Comuna Chirnogi, Călărași

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Chirnogi
—  Comună  —
Chirnogi se află în România
Chirnogi
Chirnogi
Chirnogi (România)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 44°06′41″N 26°35′05″E / 44.11139°N 26.58472°E / 44.11139; 26.5847244°06′41″N 26°35′05″E / 44.11139°N 26.58472°E / 44.11139; 26.58472

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețStema Calarasi.svg Călărași

SIRUTA101804

ReședințăChirnogi
ComponențăChirnogi

Guvernare
 - PrimarIrinel Roman[*][3][4] (PNL, )

Populație (2011)[1][2]
 - Total 7455 locuitori

Fus orarUTC+2

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Chirnogi este o comună în județul Călărași, Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în sud-vestul județului, pe malul stâng al Dunării și pe cel drept al Argeșului, la confluența celor două râuri, la limita cu regiunea Silistra din Bulgaria. Este traversată de șoseaua națională DN41, care leagă Oltenița de Giurgiu. La Chirnogi, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ411, care duce spre nord-vest la Radovanu, Crivăț și mai departe în județul Giurgiu la Hotarele (unde se termină în DN5A.[5]

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Chirnogi

     Români (74,79%)

     Romi (20,25%)

     Necunoscută (4,86%)

     Altă etnie (0,08%)



Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Chirnogi

     Ortodocși (93,19%)

     Penticostali (1,82%)

     Necunoscută (4,86%)

     Altă religie (0,1%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Chirnogi se ridică la 7.455 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 8.136 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (74,8%), cu o minoritate de romi (20,25%). Pentru 4,87% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,2%), cu o minoritate de penticostali (1,82%). Pentru 4,87% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[6]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Chirnogi este administrată de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Irinel Roman[*], de la Partidul Național Liberal, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat5     
Partidul Național Liberal4     
Uniunea Națională pentru Progresul României2     
Partidul Verde1     
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților1     
Asociația Partida Romilor “Pro-Europa”1     
Candidat independent1     

Istorie[modificare | modificare sursă]

Numele comunei provine cel mai probabil din limba turcă - kirnak, -gi - s.f.s. roaba, s.f.pl. roabe (sclave), ori bulgară - kirnoga/kirnozi - insemnand picior ori picioare murdare). La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Oltenița a județului Ilfov și era a doua cea mai mare comună din județ, după comuna Lipia-Bojdani. Era formată numai din satul de reședință, cu 4620 de locuitori, ce trăiau în 778 de case și 8 bordeie. În comună funcționau trei biserici, două mori cu aburi, două mașini de treierat cu aburi, o școală de băieți cu 128 de elevi și o școală de fete cu 42 de eleve.[8] Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, cu o populație de 6187 de locuitori.[9]

În 1950, comuna a fost transferată raionului Oltenița din regiunea București, până în 1968, când a revenit la județul Ilfov, reînființat.[10][11] În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași.[12]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Opt obiective din comuna Chirnogi sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Călărași ca monumente de interes local. Cinci dintre ele sunt situri arheologice — așezarea din punctul „Rudari” (secolele al III-lea–I î.e.n.); necropola din nord-estul acesteia; așezarea din punctul „Șuvița lui Vulpe” (secolele al IV-lea–al III-lea î.e.n.); și cele două așezări din perioada Latène, una aflată la „cariera de Lut” (500 m est de punctul „Cișmeaua Mare”) și cealaltă aflată la „Șuvița Hotarului”, în via lui Codin Stanca Bănățeanu.

Celelalte trei obiective sunt cruci de piatră, clasificate ca monumente memoriale sau funerare, toate aflate în cimitirul vechi: două datând din 1804, respectiv 1897, și una aflată mai aproape de biserica din cimitir, datând din 1876.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. . Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  5. ^ Google Maps – Comuna Chirnogi, Călărași (Map). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  6. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. . Accesat în . 
  7. ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (). „Chirnogi, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 386–387. 
  9. ^ „Comuna Chirnogi în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  10. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  11. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  12. ^ „Decretul nr. 15/1981”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .