George Stanca

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
George Stanca
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Buftea, România[1] Modificați la Wikidata
Decedat (71 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România[1] Modificați la Wikidata
PărințiNicolae Stanca și Anica Crăciun
NaționalitateRomân
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
StudiiLiceul Doamna Stanca din București
Institutul de Construcții București
Activitatea literară
Operă de debutCaietul debutanților (Editura Albatros, 1979)

George Stanca (n. ,[1] Buftea, România[1] – d. ,[1] București, România[1]) a fost un poet și publicist român.[2] Este fiul Anișoarei (născută Crăciun) și al lui Nicolae Stanca, economist.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Părinții săi erau Nicolae Stanca, economist, și Anișoara (născută Crăciun).

Între 1954-1961 a urmat școala elementară în Giulești Sârbi, cartier aflat la marginea Bucureștiului, raionul Gheorghe Gheorghiu Dej.

Primele încercări literare se adresează revistelor „Cravata roșie”, „Luminița” și încercările lui de a-și publica versurile.

1961-1965 Liceul Doamna Stanca din București.

1965-1973 Absolvent al Institutului de Construcții București, obținând diploma de inginer.

În timpul studenției a fost solistul vocal al formației rock Odeon.

Din 1970 a lucrat pe șantierul Chiajna, la un depozit legume fructe, ulterior la prefabricate (Vitan-Bârzești și Militari BCA), investiții (IAPI Turism București), sistematizare teritoriu (arhitect-șef al sectorului 6 București), proiectare (inginer principal ICRAL Cotroceni) până în ziua revoluției din 1989.

Cariera literară și artistică evoluează în paralel cu cea de inginer.

1971 Debut ca publicist în revista „Săptămâna” lui Barbu, fiind titular al unei rubrici de muzică pop-rock-ușoară și devenind „comentator muzical” cum îi plăcea să se numească, nu cronicar.

1972 Colaborează la Săptămâna lui Barbu

1971-1972 Colaborator „Contemporanul”, „Scînteia Tineretului”

1973-1975 Redactor „Flacăra”, membru fondator alături de Adrian Păunescu și Dorin Tudoran, șef pagină muzicală, secretar muzical al Cenaclului Flacăra și reporter.

A condus și realizat pagina de „muzică tânără”, termen statuat de el pentru a evita indicațiile cenzurii care numea pop-ul, rock-ul și folk-ul „muzică ușoară”. În calitatea de secretar muzical de cenaclu, a fost cel care i-a descoperit/adus pe Mircea Vintilă, Dan Chebac, Adriana Aush, Radu Gheorghe, Mihai Diaconescu alias Anghel Mora și alții.

Tot la Flacăra, în paralel, și-a găsit și o preocupare „serioasă”, de care s-a îndrăgostit pe viață și pe care nu a părăsit-o niciodată: reportajul.

În decembrie 2013, Gheorghe Stanca, cunoscut în mediul literar sub pseudonimul Ghenadi Strungar, a fost condamnat la un an cu suspendare pentru pentru plagiat deoarece și-a însușit în mod ilicit traducerea romanului Jurnal de Lev Tolstoi, tradus de fapt din limba rusă de Janina Ianoși.[3] Gheorghe Stanca este primul român condamnat la închisoare pentru plagiat.[4]

Opera[modificare | modificare sursă]

  • „Tandrețe maximă”, Editura Albatros, București, 1981, versuri, lector Gabriela Negreanu
  • „Poeme pricinoase”, Editura Eminescu, București, 1983, versuri, lector Daniela Crăsnaru
  • „Excursie cu liftul”, Editura Albatros, București, 1988, versuri lector Domnița Ștefănescu
  • „Angel radios”, Editura Giuleștino, prefață de Ion Cristoiu, București, 1994, versuri, selecție Radu G.Țeposu
  • „Un an sub Ciorbea”, Editura Giuleștino, București, 1998, pamflete politice
  • „De la marea schimbare la marea dezamăgire”, Editura Giuleștino, București, 2001, pamflete politice,
  • „Stare de gr(e)ație”, Editura Giuleștino, prefață de Eugen Simion, postfață de Ion Rotaru, București, 2001, versuri
  • „Ești mică, Bocșă”, Editura Giuleștino. București, 2001 (în colaborare cu Lena Stanca), colinzi, cântece, redactor Lena Boldea
  • „Giuleștina și ai mei,” Editura Giuleștino, București, 2003, cronici și pamflete de sport, redactor Lena Boldea
  • „Piese neterminate pentru o vioară dezacordată”, Editura Cartea Românească, București, 2004, nuvele, redactor Mădălina Ghiu, prefață Dan Cristea
  • „Eu vă sfidez pe toți”, Editura Paralela 45, Pitești, 2004, eseuri consumculturale, redactor Lucian Pricop, prefață Bogdan Ghiu
  • istoria Presei, Pamfil Șeicaru, îngrijitorul ediției, Editura Paralela 45, Pitești, redactor Lucian Pricop
  • Angel Radios (Beaming Angel), Editura Paralela 45, Pitești, 2008, ediție bilingvă româno-engleză, traducere Maria Muguraș Petrescu
  • Angel Radios (Angel Radieux), Editura Călăuza, Deva, 2010, ediție bilingvă româno-franceză, traducere Maria Muguraș Petrescu
  • ”Epistolar”, București, Editura Adevărul, București, 2011, scrisori
  • ”Șantajul și etajul. Pamfil Șeicaru între legendă și adevăr”, Editura Adevărul, București, 2012, Teza de doctorat
  • "Erotikon", Editura Niculescu, București, 2011, versuri, prefață Al.Cistelecan
  • ”Cu tandrețe maximă”, Editura Princeps, Iași, 2013, Opera poetică, Ediție critică realizată de Lena Boldea Stanca, prefață de Daniel Corbu,
  • ”Pionier în pop, rock, folk”, Editura Semne, București, 2017, articole de muzică, redactor Lena Boldea Stanca
  • ”Un corp scufundat într-un lichid” Editura Semne, București, 2017, versuri, redactor Lena Boldea Stanca
  • "Reporter de profesie", Editura Semne, București, 2018, reportaje, însemnări, jurnale, interviuri, portrete în aqua-forte, redactor Lena Boldea Stanca
  • --Prezent ca personalitate în Who's Who în România, O istorie a literaturii române-Ion Rotaru, Istoria literaturii române - Dumitru Micu, Istoria  literaturii române de azi pe mâine (1944-1989) Marian Popa, Dicționarul Scriitorilor Români-Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Dicționarul biografic al scriitorilor români - Aurel Sasu, Istoria tragică -grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, 1993, Radu G. Țeposu, Dicționarul personalitaților secolului XX- , Pornind de la un vers-Traian T.Coșovei, Șarpele cu clopoței furați -Dan David, în calitate de poet; Dicționar de Rock-Pop-Folk - Daniela Caraman-Fotea și Cristian Nicolau, în calitate de comentator de muzică rock.  


Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h George Stanca a murit! Cunoscutul ziarist avea 71 ani, Libertatea, , accesat în  
  2. ^ Alexandra Constanda (), „A murit George Stanca. Scriitorul avea 71 de ani”, Adevărul, accesat în  
  3. ^ „George Stanca, Condamnat Pentru Plagierea Unei Traduceri Apărute La Adevărul Holding”, Paginademedia.ro, accesat în  
  4. ^ Petrișor Cană (), „PREMIERĂ ÎN JUSTIȚIE. Publicistul George Stanca a fost CONDAMNAT LA ÎNCHISOARE PENTRU PLAGIAT”, Evenimentul zilei, accesat în  

Legături externe[modificare | modificare sursă]