Tiosulfat de sodiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Tiosulfat de sodiu
Sodium thiosulfate.svg
Nume IUPAC
Tiosulfat de sodiu
Alte denumiri
Hiposulfit de sodiu
Identificare
Număr CAS 7772-98-7 (anhidru)
10102-17-7 (pentahidrat)
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică Na2S2O3
Aspect cristale incolore, inodore
Masă molară cub
Proprietăți
Densitate 1,67 g/cm3 (20 °C)
Starea de agregare solid
Starea de agregare
Punct de topire 45-50 °C
Punct de fierbere 300 °C
Solubilitate
Solubilitate bună în apă, insolubil în etanol
Solubilitate în apă
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate (pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Doză letală
Doza minimă letală
Doza letală medie
Fraze R
Fraze S
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Tiosulfatul de sodiu este o sare stabilă a natriului, care se formează prin combinarea sodiului (natriului) cu acidul tiosulfat de sulf (H2S2O3) care este instabil în natură.

Obținere[modificare | modificare sursă]

Tiosulfatul de sodiu se obține prin amestecul sulfului cu sulfit de sodiu care este în stare de ferbere:

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Tiosulfatul de sodiu se prezintă sub formă de cristale incolore ușor solubile în apă, la dizolvare soluția absoarbe căldură formându-se un pentahidrat Na2S2O3 · 5 H2O, care este folosit la fixarea filmelor fotografice, sau la albirea hârtiei sau a produselor textile. Soluția este instabilă din punct de vedere chimic cu acidul clorhidric se descompune în sare, apă și bioxid de sulf:

In procesul de fixare al filmelor nitratul de argint instabil la lumină se transformă într-o combinație stabilă:

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Tiosulfatul de sodiu este folosit în arta fotografică unde dizolvă halogenurile de argint, în minerit la extragerea clorurii de argint din minereuri. Reprezintă o alternativă ecologică la cianura de sodiu, fiind utilizat la scală mică pentru dizolvarea aurului din minereuri. Se mai folosește în procesul de galvanizare, acoperirea metalelor cu un strat de argint sau aur. In medicină ca antidot în întoxicațiile cu cianuri. În chimie la titrarea iodului, în procedeul numit iodometrie:

.

Mai este folosit și la producerea pernelor termale.