Ernesto Sábato

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ernesto Sábato
ErnestoSabato001.JPG
Ernesto Sábato, 1972.
Date personale
Nume la naștere Ernesto Sabato Ferrari
Născut 24 iunie 1911
Rojas (Buenos Aires)
Decedat 30 aprilie 2011(2011-04-30) (100 de ani)
Santos Lugares[*], Argentina
Copii Mario Sábato[*]
Jorge Federico Sabato[*]
Naționalitate Argentina
Cetățenie Argentina, Spania
Ocupație scriitor și eseist
Limbi Limba spaniolă[2]
Studii Universitatea Națională din La Plata[*]
Activitatea literară
Specie literară roman și eseu
Opere semnificative Tunelul, Despre eroi și morminte, Abaddón
Note
Premii Premiul Cervantes (1984)
Jerusalem Prize[*] (1989)
Firma-sabato.jpg

Ernesto Sábato (n. 24 iunie 1911 - d. 30 aprilie 2011) a fost un prozator și romancier latino-american.

S-a născut în Rojas, un oraș din Argentina, în 1911. Părinții erau doi imigranți italo-albanezi, Juana María Ferrari și Francisco Sábato.

La vârsta de 16 ani, s-a alăturat unor grupuri de anarhiști, apoi de comuniști, dar a înțeles repede că „materialismul dialectic" e o contradicție în termeni, (afirmația îi aparține), iar atunci când, în 1935, a fost trimis la Moscova să studieze doctrina marxist-leninistă, a reușit să „evadeze", „trădând" cauza comunistă și evitând astfel soarta atâtor intelectuali de stânga din afara URSS ce au fost înghițiți de Gulag.

Și-a susținut doctoratul în fizică, apoi a plecat la Paris, unde a lucrat la Laboratorul Curie și s-a apropiat de grupul artiștilor suprarealiști. În 1945 a abandonat cercetarea științifică pentru a se dedica în exclusivitate literaturii. Este doctor în fizică și a ținut cursuri de filozofie la Universitatea din La Plata.

Opera literară[modificare | modificare sursă]

A scris variate cărți de eseuri despre om și crizele timpului nostru, și despre sensul activității literare - Oameni și angrenaje, Scriitorul și fantasmele sale, Apologii și respingeri.

Dar cele mai cunoscute sunt fără dubiu cele trei romane: Tunelul (1948), Despre eroi și morminte (1961) și Abaddón, exterminatorul (1974), toate trei fiind traduse în limba română. Sábato a publicat doar patru romane, dar și-a aruncat în foc cea mai mare parte a paginilor scrise.

Romane[modificare | modificare sursă]

Eseuri[modificare | modificare sursă]

  • Unu și universul, 1945
  • Oameni și angrenaje, 1951
  • Heterodoxia, 1953
  • El caso Sábato. Torturas y libertad de prensa. Carta Abierta al General Aramburu
  • El otro rosto del peronismo, 1956
  • El escritor y sus fantasmas (Scriitorul și fantasmele sale), 1963
  • Tango, discusión y clave
  • Romance de la muerte de Juan Lavalle. Cantar de Gesta, 1965
  • Pedro Henríquez Ureña
  • Tres aproximaciones a la literatura de nuestro tiempo: Robbe - Grillet, Borges, Sartre
  • Eduardo Falú (cu León Benarós)
  • Dialoguri (cu Jorge Luis Borges, editată de Orlando Barone)
  • Los libros y su misión en la liberación e integración de la América Latina, 1978
  • Apologías y rechazos (Apologii și respingeri), 1979
  • Entre la Letra y la Sangre (Între scris și sânge). Conversații cu Carlos Catania, 1995
  • Antes del fin (Înainte de tăcere), 1998
  • La Resistencia, 2000

Premii literare[modificare | modificare sursă]

A primit premiile Miguel de Cervantes și Gabriela Mistral în 1984.

Autobiografie[modificare | modificare sursă]

În anul 1998 și-a publicat autobiografia, Antes del Fin - Înainte de sfârșit, publicată de editura Rao sub titlul Înainte de tăcere. Editura Humanitas a reluat toate romanele publicate de fosta editură Univers, într-o serie de autor „Ernesto Sábato".

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Carta abierta de Ernesto Sabato, diciembre 1999.
  2. ^ "Ernesto Sábato", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ernesto Sábato
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Ernesto Sábato.