Sari la conținut

Dona Dumitru Siminică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dona Dumitru Siminică
Date personale
NăscutRomânia 13 septembrie 1926, Târgoviște
Târgoviște, Dâmbovița, România Modificați la Wikidata
DecedatRomânia 27 noiembrie 1979, București
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecântăreț, violonist
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Gen muzicalMuzică lăutărească
Instrument(e)Vioară
Case de discuriElectrecord
Discografie
Listă completăDiscografia lui Dona Dumitru Siminică  Modificați la Wikidata

Dona Dumitru Siminică (n. , Târgoviște, Dâmbovița, România – d. , București, România) a fost un solist vocal român, de etnie romă.[1][2] Este descendent dintr-o mare familie de instrumentiști de muzică lăutărească, el fiind acela care a impus numele familiei pe scene, atât pe plan național cât și internațional, în bună parte datorită legăturilor cu muzica ale rudelor sale.

S-a născut la data de 13 septembrie 1926 în Teiș, lângă Târgoviște, fiind fiul violonistului Nicolae Siminică.[2] În anii 1940 a venit cu familia în București să lucreze pe șantiere. Talentul lui Siminică era înnăscut. Își începuse cântările încă de la vârsta de 8 ani, când colinda casele celor bogați.

În 1933 s-a mutat cu familia la București și în această perioadă a început să învețe în paralel zidăritul, dar și să cânte la vioară de la tatăl său. În 1946 a urmat doi ani de școală de constructori, meseria sa de bază fiind cea de zidar până la jumătatea anilor `50. S-a căsătorit la 18 ani cu Oița și au avut doi copii – Nelu și Trandafir. În 1950 a ajuns șef de șantier.

În 1952 a organizat un taraf și a început să cânte prin localurile bucureștene din Piața Amzei și Piața Sf. Gheorghe.[3] În 1958 a debutat discografic la Electrecord cu piesele „Lelea cu coadele lungi” și „A bre nane, a bre dade”, cu acompaniamentul orchestrei lui Radu Voinescu. În anul 1960, a renunțat să mai lucreze pe șantiere fiindcă era plecat tot mai des pe la nunți si cântări. Între anii 1959-1971 a făcut numeroase înregistrări, transpuse pe discuri de patefon și vinil, cu orchestrele Aurel Gore, Nicolae Băluță, Ion Mărgean și Gheorghe Trandafir. În 1979 a lansat ultimul disc al său, cu taraful lui Nicolae Stan, un vinil cu 10 piese intitulat „Inel, inel de aur”.

A colaborat cu alți artiști ai vremii, precum Maria Tănase, Fărâmiță Lambru sau Gabi Luncă. A fost primul cântăreț care a înregistrat pentru prima dată muzica lăutărească în limba romani.[3]

Pe 27 noiembrie 1979 artistul a fost găsit mort în apartamentul său din Calea Griviței, din București. După ce a cântat o noapte la o nuntă, inima sa a încetat să mai bată. S-a stins din viață la vârsta de 53 de ani, în urma unui infarct. A fost înmormântat în Cimitirul Herăstrău, din București. Nu s-au păstrat articole, cărți sau interviuri cu Dona Dumitru Siminică.

  1. ^ Romilor, Partida (). „Personalităţi rome din spaţiul geografic românesc | Asociatia Partida Romilor Pro-Europa”. Accesat în . 
  2. ^ a b Romilor, Partida (). „Dona Dumitru Siminică, cunoscut solist vocal de muzică lăutărească | Asociatia Partida Romilor Pro-Europa”. Accesat în . 
  3. ^ a b Românesc, Folclor (). „Dona Dumitru Siminică – Biografie | Folclor Românesc” (în engleză). Accesat în . 
  • Vasilescu, Costel: Anii de glorie ai muzicii lăutărești, Editura Eikon, București, 2015 ISBN 978-606-711-395-2
  • ***: Comori ale muzicii lăutărești. Dona Dumitru Siminică – Moșule te-aș întreba (bookletul CD-ului), Electrecord, București, EDC 932

Legături externe

[modificare | modificare sursă]