Comuna Șuțești, Brăila

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Șuțești
—  Comună  —
Șuțești se află în România
Șuțești
Șuțești
Șuțești (România)
Poziția geografică
Coordonate: 45°13′33″N 27°26′58″E / 45.22583°N 27.44944°E45°13′33″N 27°26′58″E / 45.22583°N 27.44944°E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețStema judetului Braila.svg Brăila

SIRUTA44140

ReședințăȘuțești
ComponențăȘuțești, Mihail Kogălniceanu

Guvernare
 - PrimarCristian Codreanu[*][3][4] (PNL, )

Populație (2011)[1][2]
 - Total 4428 locuitori
 - Recensământul anterior, 20024.798 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal817165

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Șuțești (în trecut, și Șuța) este o comună în județul Brăila, Muntenia, România, formată din satele Mihail Kogălniceanu și Șuțești (reședința).

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în partea central-vestică a județului, pe malul drept al râului Buzău. Este străbătută de șoseaua națională DN22, care leagă Brăila de Râmnicu Sărat și care, în satul Șuțești, se intersectează cu șoseaua județeană DJ221, drum ce leagă comuna spre sud de Ianca (unde se termină în DN2B) și spre est de Râmnicelu, Gemenele, Romanu și Cazasu (unde se termină în același DN22). Satul de reședință are străzi în semicerc ce pornesc și duc la pădurea Șuțești, aflată în lunca râului.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Șuțești

     Români (66,8%)

     Romi (27,48%)

     Necunoscută (5,71%)

     Altă etnie (0%)




Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Șuțești

     Ortodocși (94,19%)

     Necunoscută (5,71%)

     Altă religie (0,09%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Șuțești se ridică la 4.428 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 4.798 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (66,8%), cu o minoritate de romi (27,48%). Pentru 5,71% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,2%). Pentru 5,71% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Șuțești este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Cristian Codreanu[*], de la Partidul Național Liberal, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Național Liberal8        
Partidul Social Democrat4        
Uniunea Națională pentru Progresul României1        

Istorie[modificare | modificare sursă]

Își trage numele de la familia Șuțu, care a fost proprietara moșiei. Comuna s-a înființat la 1855, când pe moșie s-au stabilit țărani din Maraloiu, Racovița și Pleșoiu, iar populația satelor deja existente a crescut semnificativ.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Ianca a județului Brăila și era formată din satele Șuțești, Constantinești, Oncea, Sasu, Găgulești, Grigorești și Irimești,[7] cu o populație totală de 3036 de locuitori (dintre care 2054 în satul de reședință). În comună funcționau o moară cu aburi, o școală înființată în 1845 și o biserică zidită de familia Șuțu, în care se afla mormântul marelui logofăt Constantin Șuțu.[8]

În 1925, comuna avea în componență satele Constantinești și Șuțești și cătunul Friguroasa. Cu cei 2303 locuitori ai ei, ea făcea parte din aceeași plasă.[9] În 1931, satul Constantinești a fost rebotezat Mihail Kogălniceanu.[10]

În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Făurei din regiunea Galați, iar în 1968 a revenit județului Brăila, în forma sa actuală.[11][12]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Trei obiective din comuna Șuțești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Brăila ca monumente istorice de interes local: unul clasificat ca sit arheologic, unul ca monument de arhitectură și unul ca monument funerar sau memorial.

Situl arheologic se află în punctul „Popina”, aflat la 500 m nord-vest de sat, lângă DN22, unde s-a descoperit o așezare datând din perioada Halstatt și atribuită culturii Basarabi. Monumentul de arhitectură este biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, datând din 1842 și aflată în centrul satului Șuțești. În același sat, în fața școlii, se află și monumentul memorial ridicat în 1910, în formă de obelisc, ce comemorează eroii Războiului de Independentă al României.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  5. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  6. ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. 
  7. ^ Lahovari, George Ioan (). „Ianca, plasă” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 15–16. 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (). „Suțești, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 503–504. 
  9. ^ „Comuna Șuțești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  10. ^ Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 74. . 
  11. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  12. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .