Comuna Surdila-Găiseanca, Brăila

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Surdila-Găiseanca
—  Comună  —
Stemă
Stemă
Surdila-Găiseanca se află în România
Surdila-Găiseanca
Surdila-Găiseanca
Surdila-Găiseanca (România)
Poziția geografică
Coordonate: 45°5′47″N 27°19′28″E45°5′47″N 27°19′28″E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețStema judetului Braila.svg Brăila

SIRUTA44113

ReședințăSurdila-Găiseanca
ComponențăSurdila-Găiseanca, Filipești

Guvernare
 - PrimarGabriel Drăguț[*][3] (ALDE, )

Populație (2011)[1][2]
 - Total 2501 locuitori
 - Recensământul anterior, 20022.765 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal817155

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Surdila-Găiseanca (în trecut, și Câță) este o comună în județul Brăila, Muntenia, România, formată din satele Filipești și Surdila-Găiseanca (reședința).

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în partea de vest a județului, la est de orașul Făurei. Este traversată de șoseaua națională DN2B, care leagă Brăila de Buzău. La Surdila-Găiseanca, din acest drum se ramifică scurta șosea județeană DJ203S, care duce în centrul orașului Făurei. Prin comună trece și calea ferată Buzău–Brăila, pe care este deservită de stația Găiseanca.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Surdila-Găiseanca

     Români (94,96%)

     Romi (2,27%)

     Necunoscută (2,71%)

     Altă etnie (0,03%)




Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Surdila-Găiseanca

     Ortodocși (96,52%)

     Necunoscută (2,75%)

     Altă religie (0,71%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Surdila-Găiseanca se ridică la 2.501 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.765 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (94,96%), cu o minoritate de romi (2,28%). Pentru 2,72% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,52%). Pentru 2,76% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[4]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Surdila-Găiseanca este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Gabriel Drăguț[*], de la Partidul Alianța Liberalilor și Democraților, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[5]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților5     
Partidul Social Democrat5     
Partidul Național Liberal1     

Istorie[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Ianca a județului Brăila și era formată din satele Surdila-Găiseanca, Brateșu, Mareș, Stravolca, Mortu și Dăscălești,[6] cu o populație totală de 1245 de locuitori. În comuna înființată în 1854 funcționau două biserici ortodoxe zidite în 1864 și o școală mixtă deschisă în 1859.[7] Pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa pe atunci și comuna Filipești (denumită și Bașa-Gropăria), formată doar din satul de reședință, cu 1074 de locuitori. În comuna Filipești funcționau o moară de aburi, o școală de băieți cu 50 de elevi înființată în 1860 și una de fete cu 28 de eleve deschisă în 1877.[8][9]

În 1925, cele două comune erau în plasa Călmățuiul a aceluiași județ. Comuna Surdila-Găiseanca avea în compunere satele Surdila-Găiseanca și Brateșu și cătunele Dăscălești, Mareșu, Mortu și Stravolea, cu o populație de 1451 de locuitori.[10] Comuna Filipești cu același unic sat al său avea 1388 de locuitori.[11] În 1931, ambele comune fuseseră condensate în câte un singur sat — Surdila-Găiseanca și Filipești.[12]

În 1950, cele două comune au trecut la raionul Făurei din regiunea Galați. În 1968, comuna a căpătat actuala configurație, după ce comuna Filipești a fost desființată și inclusă în ea. Surdila-Găiseanca a revenit atunci la județul Brăila, reînființat.[13][14]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  5. ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. 
  6. ^ Lahovari, George Ioan (). „Ianca, plasă” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 15–16. 
  7. ^ Lahovari, George Ioan (). „Surdila-Găiseanca (Cîță), com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 500. 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (). „Filipești (Bașa-Gropăria), com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 362. 
  9. ^ Lahovari, George Ioan (). „Filipești, sat, pe hotarul de N. al com. Filipești” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 362–363. 
  10. ^ „Comuna Surdila-Găiseanca în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Comuna Filipești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 72,74. . 
  13. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  14. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .