Sari la conținut

Curatelă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Curatela este o instituție legală pentru ocrotirea unei persoane care are capacitatea civilă, dar care, din cauza bătrâneții, a unei boli ori infirmități fizice sau a lipsei îndelungate de la domiciliu, nu-și poate administra singură bunurile și apăra interesele.[1]

Situația în România

[modificare | modificare sursă]

Curatela este legiferată în Capitolul III, art.152-157 Codul familiei din România.

În art. 152 se stipulează cazurile în care se instituie curatela, și anume:

  • dacă din cauza bătrâneții, a bolii, sau a unei infirmități fizice, o persoană, deși capabilă, nu poate personal să își administreze bunurile și să își apere interesele în condiții mulțumitoare și din motive temeinice nu-și poate numi un reprezentant;
  • dacă din cauza bolii sau din alte motive, o persoană deși capabilă nu poate nici personal și nici prin reprezentant să ia măsurile necesare în cazurile a căror rezolvare nu suferă amânare;
  • dacă din cauza bolii sau din alte motive, părintele sau tutorele este împiedicat sa îndeplinească un anumit act în numele persoanei ce reprezintă sau ale cărui acte le încuviințează;
  • dacă o persoana fiind obligata să lipsească vreme îndelungată de la domiciliu, nu a lăsat un mandatar general;
  • dacă o persoană a dispărut fără a se avea știri despre ea și nu a lăsat un mandatar general.

Potrivit art. 154 Codul familiei, curatela se poate institui la cererea persoanei care urmează a fi reprezentată, care este capabilă adică are capacitate de exercițiu deplină.

Cererea potrivit prevederilor legale mai poate fi făcută și de soțul celui care urmează a fi reprezentat, a rudelor acestuia, sau a tutorelui în cazul prevăzut de art. 152 lit. c, respectiv cu consimțământul acestuia.[2]

La Art 154, Codul familiei prevede că Curatela nu se poate institui decât cu consimțământul celui reprezentat, în afară de cazurile în care consimțământul nu poate fi dat.[3]

Curatela specială

[modificare | modificare sursă]

Curatela specială este o măsură legală, temporară și limitată, instituită pentru rezolvarea unei situații concrete, prin care un curator special este numit de o instanță (sau, în cazuri limitate, de un notar) pentru a reprezenta o persoană fizică sau juridică în situații specifice, temporare, unde există un conflict de interese sau o incapacitate temporară de a-și gestiona propriile afaceri. Acest curator are rolul de a ocroti interesele persoanei respective, limitându-se la acțiunile pentru care a fost desemnat și acționând în interesul persoanei reprezentate.

Desemnarea unui curator special pentru o persoană cu discernământ, conform art. 178 Noul Cod Civil, intră ȋn atribuțiile instanței de judecată.

  1. ^ DEXonline
  2. ^ „Aspecte privind instituția curatelei”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Codul familiei - Curatela