Cianură de sodiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cianură de sodiu
Structură
Sodium cyanide-3D.png
Alte denumiri
sarea de sodiu a acidului cianhidric
Identificare
Număr CAS 143-33-9
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică NaCN
Aspect cristale incolore, cu miros de migdale amare
Masă molară 49.0072 g·mol−1
Proprietăți
Densitate 1.595 g·cm−3
Starea de agregare
Starea de agregare solidă
Punct de topire 563.7 °C
Punct de fierbere 1496
Solubilitate solubil în apă (58 g·l−1 la 20 °C)
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate (pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Doză letală
Doza minimă letală
Doza letală medie
C : CorozivT : ToxicN : Periculos pentru mediu
Coroziv, Toxic, Periculos pentru mediu,
Fraze R R26/27/28, R32, R50/53
Fraze S S1/2, S7, S28, S29, S45, S60, S61
NFPA 704

NFPA 704.svg

0
4
0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Cianura de sodiu (NaCN) este sarea de sodiu a acidului cianhidric. Se prezintă sub formă de pulbere albă, cu miros slab de migdale amare, foarte ușor solubilă in apă, cu reacție puternic alcalină, reacționează cu acizi generând un gaz toxic, acidul cianhidric. Datorită costului redus, a înlocuit cianura de potasiu în mai toate întrebuințările sale tehnice. Este foarte toxică.

Obținere și proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

Cianura de sodiu poate fi obținută prin reacția hidroxidului de sodiu cu acidul cianhidric conform ecuației:

NaOH + HCN → NaCN + H2O

Deoarece NaCN este greu solubilă în alcool etilic, acesta poate fi folosit la precipitarea ei.

Aplicații[modificare | modificare sursă]

Toxicitate[modificare | modificare sursă]

Cianura de sodiu este o substanță cu toxicitate acută ridicată. Doza letală pentru un om adult variază între 0,7 - 2,9 mg/Kg corp[1] cu o medie de 1,5 mg/Kg corp[2] cu efect rapid, ducând la pierderea cunoștiinței. Tratamentul se va face de urgență. Antidot: nitrit de sodiu și tiosulfat de sodiu intravenos. Alte methemoglobinizante, de tipul albastrului de metilen, pot fi utile. Hidroxicobalamina este un antidot foarte eficient, legând ionul cianură (CN-) cu formare de ciancobalamină inofensivă. Are dezavantajul unui cost ridicat.[3][4]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ U.S. Environmental Protection Agency. Health effects criteria document for cyanide. Office of Drinking Water, Washington, DC (1985)
  2. ^ U.S. Environmental Protection Agency. Drinking water criteria document for cyanide. Prepared by the Office of Health and Environmental Assessment, Environmental Criteria and Assessment Office, Cincinnati, OH, for the Office of Drinking Water, Washington, DC. External review draft (1987)
  3. ^ http://www.hc-sc.gc.ca/ewh-semt/pubs/water-eau/cyanide-cyanure/index-eng.php
  4. ^ http://www.inrs.fr/inrs-pub/inrs01.nsf/inrs01_ftox_view/48145297F4EF18BBC1256CE8005A9FC2/$File/ft111.pdf