Războiul pentru tronul Moldovei din 1653

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Războiul pentru tronul Moldovei)
Jump to navigation Jump to search
Războiul pentru tronul Principatului Moldovei
Parte din
Timus 1653.png
Informații generale
Perioadă 1 mai - 9 octombrie 1653
Loc Principatul Moldovei și Țara Românească
Rezultat Victorie decisivă a pretendendentului
Beligeranți
Coat of arms of Moldavia.svg Moldoveni
Coat of arms of Wallachia.svg Țara Românească
Coat of arms of Transylvania.svg Principatul Transilvaniei
Herb Rzeczypospolitej Obojga Narodow.svg Uniunea polono-lituaniană
Coat of arms of Hungary.svg Regatul Ungariei
Coat of arms of Serbia small.svg mercenari Sârbi
Coat of arms of Moldavia.svg Principatul Moldovei
Herb Viyska Zaporozkoho.svg Hetmanatul Căzăcesc
Gerae-tamga.png Hanatul Crimeii
Flag Germany Emperors Banner.svg mercenari Germani
Conducători
Coat of arms of Moldavia.svg Gheorghe Ștefan
Coat of arms of Moldavia.svg Nicolae Mogâldea
Coat of arms of Moldavia.svg Matei Sturza
Coat of arms of Wallachia.svg Matei Basarab
Coat of arms of Wallachia.svg Diicu Buicescu
Coat of arms of Transylvania.svg Ioan Kemény
Herb Rzeczypospolitej Obojga Narodow.svg Henryk Denhoff
Coat of arms of Moldavia.svg Vasile Lupu
Coat of arms of Moldavia.svg Ștefăniță Lupu
Coat of arms of Moldavia.svg Gheorghe Coci
Herb Viyska Zaporozkoho.svg Timuș Hmelnițki
Herb Viyska Zaporozkoho.svg Osip Gluh
Efective
55.000-60.000 dintre care,
20.000 moldoveni
25.000 vlahi
7.000-8.000 transilvanieni
6.000 polonezi
30.000-40.000 dintre care,
12.000 moldoveni
15.000 cazaci
4.000 tătari
Pierderi
10.000-12.000 15.000-17.000

Războiul pentru tronul Principatului Moldovei s-a desfășurat între 1 mai - 9 octombrie 1653. Conflictul a arătat ca un război civil, și a atras în vâltoarea sa domnitorul Vasile Lupu susținut de Cazacii Zaporojeni și Tătari pe de-o parte și pe pretendentul la tron Gheorghe Ștefan, susținut de Principatul Transilvaniei, Țara Românească și Uniunea Polono-Lituaniană. Conflictul s-a încheiat cu asediul Sucevei, uciderea ginerelui lui Vasile Lupu, Timuș Hmelnițki, fuga din principat a domnitorului și instaurarea la tron a lui Gheorghe Ștefan.

Context[modificare | modificare sursă]

Gheorghe Rakoczy al II-lea gândindu-se la tronul Poloniei, avea nevoie de un om devotat pe tronul Moldovei și îl găsi în boierul Gheorghe Ștefan. Acesta intră în Moldova în 1653 cu ajutorul lui Ioan Kemény din partea lui Rakoczy și Diicu Buicescu, din partea lui Matei Basarab. Vasile fuge peste Nistru la Camenița dar se întoarce în scurt timp cu cazacii ginerelui său, Timuș Hmelnițki.

Desfășurare[modificare | modificare sursă]

În aprilie 1653, cazacii și tătarii sub conducerea lui Timuș Hmelnițki au intrat în ținuturile Moldovei pentru a-l înscăuna acolo pe Vasile Lupu. Până la 28 aprilie cazacii au trecut Nistrul pârjolind pământurile din cale. După trecerea Prutului trupele cazaco-tătare întâlnesc în cale o forțǎ moldo-transilvăneană sub conducerea lui Gheorghe Ștefan, care a luat poziții în jurul satului Popricani, pe râul Jijia. Ca urmare a bătăliei, Iașiul a fost ocupat, Gheorghe Ștefan a fugit în Țara Românească, iar Vasile Lupu a început a doua sa domnie. Aceasta avea să dureze doar câteva luni, deoarece noul domnitor a hotărât să folosească armata cazaco-tătară de care dispunea pentru a declanșa o expediție de capturare a lui Gheorghe Ștefan.

A urmat o serie de bătălii, la Tecuci, Focșani și pe râul Teleajen, în care armata lui Vasile Lupu iese învingătoare, punând pe fugă detașamentele muntenești trimise de Matei Basarab în sprijinul lui Ștefan. Ca urmare a înaintǎrii lui Lupu tot mai adânc în teritoriul Țării Românești, Matei Basarab decide sǎ-i dea o luptǎ decisivǎ lui Vasile Lupu, aceasta a avut loc în apropierea satului Finta. Bătălia s-a încheiat cu o înfrângere grea pentru Lupu, care pierde pe câmpul de luptă 7.000 de ostași, iar 2.000 ajung prizonieri.

După Finta a urmat contraatacul lui Gheorghe Ștefan care în douǎ bǎtǎlii la Valea Seacă și Sârca, iese învingǎtor și înainateazǎ pâna la vechea capitalǎ, Suceava, unde se va da ultima luptă.

La 22 august, Ștefan ajunge sub zidurile Sucevei, începînd asediul acesteia. Situația celor asediați pe mǎsura trecerii timpului, devenea tot mai grea, escapada încercatǎ de Timuș Hmelnițki la 10-12 septembrie[1] nu a avut succes fiind înfrântǎ prin asaltul general al armatei pretendentului. Timuș care la 12 septembrie a fost rǎnit, moare în 15, de cangrenă. Ca urmare a epuizǎrii resurselor cetății pe 9 octombrie, asediații predau fortǎreața în mâinile noului domnitor, Gheorghe Ștefan. Dupǎ încheierea asediului Gheorghe Ștefan, Matei Basarab și Gheorghe Rákóczi au accelerat negocierile cu Polonia privind o acțiune comună împotriva lui Bogdan Hmelnițki. Devenind o perspectivă reală stabilirea unei coaliții largi anti-căzăcești. Însǎ aceasta în cele din urmǎ nu a avut izbândǎ.[2]

Legături extene[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Valentin Smolîi - Bogdan Hmelnițki „Alternativism”, ISBN 966-7217-76-0, 2003 pag. 299
  2. ^ Tomasz Ciesielski Od Batohu do Żwańca, pag. 199

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Mihail Grușevski. Istoria Ucrainei-Rusi. Volumul IX. Secțiunea V.
  • Tomasz Ciesielski — Od Batohu do Żwańca, Wydawnictwo Inforteditions, ISBN 978-83-89943-23-1 2007
  • Călin Hentea — Brief Romanian Military History, ISBN 0-8108-5820-7 The Scarecrow Press, 2007
  • Valentin Smolîi - Bogdan Hmelnițki „Alternativism”. ISBN 966-7217-76-0, 2003