Partida (). „Personalităţi rome din spaţiul geografic românesc | Asociatia Partida Romilor Pro-Europa”. Accesat în .
- ^ a b Romilor, Partida (). „Dona Dumitru Siminică, cunoscut solist vocal de muzică lăutărească | Asociatia Partida Romilor Pro-Europa”. Accesat în .
- ^ a b Românesc, Folclor (). „Dona Dumitru Siminică – Biografie | Folclor Românesc” (în engleză). Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Vasilescu, Costel: Anii de glorie ai muzicii lăutărești, Editura Eikon, București, 2015 ISBN 978-606-711-395-2
- ***: Comori ale muzicii lăutărești. Dona Dumitru Siminică – Moșule te-aș întreba (bookletul CD-ului), Electrecord, București, EDC 932
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Siminică, la înregistrări cu șatra după el[nefuncțională], 28 iunie 2004, Irina Munteanu, Jurnalul Național
- Dona Dumitru Siminică - Discogs
