Nunta de piatră

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Nunta de piatră
Nunta de piatră.jpg
RegizorMircea Veroiu/Dan Pița
SunetGeorghe Marai
MuzicaDorin Liviu Zaharia/Dan Andrei Aldea
DistribuțieLeopoldina Bălănuță
Premiera  Modificați la Wikidata
Durata90 min.
ȚaraFestivalul de Film de la Cannes
(Franța)
Limba originalăromână
Prezență online
Internet Movie Database

Nunta de piatră este cel mai important film al cuplului Mircea Veroiu/Dan Pița, Nunta de piatră, 1973, este format din două mediu-metraje. Acțiunea filmului se petrece în Roșia Montană la începutul anilor 1900.[1]

Mediu-metrajul Fefeleaga (Mircea Veroiu), după povestirea omonimă de Ion Agârbiceanu[2] surprinde prin sobrietate și prin esențializare, fiind distins (împreună cu La o nuntă, semnat de Dan Pița) cu „Diploma de onoare” la Festivalul internațional al filmului, Cannes, 1972 și cu premiu Oscar-ex aequo la Festivalul filmului pentru artă cinematografică, Ciudad de Panama, („Cea mai bună imagine”, Iosif Demian și „Cel mai bun rol secundar feminin”, Leopoldina Bălănuță).[3]

„Fefeleaga” este un film sobru, expresiv, ce demonstreaza capacitatea de esențializare și deschidere spre universalitate cu respectarea culorii locale. Femeia, zilnic urcând și coborând muntele abrupt și stâncos, făcând parcă împreună cu mârțoaga o unică ființă a suferinței.

Cu o culoare locală exemplară – universul țărănesc, tradițional, filmul se deschide cu generozitate universalității prin exprimare și prin valoarea lui estetică. Ca urmare ambele mediu-metraje au fost achiziționate de Muzeul de Artă Modernă din New York.[4][5]

Prin acest film Mircea Veroiu se definește ca fiind un regizor care crede în puterea imaginii, avându-i la imagine pe Iosif Demian și la montaj pe Dan Naum, ne propune aici un realism simbolic, de dimensiuni mitice, deși conține elemente de suprarealism.

Mediu-metrajul Ca la nuntă, după povestirea cu același nume a lui Ion Agârbiceanu, reprezintă debutul regizorului Dan Pița în filmul de ficțiune. Ca stil, constituie împreună cu mediu-metrajul lui Mircea Veroiu, „Fefeleaga”, o unitate ușor contrastantă. Dacă universul uman este identic, acela al unei ruralități tradiționale – la Dan Pița adusă mai spre vremurile noastre –, aici tragicul se exprimă prin umor și ironie. Pretextul filmului este o nuntă, taina nunții fiind tratată în ton grotesc, prin incompatibilitatea mirilor.

Filmul ne propune o incursiune în aspectele stranii, misterioase, inefabile, ale vieții, ale lumii, o constantă a filmelor lui Dan Pița. Deznodământul, cu aspect deopotrivă fericit și nefericit, este pregătit minuțios, gradat, printr-un limbaj al înțelegerii din priviri, din gesturi. Deși ceremonialul religios al cununiei nu apare, ci numai aspectul lui lumesc.

O altă constantă a poeticii lui Dan Pița este destrămarea falselor mituri, cu ajutorul umorului și ironiei. Și Dan Pița practică un stil îngrijit, și el folosește o simbolistică foarte variată și bogată.

Sunetul și tacerea joacă un rol important în acest film întrucât ajută la redarea stărilor de tensiune, tristețe, deznădejde pe care personajele le trăiesc pe parcursul filmului. De sunet s-a ocupat Georghe Marai, iar muzica este de Dorin Liviu Zaharia și Dan Andrei Aldea.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Agenda LiterNet › Marian Rădulescu: Poezia unei lumi tragice - Nunta de piatră”. LiterNet.ro. Accesat în . 
  2. ^ „Nunta de piatra (Nunta de piatra) 1972 Videofil.ro”. videofil.ro. Accesat în . 
  3. ^ „Capodopera "Nuntă de piatră", în proiecție specială la Cluj”. www.buzznews.ro. Accesat în . 
  4. ^ „ICR NY”. icrny.org. Accesat în . 
  5. ^ „The Stone Wedding Reviews & Ratings - IMDb”. IMDb. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]