Ernesto Sábato

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Ernesto Sábato
ErnestoSabato001.JPG
Date personale
Nume la naștereErnesto Roque Sabato Modificați la Wikidata
Născut24 iunie 1911
Rojas⁠(en), Provincia Buenos Aires, Argentina
Decedat30 aprilie 2011(2011-04-30) (99 de ani)
Santos Lugares⁠(d), Buenos Aires, Argentina Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (bronșită[1]) Modificați la Wikidata
Frați și surori Arturo Sabato[*][[Arturo Sabato |​]]  Modificați la Wikidata
Copii Mario Sabato[*][[Mario Sabato (regizor de film argentinian)|​]]
Jorge Federico Sabato[*][[Jorge Federico Sabato (politician argentinian)|​]] Modificați la Wikidata
NaționalitateArgentina
CetățenieFlag of Argentina.svg Argentina[5] Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor și eseist
Limbilimba spaniolă[2]  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Națională din La Plata[*]
Universitatea Harvard
Colegio Nacional Rafael Hernández[*][[Colegio Nacional Rafael Hernández (High School in La Plata, Argentina)|​]]
Activitatea literară
Specie literarăroman și eseu
Opere semnificative Tunelul
Despre eroi și morminte
Abaddón  Modificați la Wikidata
Note
PremiiCavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]
doctor honoris causa por la Universidad de Murcia[*][[doctor honoris causa por la Universidad de Murcia |​]][4]
Premio Internacional Menéndez Pelayo[*][[Premio Internacional Menéndez Pelayo |​]]
Premiul Cervantes  Modificați la Wikidata
Semnătură
Firma-sabato.jpg
Prezență online

Ernesto Sábato (n. ,[6][2][7][8] Rojas⁠(d), Buenos Aires, Argentina – d. ,[6][2][7][8] Santos Lugares⁠(d), Buenos Aires, Argentina) a fost un prozator, eseist, pictor, fizician și romancier argentinian.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în Rojas, un oraș din Argentina, în 1911. Părinții erau doi imigranți italo-albanezi, Juana María Ferrari și Francisco Sábato.

La vârsta de 16 ani, s-a alăturat unor grupuri de anarhiști, apoi de comuniști, dar a înțeles repede că „materialismul dialectic" e o contradicție în termeni, (afirmația îi aparține), iar atunci când, în 1935, a fost trimis la Moscova să studieze doctrina marxist-leninistă, a reușit să „evadeze", „trădând" cauza comunistă și evitând astfel soarta atâtor intelectuali de stânga din afara URSS ce au fost înghițiți de Gulag.

Și-a susținut doctoratul în științe fizico-matematice, apoi a plecat la Paris în anul 1938, unde a lucrat la Laboratorul Curie și s-a apropiat de grupul artiștilor suprarealiști al lui André Breton: Oscar Dominguez, Féret, Marcelle Ferri, Matta, Tristan Tzara.[9] În 1945 a abandonat cercetarea științifică pentru a se dedica în exclusivitate literaturii. Este doctor în fizică și a ținut cursuri de filozofie la Universitatea din La Plata.

Opera literară[modificare | modificare sursă]

A scris variate cărți de eseuri despre om și crizele timpului nostru, și despre sensul activității literare - Oameni și angrenaje, Scriitorul și fantasmele sale, Apologii și respingeri.

Dar cele mai cunoscute sunt fără dubiu cele trei romane: Tunelul (1948), Despre eroi și morminte (1961) și Abaddón, exterminatorul (1974), toate trei fiind traduse în limba română. Sábato a publicat doar patru romane, dar și-a aruncat în foc cea mai mare parte a paginilor scrise, iar ultimul roman l+a publicat la disperarea soției.

Romane[modificare | modificare sursă]

Eseuri[modificare | modificare sursă]

  • Unu și universul, 1945
  • Oameni și angrenaje, 1951
  • Heterodoxia, 1953
  • El caso Sábato. Torturas y libertad de prensa. Carta Abierta al General Aramburu
  • El otro rosto del peronismo, 1956
  • El escritor y sus fantasmas (Scriitorul și fantasmele sale), 1963
  • Tango, discusión y clave
  • Romance de la muerte de Juan Lavalle. Cantar de Gesta, 1965
  • Pedro Henríquez Ureña
  • Tres aproximaciones a la literatura de nuestro tiempo: Robbe - Grillet, Borges, Sartre
  • Eduardo Falú (cu León Benarós)
  • Dialoguri (cu Jorge Luis Borges, editată de Orlando Barone)
  • Los libros y su misión en la liberación e integración de la América Latina, 1978
  • Apologías y rechazos (Apologii și respingeri), 1979
  • Entre la Letra y la Sangre (Între scris și sânge). Conversații cu Carlos Catania, 1995
  • Antes del fin (Înainte de tăcere), 1998
  • La Resistencia, 2000

Premii literare[modificare | modificare sursă]

A primit premiile Miguel de Cervantes și Gabriela Mistral în 1984.

Autobiografie[modificare | modificare sursă]

În anul 1998 și-a publicat autobiografia, Antes del Fin - Înainte de sfârșit, publicată de editura Rao sub titlul Înainte de tăcere. Editura Humanitas a reluat toate romanele publicate de fosta editură Univers, într-o serie de autor „Ernesto Sábato".

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ https://www.nytimes.com/2011/05/02/world/americas/02sabato.html?ref=obituaries  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ Carta abierta de Ernesto Sabato, diciembre 1999.
  4. ^ https://www.um.es/web/universidad/doctores-honoris-causa/ernesto-sabato  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ Otros ataques repudiables (în spaniolă) 
  6. ^ a b „Ernesto Sábato”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ a b Ernesto Sabato, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  8. ^ a b Ernesto Sabato, SNAC, accesat în  
  9. ^ Ernesto Sábato, Înainte de tăcere, Editura RAO, București, 2008, p. 62

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ernesto Sábato
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Ernesto Sábato.