Virgil Carianopol

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Virgil Carianopol
Virgil Carianopol.jpg
Date personale
Născut 29 martie 1908(1908-03-29)
Caracal, Olt
Decedat (76 de ani)
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupație poet Modificați la Wikidata
Activitate
Limbi limba română  Modificați la Wikidata

Virgil Carianopol (n. 29 martie 1908, Caracal - d. 6 aprilie 1984, București) a fost un poet român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

După ce a urmat primii ani de școală la Caracal (1916-1922), s-a înscris la o școală militară de artificieri din București (1924-1930). Între 1934 și 1938 a audiat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București. A lucrat ca salariat civil în diferite servicii ale armatei. Din 1956 până în 1963 a făcut închisoare politică la Aiud și Periprava.[1]

Virgil Carianopol a colaborat la revista "Viața literară", condusă de George Murnu, revistă la care colabora masiv și Radu Gyr, sub pseudonimul Tartacot.[2]

A fost afiliat la un moment dat grupului avangardist de la ”unu”, apoi s-a reprofilat după 1936 pe tradiționalism, iar versurile sale postbelice au fost fie etichetate oarecum ”neoclasice”. În plus, a mai fost afiliat și imagismului, fie el din descendența lui Ilarie Voronca sau a lui Serghei Esenin.[3]

Astfel, opera sa include versuri avangardiste (Un ocean, o frunte în exil), lirică neoclasică, tradiționalistă (Flori de spini, Elegii și elegii) și care exaltă sentimentul național (Ștergar Românesc), precum și memorialistică (Scriitori care au devenit amintiri).[4]

Opera publicată[modificare | modificare sursă]

  • Flori de spin, 1931
  • Versuri - Virgil Carianopol, Editura Vraja, București, 1933
  • Un ocean, o frunte în exil, editura unu, București, 1934
  • Scrisori către plante, Editura Fundației pentru Literatură și Artă "Regele Carol al II-lea", București, 1936 (pentru care este premiat de Societatea Scriitorilor Români)
  • Carte pentru domnițe, Editura Cartea Românească, București, 1937
  • Frunzișul toamnei mele, Editura Universul Literar, București, 1938
  • Scară la cer, Editura Universul Literar, București, 1940
  • Poeme de pe front, Editura Bucur Ciobanul, București, 1943
  • Versuri, Editura pentru Literatură, București, 1967
  • Cântece de amurg, Editura pentru Literatură, București, 1969
  • Cântece românești, Editura Militară, București, 1970
  • Viorile vârstei, Editura Eminescu, București, 1972
  • Lirice, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1973
  • Ștergar românesc, Editura Militară, București, 1973
  • Scriitori care au devenit amintiri, Editura Minerva, București, 1973 (memorialistică)
  • Elegii și elegii, Editura Eminescu, București, 1974
  • Arcașul lui Ștefan, București, 1976 (literatură pentru copii?)
  • Cântece oltenești, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1977
  • Viorile vârstei, Colecția "Cele mai frumoase poezii", Editura Albatros, București, 1978
  • Lumini pentru dragostea mea, Editura Eminescu, București, 1978
  • 'Peisaj românesc, Editura Militară, București, 1979
  • Copilul cu inima de aur. Povești și povestiri istorice, București, 1980 (literatură pentru copii?)
  • Copilul și țara, 1981
  • Cântec la plecarea verii, Editura Albatros, București, 1982
  • Scriitori care au devenit amintiri - Vol. II, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1982 (memorialistică)
  • Scară la cer, Colecția "Biblioteca pentru toți", Editura Minerva, București, 1983 (prefață de C. Stănescu
  • Cântece pentru mama, Editura Ion Creangă, București, 1984
  • La ceasul de taină, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1986
  • Vânătoarea de foc. Versuri, Editura Eminescu, București, 1986
  • Scrisori către plante, Colecția "Poeți români contemporani", Editura Eminescu, București, 1997 (ediție îngrijită de Virginia Carianopol, cu un cuvânt înainte de Sultana Craia)
  • Scriitori care au devenit amintiri. Pagini de jurnal, Editura Universal Dalsi, București, 1999 (ediție îngrijită de Virginia Carianopol)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Virgil Carianopol
  2. ^ Literatură și detenție: Virgil Carianopol
  3. ^ Dezgropări 1: Virgil Carianopol
  4. ^ Dicționar enciclopedic, 1993

Legături externe[modificare | modificare sursă]