Sari la conținut

Cărți deuterocanonice

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cărți deuterocanonice înseamnă cărți religioase adăugate de Biserică. Ele au apărut în timpul Vechiului Testament sau înaintea nașterii lui Hristos. Sunt importante pentru unele biserici, altele le consideră apocrife.

De remarcat că Martin Luther a marcat patru cărți din Noul Testament drept „Antilegomena”: Evrei, Iacob, Iuda și Apocalipsa lui Ioan.[1][2] Luteranii de azi le numesc deuterocanonice în loc de Antilegomena.[1]

La catolici avem, grație conciliului ecumenic de la Trento:

La ortodocși avem, pe lângă cele de mai sus, grație sinodului ecumenic de la Ierusalim:

  • 1 și 2 Ezra;
  • Psalmul 151;
  • 3 și 4 Macabei;
  • Rugăciunea lui Manase.
  1. ^ a b Lutheran Cyclopedia: Canon: "6. Throughout the Middle Ages there was no doubt as to the divine character of any book of the NT. Luther again pointed to the distinction between homologoumena and antilegomena* (followed by M. Chemnitz* and M. Flacius*). The later dogmaticians let this distinction recede into the background. Instead of antilegomena they use the term deuterocanonical. Rationalists use the word canon in the sense of list. Lutherans in America followed Luther and held that the distinction between homologoumena and antilegomena must not be suppressed. But caution must be exercised not to exaggerate the distinction."
  2. ^ Luther's Antilegomena at bible-researcher.com

Legături externe

[modificare | modificare sursă]