Județul Orhei (Gubernia Basarabia)
| Județul Orhei | |||
| — uezd al Imperiului Rus[*] — | |||
| |||
| Țară |  Imperiul Rus | ||
|---|---|---|---|
| Gubernie | Gubernia Basarabia | ||
| Fondare | 29 februarie 1828 | ||
| Reședință | Orhei | ||
| Suprafață | |||
| - Total | 4,133 km² | ||
| Populație | |||
| - Total | 213.478 locuitori | ||
| Prezență online | |||
 | |||
Modifică date / text  | |||
Județul Orhei (în rusă Оргеевский уезд) a fost o unitate administrativ-teritorială (uezd) din gubernia Basarabia ca parte a Imperiului Rus, constituită în 1828. Centrul administrativ al județului a fost orașul Orhei. Populația județului era de 213.478 locuitori (în 1897).
Geografie
[modificare | modificare sursă]Județul Orhei ocupa o suprafață de 4.133 km² (3.632 verste). La nord se mărginea cu județul Soroca, la est, pe fluviul Nistru, cu gubernia Podolia și gubernia Herson, iar la vest și sud-vest cu județele Bălți și Chișinău.
Teritoriul său se află inclus în prezent în raioanele Călărași, Orhei, Rezina, Șoldănești și Telenești din Republica Moldova.
Populație
[modificare | modificare sursă]La recensământul populației din 1897, populația județului Orhei era de 213.478 locuitori, din care:
| Grup etnic | Populație | % Procentaj |
|---|---|---|
| Moldoveni | 166.218 | 77,9% |
| Evrei | 26.680 | 12,5% |
| Maloruși (ucraineni) | 11.887 | 5,6% |
| Velicoruși (ruși) | 5.668 | 2,6% |
| Țigani | 1.609 | 0,7% |
| Polonezi | 573 | 0,3% |
| Germani | 218 | 0,1% |
| Armeni | 197 | |
| Greci | 145 | |
| Bulgari | 98 | |
| alții | 185 |
Diviziuni administrative
[modificare | modificare sursă]
La 1830 județul era împărțit în 27 ocoale:[1]
- Alcedar
- Rezina
- Echimăuți
- Dobrușa
- Șercani
- Susleni
- Sărăteni
- Holercani
- Pohorniceni
- Ișnovăț
- Mereni
- Voinova
- Țibirica
- Peresecina
- Isacova
- Crăsnășeni
- Sireți
- Căpriana
- Volcineț
- Durlești
- Sângera
- Rusești
- Ciuciuleni
- Lăpușna
- Cotul Morii
- Boldurești
- Nisporeni
Din 1836 ocoalele au fost înlocuite cu volostele. La sfârșitul anilor 40 ai sec. XIX era împărțit în următoarele voloste: Telenești, Sămășcani, Sirota, Pohorniceni, Ișnovăț, Criuleni, Dâșcova, Tuzora, Cineșeuți, Voroteț, Cernița, Seliște, Căzănești.[2]
În perioada anilor 1886[3]—1914[4] județul a fost împărțit în 15 voloste (ocoale):
- Volostul Bravicea (centru administrativ — Bravicea; populație — 5.073 de locuitori[3])
- Volostul Căzănești (c.a. — Căzănești; pop. — 6.520 loc.[3])
- Volostul Cinișeuți (c.a. — Cinișeuți; pop. — 8.676 loc.[3])
- Volostul Ciocîlteni (c.a. — Ciocîlteni; pop. — 8.593 loc.[3])
- Volostul Chiperceni (c.a. — Chiperceni; pop. — 4.947 loc.[3])
- Volostul Cobîlca (c.a. — Codreanca; pop. — 9.867 loc.[3])
- Volostul Criuleni (c.a. — Criuleni; pop. — 6.460 loc.[3])
- Volostul Hîrtopul Mare (c.a. — Hîrtopul Mare; pop. — 7.955 loc.[3])
- Volostul Izvoare (c.a. — Izvoare; pop. — 5.470 loc.[3])
- Volostul Isacova (c.a. — Isacova; pop. — 5.300 loc.[3])
- Volostul Rezina (c.a. — Rezina; pop. — 7.185 loc.[3])
- Volostul Sămășcani (c.a. — Sămășcani; pop. — 7.449 loc.[3])
- Volostul Susleni (c.a. — Susleni; pop. — 9.100 loc.[3])
- Volostul Telenești (c.a. — Telenești; pop. — 12.114 loc.[3])
- Volostul Tuzara (c.a. — Călărași; pop. — 9.886 loc.[3])
Vezi și
[modificare | modificare sursă].jpg)
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Ținutul Orheiului în secolele XV-XVI, Ludmila Bacumenco, Victor Spinei, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2006
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ↑ Tomuleţ V. Basarabia în epoca modernă (1812-1918): (Instituţii, regulamente, termeni). Vol. 2. Chișinău 2012, p. 217.
- ↑ Tomuleţ V. Basarabia în epoca modernă (1812-1918): (Instituţii, regulamente, termeni). Vol. 2. Chișinău 2012, p. 56.
- 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 „Волости и важнейшие селения Европейской России, часть 8, 1886 год”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ ru Иллюстрированный адрес-календарь Бессарабской губернии на 1914 год
