Sari la conținut

Johan Gottlieb Gahn

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Johan Gottlieb Gahn
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Ovanåkers församling⁠(d), Comitatul Gävleborg, Suedia[4] Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Falu Kristine church parish⁠(d), Comitatul Dalarna, Suedia[4] Modificați la Wikidata
PărințiHans Jacob Gahn[*][[Hans Jacob Gahn |​]][5]
Anna Maria Schulzen[*][[Anna Maria Schulzen |​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriCarl Pontus Gahn[*][[Carl Pontus Gahn (Swedish general)|​]][5]
Henrik Gahn den äldre[*]​[5]
Maria Gustava Gahn-Hofgaard[*][[Maria Gustava Gahn-Hofgaard |​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Suedia Modificați la Wikidata
Ocupațiechimist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Uppsala[1]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Johan Gottlieb Gahn (n. , Ovanåkers församling⁠(d), Comitatul Gävleborg, Suedia – d. , Falu Kristine church parish⁠(d), Comitatul Dalarna, Suedia) a fost un chimist și metalurgist suedez. A reușit să izoleze manganul în formă pură și i s-a atribuit ulterior descoperirea acestui metal.[6]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Tatăl lui Johan Gottlieb Gahn a fost Hans Jakob Gahn, proprietarul unei mori, ulterior arendaș în comitatul Falun. Mama sa a fost Anna Maria Schulzen, iar frații săi, Henrik Gahn cel bătrân și Carl Pontus Gahn.

Din 1762 Gahn a studiat în Uppsala sub îndrumarea lui Torbern Olof Bergman al cărui asistent a devenit în 1767.[7] După terminarea studiilor în 1770, a lucrat ca inginer minier pentru Colegiul Minier (Bergskollegium) între 1773 și 1817. În Uppsala, l-a cunoscut pe Carl Wilhelm Scheele, chimist lucrător într-o farmacie, care a devenit colaboratorul său.

Gahn era un analist foarte priceput și a fost cel care a introdus în tehnica analitică utilizarea sârmei de platină și a perlelor de cobalt.

În jurul anului 1770 Gahn a descoperit că fosforul este o componentă de bază a oaselor (fosfatul de calciu),[8] fapt pe care Scheele l-a menționat în treacăt într-o lucrare în 1771, fără a-l numi pe descoperitorul real.[9] Gahn era foarte reticent în a-și publica rezultatele științifice, însă le comunica generos colaboratorilor săi, Bergman și Scheele. A contribuit semnificativ la dezvoltarea utilizării țevii de suflat în chimie și mineralogie, iar cercetările și experimentele sale în acest domeniu stau la baza celebrelor lucrări ale lui Jacob Berzelius privind utilizarea țevii de suflat. Deoarece nu publica rezultatele cercetărilor, iar notițele sale erau extrem de sumare, multe descoperiri importante s-au pierdut cu siguranță.

Gahn și Scheele au dezvoltat o metodă de extragere a fosforului din masa osoasă. În 1774 Gahn a izolat manganul metalic prin reducerea dioxidului de mangan (piroluzit).[6] Anterior, Bergman îl recunoscuse ca un oxid metalic, iar Scheele încercase fără succes reducerea. (Austriacul Ignatius Gottfried Kaim a descoperit probabil manganul metalic încă din 1770, dar acest lucru a primit puțină atenție la acea vreme.)

Una dintre descoperirile lui Gahn a fost că dioxidul de mangan ar putea fi redus la forma metalică folosind carbon, devenind primul care a izolat acest element în forma sa metalică.

Tot în 1774 Gahn a obținut oxid de bariu din baritină, independent de colegul său, Carl Wilhelm Scheele.[9]

În Falun, unde s-a stabilit în 1770, a îmbunătățit topirea minereurilor extrase din mina locală de cupru și, cu ajutorul instalațiilor de prelucrare construite de el însuși, a extras sulf, fier și vitriol de cupru din apa de mină.

În 1793 a devenit membru al Academiei Regale Suedeze de Științe și în 1808 membru al Academiei Bavareze de Științe.

Mineralul numit gahnit a primit această denumire în onoarea lui Johan Gottlieb Gahn.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c „Johan Gottlieb Gahn” (în suedeză). Svenskt biografiskt lexikon[*]. Wikidata Q379406. 
  2. ^ a b Andrew Bell. „Johan Gottlieb Gahn” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în . 
  3. ^ a b „Johan Gottlieb Gahn” (în germană). Brockhaus Enzyklopädie[*]. . OL 19088695W. Wikidata Q237227. 
  4. ^ a b „J Gottlieb Gahn” (în suedeză). Svenskt biografiskt lexikon[*]. Wikidata Q379406. 
  5. ^ a b c „Johan Gottlieb Gahn”. Svenskt biografiskt lexikon[*]. Accesat în . 
  6. ^ a b Brockhaus Enzyklopädie, vol. 8, p. 84.
  7. ^ „563-564 (Nordisk familjebok / Uggleupplagan. 9. Fruktodling - Gossensass)” (în suedeză). runeberg.org. . Accesat în . 
  8. ^ „Gahn, Johan Gottlieb | Encyclopedia.com”. www.encyclopedia.com. Accesat în . 
  9. ^ a b A biographical account of assessor John Gottlieb Gahn. The Chemist, vol. 1, Editura Knight and Lacey Publishers, London, 1824.

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Articolul Johan Gottlieb Gahn în: Brockhaus Enzyklopädie, vol. 8, Editura F.A. Brockhaus, Mannheim, 1988, ISBN: 3-7653-1108-1.
  • Winfried R. Pötsch, Annelore Fischer, Wolfgang Müller: Lexikon bedeutender Chemiker., Editura Harri Deutsch, 1989, ISBN: 9783323001855, pp. 161-162.
  • Articolul Johan Gottlieb Gahn. în: Herman Hofberg, Frithiof Heurlin, Viktor Millqvist, Olof Rubenson (ed.): vol. 1, Editura Albert Bonniers, Stockholm 1906, p. 378 (versiune online).

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Johan_Gottlieb_Gahn&oldid=17371185