Charlotte de Savoia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Charlotte de Savoia
Charlotte de Savoie.jpg
Portret al Charlottei de Savoia c.1472
Date personale
Născută11 noiembrie 1441
Chambéry, Republica Franceză Modificați la Wikidata
Decedată (42 de ani)
Amboise, Franța
ÎnmormântatăQ2002393[*] Modificați la Wikidata
PărințiLouis, Duke of Savoy[*]
Anne of Cyprus[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriBona of Savoy[*]
Margaret of Savoy, Countess of Saint-Pol[*]
Marie of Savoy, Countess of Saint-Pol[*]
François de Savoie[*]
Janus of Savoy[*]
Amadeus al IX-lea, Duce de Savoia
Filip al II-lea
Louis of Cyprus[*]
Jacques of Savoy, Count of Romont[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuLudovic al XI-lea al Franței
CopiiAnne, Ducesă de Bourbon
Ioana, regină a Franței
Carol al VIII-lea al Franței
ReligieBiserica Romano-Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiepoliticiană Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriregină consoartă[*]
Familie nobiliarăCasa de Savoia
Casa de Valois
Regină a Franței
Domnie22 iulie 1461 - 30 august 1483

Charlotte de Savoia (11 noiembrie 1441[1]1 decembrie 1483) a fost a doua soție a regelui Ludovic al XI-lea al Franței. Trei din cei opt copii pe care i-a avut au supraviețuit. Unul dintre aceșia a fost viitorul rege al Franței, Carol al VIII-lea iar fiica cea mare a fost regentă.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A fost fiica Ducelui Louis de Savoia[2] și al Annei a Ciprului.[3] Bunicii materni au fost Janus al Ciprului și Charlotte de Bourbon-La Marche. Bunica maternă, după care a fost probabil numită, a fost fiica contelui Jean I, Conte de La Marche și a Caterinei de Vendôme. Charlotte a fost una dintre cei 19 copii, din care au supraviețut copilăriei 14.

La 11 martie 1443, când Charlotte avea doar un an, a fost logodită cu Frederick de Saxonia (28 august 1439 - 23 decembrie 1451), fiul cel mare al Electorului Frederic al II-lea al Saxoniei.[2] Din motive necunoscute, logodna a fost anulată. Opt ani mai târziu, la 14 februarie 1451, Charlotte s-a căsătorit cu Ludovic, Delfin al Franței (viitorul rege Ludovic al XI-lea), fiul cel mare al regelui Carol al VII-lea al Franței și al Mariei de Anjou.[4] Mireasa avea nouă ani iar mirele douăzeci și șapte. Căsătoria, care a avut loc fără consimțământul regelui,[4] era a doua pentru Ludovic; prima lui soție, Margaret a Scoției, murise la nașterea copilului lor în 1445. După căsătorie, Charlotte a devenit Delfină a Franței.

S-a spus că Ludovic a neglijat-o. Când vestea succesiunii sale asupra tonului Franței a ajuns la urechile cuplului, care se afla la curtea burgundă, imediat Ludovic și-a abandonat soția în Burgundia pentru a-și asigura moștenirea, lăsând-o pe Charlotte dependentă de Isabella de Bourbon să-i împrumute trăsurile necesare pentru a călători în Franța să i se alăture.

La 22 iulie 1461, Charlotte a devenit regină a Franței. Anul următor, ea s-a îmbolnăvit grav și a fost aproape să moară în august 1462. Deși s-a recuperat, sănătatea ei s-a șubrezit.

Ludovic al XI-lea nu a ținut să aibă o viață la curte. Regina Charlotte s-a retras la castelul Amboise unde își petrecea zilele cu surorile și curtenii ei și supraveghea educația fiicelor ei (fiul ei a fost educat de rege), juca șah, brod și își îndeplinea îndatoririle sale religioase. În cazuri rare ea a fost rugată să-și îndeplinească sarcinile ceremoniale ca regină, cum ar fi salutul oaspeților străini, de exemplu, în 1470, când regele l-a dus pe puternicul conte de Warwick si Ducele de Clarence din Anglia la Amboise să o viziteze. Charlotte a fost interesată de literatură si era apreciată pentru gustul si excelenta sa bibliotecă personală.[3] Ea a lăsat o colecție de aproximativ o sută de manuscrise, colecție care a devenit începutul Bibliotecii Naționale a Franței.

Charlotte a fost privită ca viruoasă. Un contemporan a remarcat faptul că "în timp ce ea era o excelentă printesă din alte puncte de vedere ea nu a fost o persoană care să provoace o mare bucurie unui bărbat".[3] Cu toate acestea, după nașterea ultimului ei copil în 1472, Ludovic a jurat că nu-i va mai fi necredincios, și, conform cronicarului Phillip de Commynes, el s-a ținut de jurământ.

Charlotte a servit ca regentă în septembrie 1465.

Copii[modificare | modificare sursă]

Charlotte a devenit mama a opt copii, dintre acre numai trei au supraviețuit copilăriei. Aceștia au fost Carol al VIII-lea, care a devenit rege al Franței, Anne, care a servit ca regentă a Franței pentru Carol, și Joan, care a devenit regină a Franței ca soție a lui Ludovic al XII-lea.

  • Louis (1458–1460)
  • Joachim (1459)
  • Louise (1460)
  • Anne (3 aprilie 1461 – 14 noiembrie 1522), Ducesă de Bourbon, vicontesă de Thouars (1468–1473), regentă a Franței (1483–1491); s-a căsătorit cu Peter II, Duce de Bourbon, cu care a avut o fiică, Suzanne, Ducesă de Bourbon.
  • Joan (23 aprilie 1464 – 4 februarie 1505), acre a fost regină a Franței pentru o scurtă perioadă de timp ca prima soție a lui Ludovic al XII-lea
  • Francis (1466)
  • Carol al VIII-lea (30 iunie 1470 – 7 aprilie 1498), care s-a căsătorit cu Anne de Bretania; el a murit fără moștenitori.
  • Francis (1472–1473)

După decesul fiicei ei, Anne, linia Charlottei s-a stins; nepoata ei, Suzanne a murit în 1521 fără copii în viață.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Charles Cawley, Medieval Lands, Savoy, retrieved 1 May 2010
  2. ^ a b Joachim W. Stieber, Pope Eugenius IV, the Council of Basel and the Secular and Ecclesiastical Authorities in the Empire, (E.J. Brill, 1978), 254.
  3. ^ a b c Sharon L. Jansen, Anne of France: Lessons For My Daughter, ed. Jane Chance, (Boydell & Brewer, 2004), 2-3
  4. ^ a b Richard Vaughan, Philip the Good, (The Boydell Press, 2010), 353.