Ernesto Sábato

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Ernesto Sábato
ErnestoSabato001.JPG
Date personale
Nume la naștereErnesto Roque Sabato Modificați la Wikidata
Născut24 iunie 1911
Rojas⁠(en), Provincia Buenos Aires, Argentina
Decedat30 aprilie 2011(2011-04-30) (99 de ani)
Santos Lugares⁠(d), Buenos Aires, Argentina Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (bronșită[1]) Modificați la Wikidata
Frați și surori Arturo Sabato[*][[Arturo Sabato |​]]  Modificați la Wikidata
Copii Mario Sabato[*][[Mario Sabato (regizor de film argentinian)|​]]
Jorge Federico Sabato[*][[Jorge Federico Sabato (politician argentinian)|​]] Modificați la Wikidata
NaționalitateArgentina
CetățenieFlag of Argentina.svg Argentina Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor și eseist
Limbilimba spaniolă[2]  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Națională din La Plata[*]
Universitatea din Paris  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Specie literarăroman și eseu
Opere semnificative Tunelul
Despre eroi și morminte
Abaddón  Modificați la Wikidata
Note
PremiiCavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]
doctor honoris causa por la Universidad de Murcia[*][[doctor honoris causa por la Universidad de Murcia |​]][4]
Premio Internacional Menéndez Pelayo[*][[Premio Internacional Menéndez Pelayo |​]]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Firma-sabato.jpg
Prezență online

Ernesto Sábato (n. ,[5][2][6][7] Rojas⁠(d), Buenos Aires, Argentina – d. ,[5][2][6][7] Santos Lugares⁠(d), Buenos Aires, Argentina) a fost un prozator, eseist, pictor, fizician și romancier argentinian.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în Rojas, un oraș din Argentina, în 1911. Părinții erau doi imigranți italo-albanezi, Juana María Ferrari și Francisco Sábato.

La vârsta de 16 ani, s-a alăturat unor grupuri de anarhiști, apoi de comuniști, dar a înțeles repede că „materialismul dialectic" e o contradicție în termeni, (afirmația îi aparține), iar atunci când, în 1935, a fost trimis la Moscova să studieze doctrina marxist-leninistă, a reușit să „evadeze", „trădând" cauza comunistă și evitând astfel soarta atâtor intelectuali de stânga din afara URSS ce au fost înghițiți de Gulag.

Și-a susținut doctoratul în științe fizico-matematice, apoi a plecat la Paris în anul 1938, unde a lucrat la Laboratorul Curie și s-a apropiat de grupul artiștilor suprarealiști al lui André Breton: Oscar Dominguez, Féret, Marcelle Ferri, Matta, Tristan Tzara.[8] În 1945 a abandonat cercetarea științifică pentru a se dedica în exclusivitate literaturii. Este doctor în fizică și a ținut cursuri de filozofie la Universitatea din La Plata.

Opera literară[modificare | modificare sursă]

A scris variate cărți de eseuri despre om și crizele timpului nostru, și despre sensul activității literare - Oameni și angrenaje, Scriitorul și fantasmele sale, Apologii și respingeri.

Dar cele mai cunoscute sunt fără dubiu cele trei romane: Tunelul (1948), Despre eroi și morminte (1961) și Abaddón, exterminatorul (1974), toate trei fiind traduse în limba română. Sábato a publicat doar patru romane, dar și-a aruncat în foc cea mai mare parte a paginilor scrise, iar ultimul roman l+a publicat la disperarea soției.

Romane[modificare | modificare sursă]

Eseuri[modificare | modificare sursă]

  • Unu și universul, 1945
  • Oameni și angrenaje, 1951
  • Heterodoxia, 1953
  • El caso Sábato. Torturas y libertad de prensa. Carta Abierta al General Aramburu
  • El otro rosto del peronismo, 1956
  • El escritor y sus fantasmas (Scriitorul și fantasmele sale), 1963
  • Tango, discusión y clave
  • Romance de la muerte de Juan Lavalle. Cantar de Gesta, 1965
  • Pedro Henríquez Ureña
  • Tres aproximaciones a la literatura de nuestro tiempo: Robbe - Grillet, Borges, Sartre
  • Eduardo Falú (cu León Benarós)
  • Dialoguri (cu Jorge Luis Borges, editată de Orlando Barone)
  • Los libros y su misión en la liberación e integración de la América Latina, 1978
  • Apologías y rechazos (Apologii și respingeri), 1979
  • Entre la Letra y la Sangre (Între scris și sânge). Conversații cu Carlos Catania, 1995
  • Antes del fin (Înainte de tăcere), 1998
  • La Resistencia, 2000

Premii literare[modificare | modificare sursă]

A primit premiile Miguel de Cervantes și Gabriela Mistral în 1984.

Autobiografie[modificare | modificare sursă]

În anul 1998 și-a publicat autobiografia, Antes del Fin - Înainte de sfârșit, publicată de editura Rao sub titlul Înainte de tăcere. Editura Humanitas a reluat toate romanele publicate de fosta editură Univers, într-o serie de autor „Ernesto Sábato".

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ https://www.nytimes.com/2011/05/02/world/americas/02sabato.html?ref=obituaries  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ Carta abierta de Ernesto Sabato, diciembre 1999.
  4. ^ https://www.um.es/web/universidad/doctores-honoris-causa/ernesto-sabato  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ a b „Ernesto Sábato”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ a b Ernesto Sabato, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  7. ^ a b Ernesto Sabato, SNAC, accesat în  
  8. ^ Ernesto Sábato, Înainte de tăcere, Editura RAO, București, 2008, p. 62

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ernesto Sábato
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Ernesto Sábato.