Dan Andrei Aldea

Dan Andrei Aldea
Date personale
Născut	9 martie 1950 București, România
Decedat	18 ianuarie 2020 (69 de ani) Fântâna Doamnei, Nicolae Bălcescu, Călărași, România
Cauza decesului	cauze naturale (infarct miocardic)
Cetățenie	România
Ocupație	compozitor cântăreț chitarist claviaturist[*]​ muzician
Limbi vorbite	limba română limba germană limba engleză
Activitate
Studii	Universitatea Națională de Muzică București
Gen muzical	rock
Instrument(e)	chitară flaut dulce instrument cu claviatură voce[*]​ vioară
Case de discuri	Electrecord Jurnalul Național[*]​
Prezență online
Internet Movie Database

Dan Andrei Vladimir Aldea (n. 9 martie 1950, București, România – d. 18 ianuarie 2020, Fântâna Doamnei, Nicolae Bălcescu, Călărași, România) a fost un cântăreț, multi-instrumentist (chitară, vioară, claviatură, blockflöte, muzicuță, chitară bas), aranjor și compozitor român.

A fost liderul formației Sfinx în anii '70. În 1981, s-a stabilit în Occident (mai întâi în Belgia, apoi în Germania), unde lucra ca muzician dedicat studioului de înregistrări. În 2014, Dan Andrei Aldea a revenit în România, după 33 de ani petrecuți în Germania.

Studii

Începe studiul pianului încă din copilărie, de la vârsta de patru ani, apoi, doi ani, mai târziu, vioara. A absolvit, în 1968, Liceul de muzică „George Enescu” din București, după care a fost admis în toamna aceluiași an în Conservatorul „Ciprian Porumbescu”. Aldea fusese primit în formația Sfinx de puțin timp și a fost exmatriculat pentru că nu s-a prezentat câteva luni de zile la școală, timp în care a dobândit cunoștințe de chitară. În toamna lui 1969 va susține din nou examenul de admitere și promovează în 1973 secția vioară, la clasa lui Dan Cumpătă.

Biografie

Începuturi și intrarea în formația Sfinx

Studiază în paralel muzica clasică și muzica rock; face parte din mai multe formații, precum: Dacicus, Memphis. 1968 îl găsește pe Aldea alături de bateristul Marian Toroimac, după ce ambii părăsiseră Memphis, încercând să intre în formația Sfinx a lui Corneliu „Bibi” Ionescu.

Plecat pentru câteva luni de zile, Aldea cântă în formația lui Cornel „Muzicuță” Ionescu, Cărăbuș '68, iar în toamna lui 1969 se înscrie din nou în Conservator. Între timp, Toroimac rămâne cu Sfinx; Aldea revine în formația Sfinx cu o experiență mai bogată decât cu un an mai devreme și se impune ca lider al ei, transformând-o în una dintre cele mai de succes formații românești de rock progresiv. Paralel cu activitatea de grup, Aldea este și o permanentă prezență solistică în diferite formule de popularizare a muzicii: imprimă, la Electrecord, cu Super Sax Grup - Dan Mîndrilă, diferite piese la Radio și televiziune.

Anii '70

În România, a participat ca solist vocal, instrumentist, compozitor sau aranjor pentru câteva sute de piese, sub nume propriu sau în ajutorul altor muzicieni. A abordat o paletă stilistică largă, pe care a extins-o cu atât mai mult după stabilirea sa în Germania: muzică clasică, blues, rock, reggae, pop-rock, folk, jazz, country. Este considerat unul dintre cei mai creativi chitariști români, fiind apreciat și ca un bun tehnician („seria” chitariștilor solo care au studiat mai întâi vioara îi cuprinde și pe Mugur Winkler, Sorin Chifiriuc, sau pe mai tânărul George Dimitriu).

Aldea a scris și interpretat cu Sfinx piese precum: „Șir de cocori”, „Om bun”, albumul-concept „Zalmoxe” (pe versurile poetului Alexandru Basarab), piesele „Din nou acasă”, „Fetele albine” ș.a. A participat, în calitate de compozitor sau instrumentist, la înregistrarea discurilor unor artiști ca Dida Drăgan, Anda Călugăreanu, Mircea Vintilă, Vali Sterian.

Într-un interviu luat de George Stanca în 1973, Aldea își exprima nemulțumirea cu privire la imposibilitatea formațiilor românești să concerteze pe marile scene din străinătate:

“ Atâta timp cât formații ca Locomotiv GT sau Sirius din Ungaria, Ialla din U.R.S.S. ori Ceslaw Niemen din Polonia pot da concerte și în alte țări, chiar dacă valoric nu ne depășesc, nouă nu ne mai rămâne decât să ne mulțumim cu ceea ce ni se oferă – cântatul într-un local, eventual din străinătate. Mă doare mult faptul că mari trupe ca Emerson, Lake and Palmer sau Johnny Winter au ocazia să prezinte lumii pop-ului prelucrări după folclorul nostru, în timp ce noi nu putem face acest lucru deși suntem români ”

Dan Aldea a fost implicat și în lumea teatrului și filmului, scriind muzică de scenă, dar și coloana sonoră pentru filmul Nunta de piatră (1972, în colaborare cu Dorin Liviu Zaharia). Pentru scenă, a scris singur sau cu ajutorul celorlalți membri Sfinx, muzica spectacolelor Suferințele tânărului W (Goethe), Elisabeta I, A douăsprezecea noapte (Shakespeare). Din muzica acestuia din urmă a rămas celebru „Cântecul bufonului”, cunoscut astăzi publicului și prin alte interpretări. Colaborează cu Animafilm, scriind muzica pentru scurt-metrajul Icar, care a câștigat multe premii internaționale.

Plecarea

În 1981, cu ocazia unui contract cu formația în Belgia, Dan Aldea nu mai revine în țară și cere drept de azil politic. Se va stabili la München, Germania, unde își construiește un studio de înregistrări numit, Dan's Own. Se specializează pe activitățile corespunzătoare (aranjor, instrumentist de studio).

Într-un interviu acordat lui Nelu Stratone în 2002, Aldea a surprins prin afirmațiile sale radicale în privința Sfinx, afirmând că sfârșitul formației a fost prefigurat încă din 1972, la plecarea lui Toroimac. După turneul cu Zalmoxe, încheiat în 1979, relațiile în interiorul formației s-au răcit foarte tare, iar Nicolae Enache, singurul membru al formației mai apropiat de Aldea, a părăsit formația pentru alte proiecte. Totuși, cu doar câteva luni înainte de ruptură, formația a oferit ascultătorilor două mini-discuri reușite, amintind de sonoritatea formației din perioada de apogeu (jumătatea anilor '70). Aldea a declarat, în același interviu, că plecarea sa din 1981 nu a fost o decizie de moment, ci o hotărâre asumată de câțiva ani.

Deși după 1989 a fost invitat în nenumărate rânduri să reînființeze formația, Aldea a refuzat de fiecare dată. Iată ce spunea într-un interviu:

“ ...scopul meu este de a deveni un muzician complet și competent care să poată comunica cu alții în aceeași direcție. Orgoliul de a sta în centrul atenției nu îl am și doresc mai degrabă să stau în spatele consolei într-un studio de înregistrări, să coordonez munca și să mă bucur de rezultatele acesteia. ”

Decesul

Dan Andrei Aldea a murit, la vârsta de 69 de ani, în data de 18 ianuarie 2020, în urma unui atac de cord.

Discografie

În România

• Zece arici / Noi nu ne temem, 1979

Bibliografie

• Caraman Fotea, Daniela și Nicolau, Cristian (1999). Dicționar rock, pop, folk, pag. 18-19, 437-439. Editura Humanitas, București. ISBN 973-28-0910-8
• Ionescu, Doru (2005). Timpul chitarelor electrice. Jurnal de călătorie în arhiva TVR, ediția 1, Editura Humanitas Educational, București. ISBN 973-689-063-5
• Stratone, Nelu. Interviu cu Dan Aldea, publicat în revista „Art&Roll” (2002) și reprodus pe site-ul silpres.3x.ro
• Plămădeală, Mihai. Recenzia albumului Zece arici înamorați/Noi nu ne temem, articol publicat pe site-ul Muzici și faze Arhivat în 10 iunie 2023, la Wayback Machine. (2 februarie 2005)
• Discografia Sfinx Arhivat în 4 iulie 2007, la Wayback Machine. propusă de muzicianul Dan Rădulescu

Legături externe

• Site-ul oficial al lui Dan Aldea Arhivat în 7 iulie 2007, la Wayback Machine.
• Dan Andrei Aldea - Replica Radio Arhivat în 29 octombrie 2013, la Wayback Machine.
• Interviu acordat in exclusivitate pentru Mondo News Arhivat în 15 mai 2009, la Wayback Machine., 25 august 2008
• - Identitatea unui Om Bun Arhivat în 1 martie 2012, la Wayback Machine. 3 nov 2008, artasunetelor.ro