Aurel Mihailopol

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Aurel Mihailopol
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Decedat (54 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Ocupațiefotograf Modificați la Wikidata
Judecata de Apoi (anii şaptezeci).

Aurel Mihailopol (n. 7 iulie 1928 – d. 5 decembrie 1982) a fost un fotograf român. Este considerat unul dintre cei mai talentați fotografi din anii regimul socialist în România.[judecată de valoare] A fost cunoscut în epocă și ca „Fotograful desculț”, poreclă primită pentru nonconformismul său.[2]

Activitate[modificare | modificare sursă]

Mihailopol a lucrat timp de mulți ani la revistaFlacăra”, realizând reportaje alături de jurnalistul Tudor Octavian, iar mai apoi la revista „Cinema”. A fost distins cu mai multe premii internaționale de fotografie.[2]

Cele mai multe fotografii executate de Mihailopol poartă titluri, la baza cărora se află de regulă o metaforă. Apropiații amintesc de obiceiul fotografului de a-și atârna aparatul la gât de dimineață, înaintea oricărei alte activități.

Implicare politică[modificare | modificare sursă]

Fotograful a fost membru al Partidului Comunist Român, statut care i-a fost însă retras la momentul semnării apelului dat de Paul Goma în 1977. A fost dat afară și de la locul de muncă, pe atunci revista „Cinema”.[3] Mihailopol a fost sprijinit mai apoi de ministrul Culturii, de politicianul Ștefan Andrei și de poetul Adrian Păunescu.

Viața particulară[modificare | modificare sursă]

În copilărie, dorea să devină aviator, gând descurajat de mama lui din pricina riscurilor presupuse de meserie.

A trăit alături de actrița Rodica Mandache; au avut împreună o fiică, regizoarea Diana Mihailopol. Fata avea cinci ani când tatăl ei a murit; temându-se de reacția ei, mama nu i-a spus acest lucru fetei decât cu un an mai târziu. Aurel Mihailopol a murit din cauza unui cancer la plămân la vârsta de 54 de ani. În epocă, s-a spus că a fost iradiat de către Securitate, afirmația dovedindu-se ulterior nefondată – moartea a fost cauzată mai curând de pasiunea fotografului pentru fumat.[2]

Cărți publicate[modificare | modificare sursă]

  • Sărut mâna, coniță, a venit fotografu' (memorii)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Aurel Mihailopol, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  2. ^ a b c Popa, Stăpânul norilor și viața lui
  3. ^ Păunescu, Andrei (2000). 1001 personalități românești. Adrian Păunescu, articol publicat pe site-ul inforomania.ro

Legături externe[modificare | modificare sursă]


SFINX
Personal
Membri marcanți Octav ZemličkaCorneliu „Bibi” IonescuIdu BarbuDan Andrei AldeaMarian ToroimacMișu CerneaDan BădulescuNicolae EnacheSorin ChifiriucDoru Apreotesei
Alți membri Cristian ValicaPetre IordacheSergiu ZagardanAdrian IvanițchiToni NiculescuSilviu HeraIon Cristian „Călare”Doru DonciuEdwin SurinMircea RomcescuCrina MardareZoia AlecuFlorin OchescuMihai ComanAdrian OrdeanCristi RusDoru Căplescu
Soliști și invitați Cornel „Muzicuță” IonescuMira MorenoGil DobricăDida DrăganLaurențiu Cazan
Textieri Virgil CarianopolPetre GottCristiana M. IoanAlexandru Basarab (Adrian Hoajă)Diana TurconiAlexandru AndrieșMarian Odangiu
Echipa tehnică Theodor NegrescuSandu GrosuIulia Maria CristeaAurel MihailopolAlexandru Andrieș
Discografie
Discuri single Șir de cocori–Languir me fais (1972) • Focuri vii–'49-'50 (1981)
Discuri EP Coborîse primăvara–Ziua ta–Fiii soarelui–Peste vârfuri (1974) • Din nou acasă–Zmeul–Fetele albinele (1980)
Albume Lume albă (1975) • Zalmoxe (1979) • Sfinx (Albumul albastru) (1984)
Alte apariții Glas de păduri–Trepte de lumină (cu Dida Drăgan, 1975) • Zece arici înamorați–Noi nu ne temem (Aldea solo, 1979)
Formații rock 4 (compilație, 1980) • Club A (compilație în concert, 1981) • Club A – The Best Of (compilație, 1999)
Alte subiecte
Piese needitateVideografieBibsynthesizerScândura muzicalăSfinx Experience
Categorie