Comuna Surdila-Greci, Brăila

45°3′15″N 27°15′14″E (Comuna Surdila-Greci, Brăila) / 45.05417°N 27.25389°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Surdila-Greci
—  comună  —

Drapel
Drapel
Stemă
Stemă
Surdila-Greci se află în România
Surdila-Greci
Surdila-Greci
Surdila-Greci (România)
Poziția geografică
Coordonate: 45°3′15″N 27°15′14″E ({{PAGENAME}}) / 45.05417°N 27.25389°E

Țară România
Județ Brăila


ReședințăSurdila-Greci
Componență

Guvernare
 - primar al comunei Surdila-Greci[*]Ionel Meiroșu[*][1][2] (PNL, )

Suprafață
 - Total89,55 km²

Populație (2021)
 - Total1.469 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal817160

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Surdila-Greci este o comună în județul Brăila, Muntenia, România, formată din satele Brateșu Vechi, Făurei-Sat, Horia și Surdila-Greci (reședința).

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în extremitatea vestică a județului, la limita cu județul Buzău și la vest de orașul Făurei. Este traversată de șoseaua națională DN2B, care leagă Brăila de Buzău. La Surdila-Greci, din această șosea se ramifică scurtul drum județean DJ203A, care duce în centrul orașului Făurei, precum și șoseaua județeană DJ203N, care duce la Rușețu (județul Buzău) și apoi înapoi în județul Brăila la Ulmu. Lângă satul Brateșu Vechi, DN2B se intersectează cu șoseaua județeană DJ203, care duce spre nord-est către Jirlău și Valea Râmnicului (ultima în județul Buzău) și spre sud și sud-est către Ulmu, Zăvoaia și Însurăței (unde se termină în DN21).

Prin comună trece și calea ferată Buzău–Brăila, pe care este deservită de halta Baza IFF.

Demografie[modificare | modificare sursă]




Componența etnică a comunei Surdila-Greci

     Români (94,83%)

     Alte etnii (5,17%)




Componența confesională a comunei Surdila-Greci

     Ortodocși (94,62%)

     Alte religii (0,2%)

     Necunoscută (5,17%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Surdila-Greci se ridică la 1.469 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 1.505 locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (94,83%).[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,62%), iar pentru 5,17% nu se cunoaște apartenența confesională.[5]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Surdila-Greci este administrată de un primar și un consiliu local compus din 9 consilieri. Primarul, Ionel Meiroșu[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Național Liberal8        
Partidul Social Democrat1        

Istorie[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Ianca a județului Brăila și era compusă din satele Surdila-Greci, Vizireni, Făurei și Gara Făurei,[7] cu o populație totală de 1264 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă înființată în 1858, și o moară cu aburi.[8]

În 1925, comuna avea aceeași componență, 2013 locuitori și era reședința plășii Călmățui din același județ.[9]

Din cauza evoluției puternice datorată faptului că a devenit nod feroviar pe liniile București-Ploiești-Galați și Fetești-Tecuci, satele Făurei și Vizireni s-au desprins din comună și au format comuna Făurei, devenită ulterior și oraș. Tot în aceeași perioadă este atestată pe teritoriul actual al comunei Surdila-Greci și comuna Ion I.C. Brătianu, formată din satele Brateșu Nou, Brateșu Vechi, Ion I.C. Brătianu și Nisipurile.[10] În 1950, comuna Surdila-Greci a fost inclusă în raionul Făurei al regiunii Galați, și a primit și satele fostei comune Ion I.C. Brătianu.

În 1968, ea a devenit comună suburbană subordonată orașului Făurei din județul Brăila,[11][12] statut pe care l-a avut până în 1989, când comunele suburbane au fost resubordonate județului.[13]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Singurul obiectiv din comuna Surdila-Greci inclus în lista monumentelor istorice din județul Brăila ca monument de interes local este Monumentul Eroilor din Războiul Român de Independență și din Primul Război Mondial, aflat în fața primăriei din satul Surdila-Greci. El este clasificat ca monument memorial sau funerar.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central 
  2. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central 
  3. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  4. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  5. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  6. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  7. ^ Lahovari, George Ioan (). „Ianca, plasă” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 15–16. 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (). „Surdila-Greci, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 500. 
  9. ^ „Comuna Surdila-Greci în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  10. ^ Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 72,74. . 
  11. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  12. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  13. ^ „Legea nr. 2/1989”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 

Vezi și[modificare | modificare sursă]