Cristești, Mureș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Cristești
Maroskeresztúr
—  Sat  —
Vedere asupra satului
Vedere asupra satului
Cristești se află în România
Cristești
Cristești
Cristești (România)
Localizarea satului pe harta României
Coordonate: Coordonate: 46°30′13″N 24°29′04″E / 46.50361°N 24.48444°E / 46.50361; 24.4844446°30′13″N 24°29′04″E / 46.50361°N 24.48444°E / 46.50361; 24.48444

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețActual Mures county CoA.png Mureș
ComunăCristești

SIRUTA114364
Atestare1332

Populație (2011)
 - Total4.754 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal547185
Prefix telefonic+40 x59 [1]

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Cristești în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
Cristești în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73

Cristești, mai demult Murăș-Cristur, colocvial Cristur, (în maghiară Maroskeresztúr, colocvial Keresztúr) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Mureș, Transilvania, România.

Populație[modificare | modificare sursă]

La recensământul din 2002 au fost înregistrați 4.618 de locuitori, dintre care 2.363 români (51,2%), 1.932 maghiari și secui (41,8%), 315 țigani (6,8%), 3 germani și 2 sârbi.

Istoric[modificare | modificare sursă]

În punctul Hosuba lângă combinatul Azomureș s-au descoperit următoarele locuințe civile[2][3][4][5][6][7][8][9][10][11][12][13][14]:

  • așezare din epoca La Tène (sec. I a.Chr - I p.Chr), cultură dacică
  • așezare din epoca romană (sec. II - III d.Hr.), cultură neprecizată
  • castru din epoca romană (sec. II - III d.Hr.), cultură neprecizată
  • locuire din epoca migrațiilor (sec. IV d.Hr.), cultură neprecizată

Așezarea din epoca romană a fost semnalată în 1870, împreună cu drumul roman încă vizibil la acea vreme.

J.F. Neigebaur este primul cercetător care menționează urme romane la Cristești.

În 1882 Farkas Deak a efectuat câteva sondaje care au dus la descoperirea unei țigle cu inscripția Al(a) BOS (poranorum) ceea ce a determinat presupunerea existenței unui castru. În 1886 au fost descoperite o diplomă militară din 8 iulie 158 aparținând unui soldat din ala I Gallorum et Bosporanorum, alte țigle și cărămizi cu aceeași ștampilă sau cu alte ștampile.

Cercetările ulterioare nu au dus la identificarea castrului, însă au fost decopertate cinci cuptoare de olari cu foarte multe vase și fragmente de vase.

Aurel Filimon consideră că urmele castrului au fost distruse de apele Mureșului, iar așezarea nu ar fi alta decât antica Sangidava menționată în Tabula Peutingeriana. Producția de ceramică locală ar fi avut două destinații, cea roșie era realizată pentru romani, iar cea cenușie-negricioasă pentru autohtoni.

Constantin Daicoviciu consideră descoperirea drept așezare, iar J. Paulovics, realizând cercetări în 1942 ajunge la concluzia că la Cristești este "o așezare de olari..." și neagă existența castrului, pe care îl plasează în zona orașului Târgu Mureș.

În 1950 D. Popescu reia cercetările și remarcă faptul că este o așezare civilă, un vicus daco-roman, din secolele II-III. S-au descoperit urmele unui zid realizat din pietre plate, nefasonate; 17 monede, cea mai veche de la Împăratul Traian, iar cea mai nouă de la Împăratul Filip Arabul.

Cercetările din 1972 au dus la descoperirea unei clădiri de mari dimensiuni și observarea altor clădiri, ceea ce atestă o tentă de urbanizare a așezării.

Deși au fost descoperite numeroase cărămizi și țigle cu ștampilele unor unități militare, nu este atestată existenta unui castru.

Marea bogăție și varietate a materialelor descoperite demonstrează că locuitorii au practicat ocupații diverse: agricultura, creșterea animalelor, meșteșugurile etc. Olăritul a fost meșteșugul cel mai important, dovadă cuptoarele descoperite și imensa cantitate de ceramică, ceea ce poate justifica faptul că așezarea era un puternic centru de olărit.

Alături de acest meșteșug locuitorii așezării practicau și prelucrarea metalelor (fierului, bronzului), sticlei, pietrei etc. Au avut și preocupări pentru medicină, artă, comerț.

Ultimele cercetări realizate în 1994 în zona sud-estică a așezării au dus la descoperirea unei locuințe în care se aflau numeroase fragmente ceramice roșii, cenușii fine și grosiere, fragmente de vase terra sigillata de import, lame de cuțit, cuie din fier, o aplică de bronz (prima jumătate a sec. I) și monede (un sestertius de la Împăratul Hadrian, altul din bronz de la Împăratul Traian), un cap de teracotă reprezentând o divinitate romană.

Pe teritoriul localității s-a descoperit un cimitir scitic[15].

Obiectiv memorial[modificare | modificare sursă]

Parcela Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial este amplasat în cimitirul din localitate. A fost amenajată în 1957 și restaurată în 1973, având o suprafață de 360 mp. În această parcelă sunt înhumați 157 eroi necunoscuți și 58 eroi cunoscuți, în morminte comune și individuale.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  2. ^ „Situl arheologic de la Cristești - Hosuba (Combinat)”. 
  3. ^ Husar, Adrian; Man, Nicoleta, The rural roman settlement of Cristești, Marisia, 25, Târgu Mureș, 1996, 21-34 [Publicație]
  4. ^ Protase, D.; Zrinyi, A., Marisia, V, Târgu Mureș, 1975, 68 [Publicație]
  5. ^ Protase, D. și colaboratorii, Raportul sondajelor din 1994, Cronica cercetărilor arheologice (A XXIX sesiune de rapoarte arheologice), Cluj-Napoca, 1995, 27, 38 [Publicație]
  6. ^ Man, Nicoleta, Cristești - "Hosuba", 2001 [Fișă tehnică] (sursa fișei de sit)
  7. ^ Protase, Dumitru, Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2000, CIMEC-Institutul de Memorie Culturală, București, 2001, 76, 54, http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=1169 [Publicație] (sursa fișei de sit)
  8. ^ Protase, Dumitru, Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 1999, CIMEC-Institutul de Memorie Culturală, București, 2000, 32, 44, http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=992 [Publicație] (sursa fișei de sit)
  9. ^ Lazăr, Valeriu, Repertoriul arheologic al județului Mureș, Casa de Editură "Mureș", Târgu Mureș, 1995, 102-108 [Repertoriu] (sursa fișei de sit)
  10. ^ Lista Monumentelor Istorice, MO nr. 646 bis/16/07/2004, Ordinul ministrului culturii și cultelor nr. 2.314/2004, vol. II, București, 2004, 1734, 71 [Ordin MCC] (sursa fișei de sit)
  11. ^ Protase, Dumitru, Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1994, CIMEC-Institutul de Memorie Culturală, București, 1995, http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=81 [Publicație] (sursa fișei de sit)
  12. ^ Protase, Dumitru, Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1996, CIMEC-Institutul de Memorie Culturală, București, 1997, http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=437 [Publicație] (sursa fișei de sit)
  13. ^ Protase, Dumitru, Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1998, CIMEC-Institutul de Memorie Culturală, București, 1999, http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=1595 [Publicație] (sursa fișei de sit)
  14. ^ Man, Nicoleta, Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2004, CIMEC-Institutul de Memorie Culturală, București, 2005, http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=3119 [Publicație] (sursa fișei de sit)
  15. ^ http://www.muzeumures.ro/images/s/3/Zrinyi.pdf